Al meu baiat a dezvoltat o pasiune pentru soldati, armata, pusti, pistoale… O are de ceva timp, chiar ne spune des ca el vrea sa fie soldat atunci cand va fi mare. Am tot respectul pentru armata romana si pentru soldati in general, dar mi-as dori din tot sufletul sa-si schimbe dorinta cand va mai creste, dar acesta este deja un alt subiect pe care o sa-l abordez cu alta ocazie.
Vazandu-l insa acum atat de pasionat de aceasta militarie, m-am gandit sa ii fac o surpriza si sa il duc la Muzeul Militar National.
Ca sa fie supriza si mai mare, l-am pacalit ca trebuie sa mergem la cumparaturi, undeva la un Mall ( norocul meu ca e inca mic si credul) Asa ca, ne-am pus toale festive (nu prea intelegea el de ce, dar n-a comentat prea mult ), ne-am urcat in masina si am plecat spre muzeu. Pe drum, ma tot intreba cand ajungem, la ce mall mergem si de ce, ca el vrea la ala vechi, nu la altul nou, si tot asa..
Dupa vreo 20-30 de minute, am ajuns. Am parcat frumos pe strada si am plecat spre intrare.
In curtea Muzeului ne asteptau tancuri, tunuri si alte masinarii ale armatei. Cand le-a vazut a fost in culmea fericirii si nu se putea abtine sa nu mearga la ele sa le vada mai de aproape.
Am intrat in muzeu, am platit intrarea si am inceput turul. Putin pe rapid-inainte, ca fix atunci a luat-o pe Maria ba somnul, ba foamea si tot cerea sa fie luata in brate. Am reusit insa sa vedem tot. Am inceput cu prima epoca a fierului si a uneltelor facute in perioada aceea: sulite, topoare, cutite, coifuri si am vazut inclusiv asezari omenesti din acea perioada. Am admirat picturi si sculpturi ale luptelor din perioada aceea, inclusiv vase si bijuterii.
Am continuat turul prin perioada dacica si romana si am ajuns la zona pe care il interesa pe Mihaita cel mai mult: pusti si pistoale. Am vazut arme din 1700, baionete lungi cu pat argintiu sau auriu pe care tronau simboluri care mai de care mai sofisticate (probabil in functie de rangul purtatorului ), cutite de buzunar, pistoale cu praf de pusca si gloante uriase. Am vazut banuti de argint, centuri mari de piele cu aur si pietre, sabii cu teaca absolut minunat lucrate in argint sau aur si cu incastratii de pietre, uniforme din diferite perioade si reconstituiri ale campurilor de lupta. Incantarea de pe fata piticului a facut ca supriza sa fie magica, atat pentru mine cat si pentru el.
Dupa ce am terminat turul in interior, am iesit in curtea exterioara pentru a mai vedea ceva tancuri, tunuri si avioane de lupta. M-a pus Mihaita sa ii fac poze cu fiecare in parte (sa se asigure ca le are pe toate).
A salutat si cativa soldati ce erau prin curtea muzeului bucurie mare pe el), a mangaiat o pisicuta pe care am gasit-o pe acolo iar apoi, inghetati de frig, obositi si infometati am plecat spre casa.
Mi-am dat seama cat de mult i-a placut in momentul in care mi-a multumit ca l-am adus aici si mi-a spus ca i-a placut foarte mult, ceea ce nu se prea intampla in cazul lui.. In plus, mi-a promis ca imi va face si el o surpriza.. :-)) I-am spus ca nu e nevoie; sa-l vad pe el fericit e cea mai mare bucurie a mea.
Cam asa ne-am petrecut noi ziua de duminica. Voi ce-ati facut?
Chiar daca sunteti fani armata sau nu, va recomand o zi la Muzeul Militar National. Este un loc minunat de unde poti invata foarte multe. Si sunt sigura ca si copiilor vostri le va placea!
