Salutare tuturor.
Sunt sigura ca, exact ca si mine, ati auzit sau ati vazut pe retelele de socializare povestea baietelului de 9 ani nascut cu o problema de statura care a fost atat de afectat de bullying incat isi implora mama sa il lase sa se omoare.
Eu una, trebuie sa va recunosc ca nu am putut vedea filmuletul pana la capat, si in nici un caz cu sonorul pornit, pentru ca mi se rupea inima de suferinta lui. Nu inteleg cum se poate asa ceva in secolul in care traim dar, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca este perioada perfecta pentru ca actiuni de genul sa infloreasca. De ce, veti intreba..? Pai, dintr-un motiv destul de simplu, daca stam sa il calculam la rece. In aceasta perioada, multi dintre parinti sunt preocupati sa aiba liniste in casa, sa nu sa isi auda copilul sau copiii facand galagie prin joc, asa cum este normal si, gasesc ca si solutie telefoanele, tabletele sau alte device-uri in fata carora copiii petrec timp mult peste limita admisa. Tot in aceasta perioada, unii parinti sunt preocupati sa isi lase copilul sa descopere singur lumea ce il inconjoara, fara a-i impune nici o limita si fara a aplica nici o regula, bazandu-se pe stilul “cum vrea el”, lasand copilul descoperit in fata lumii, fara nici un mijloc de aparare sau fara un filtru de interpretare a lucrurilor care ii apar zilnic in fata. De aici pana la a crea un monstru, nu e cale lunga. Unii parinti considera educarea copilului overrated, gandind ca a lui odrasla este atat de inteligenta incat poate face singur totul, fara indrumare, fara ghidaj din partea parintilor, si fara reguli.
Eu sunt complet impotriva violentei, indiferent de tinta, fie ea adult, copil sau animal dar, copiii au nevoie de reguli! Copiii au nevoie de parinti, nu de prieteni permisivi care ii lasa sa faca orice le trece prin cap fara nici o repercusiune! Copiii au nevoie sa fie struniti, indrumati si ghidati in directia cea buna, daca vrem sa creasca armonios si sa se dezvolte in niste adulti empatici si puternici din punct de vedere psihologic. Copiii au nevoie sa stie ce e bine si ce e gresit, ce e corect, ce poti face si ce nu poti face, ce poti spune si ce nu poti spune! Si NU, nu poti sa ataci un alt copil doar pentru amuzamentul tau si sa nu ai parte de nici o repercusiune!! Nu poti sa te sustragi de la situatie si sa spui : “sunt doar copii”!
Este meseria ta ca si adult sa iti cresti copilul intr-un mod sanatos! Este datoria ta ca si parinte sa iti asumi greselile copilului tau, pentru ca asta inseamna ca participi in mod activ la educatia lui, nu esti doar in treacat o scorbura de unde a iesit si un cont bancar care ii indeplineste orice dorinta.
Si eu sustin cu toata inima ca ai mei copiii sa descopere lumea in stilul lor; dar sub indrumarea mea.
Si eu ii las sa faca greseli, dar doar pentru a invata din ele, nu a le repeta la nesfarsit.
Si eu ii incurajez sa se exprime liber, atata timp cat cuvintele lor nu ranesc pe altcineva.
Rolul tau ca si parinte poate fi si ingrat uneori, pentru ca doar atunci cand faci treaba asta si iti certi copilul cand greseste, sau ii atragi atentia ca ceva nu e in regula, copilul tau va invata, iar tu poti spune ca l-ai educat.
Asa ca, cine e de vina in aceasta situatie oribila? Copilul sau copiii care si-au batut joc de bietul baietel, clar sunt vinovati. Dar inainte de ei se fac vinovati parintii lor care nu si-au luat timp sa le insufle copiilor lor notiunea de empatie, simtul binelui si raului si al corectitudinii.
Ei sunt primii vinovati ca ai lor copii sunt needucati, obraznici si de-a dreptul malefici in unele situatii, cum e si cea de fata.
Asa ca, dragi adulti, lasati fitele la o parte si asumati-va rolul de parinte!
Nu le mai cumparati copiilor vostri cadouri peste cadouri, ci rupeti-va din timpul petrecut pe telefon sau laptop si bagati-va copilul in seama : vorbiti cu el, jucati-va cu el, invatati-l ce e bine si ce e rau, indrumati-l spre calea cea buna, si luati atitudine atunci cand acesta incalca regulile. Doar asa va invata sa creasca frumos si sa devina un adult responsabil. In momentul in care ati decis ca vreti sa aduceti un copil pe lume, responsabilitatea voastra tine toata viata, nu doar pana invata sa mearga.
Nu este o munca usoara, de multe ori recunostinta nu vine decat foarte tarziu, este obositor, stresant, iti intinde nervii la maxim si ramai fara glas de la repetarea aceleasi fraze la nesfarsit, dar te vei simti un om implinit atunci cand iti vei vedea copilul facand lucruri frumoase, si atunci iti vei da seama ca munca ta nu a fost in zadar.
Mai stiti expresia :”cum ii cresti, asa ii ai”? Ei bine, sa stiti ca este nemuritoare! Se aplica in orice secol, si in orice situatie!
Asa ca, EDUCATI-VA copiii!!
Pentru ca nimeni nu este dator sa ii educe il locul vostru!
E.
