Salutare dragilor!
Dupa cum bine stiti, anul asta a fost unul… atipic sa ii spunem. Multe business-uri s-au mutat in online, altele s-au inchis, iar scolile nu au fost “uitate”. Din cauza acestui virus oribil care ne distruge inside and outside, a trebuit sa ne reorganizam viata de zi cu zi, inclusiv pe cea a copiilor nostri. Si asa a aparut Scoala Online!
Si acum as vrea sa va povestesc putin despre cum a fost anul acesta atat pentru copii cat si pentru noi cu scoala online.
Evident ca a fost o masura ce probabil ca trebuia sa fie luata de catre autoritati, dar ne-a cam luat pe toti pe nepregatite, iar in primele luni de carantina am fost ca trasniti de fulger, atat parinti, copii cat si profesori. Haos cat cuprinde, galagie, nebunie, neintelegeri… cam la tot ce va ganditi.
La un moment dat, poate din cauza ca noi avem parte de o scoala cu niste profesori foarte cool si organizati, lucrurile au inceput sa capete sens, iar copiii stiau deja ce si cum sa faca. Programul incepea sa capete sens, chiar daca toti copiii tanjeau dupa interactiunea fizica directa!
Apoi a venit vacanta de vara! Am umblat, am vazut, ne-am plimbat si am invatat, iar din toamna, bucuria cea mai mare a copiilor (si jur ca nu va mint!) a fost aceea ca se vor intoarce la scoala, respectiv la gradinita!
Erau amandoi plictisiti de online, plictisiti de stat acasa, plictisiti de niste reguli pe care nu le intelegeau, dar trebuiau sa le respecte. Asa ca atunci cand a venit ziua sa mearga la scoala si gradinita, s-au trezit amandoi inaintea noastra si si-au facut singuri ghiozdanele! Atata entuziasm chiar nu mai vazusem niciodata!
Ehh, insa bucuria nu a tinut mult, pentru ca in scurt timp am fost iarasi blocati in casa, iar scoala s-a mutat iarasi in online.
A fost (din nou) o scurta perioada de timp pana s-au acomodat copiii cu noul orar, program si programa, dar, cum obisnuinta tine de repetitie, s-au obisnuit si cu “noua normalitate”, desi noi speram ca aceasta “normalitate” sa ia sfarsit cat mai curand si sa revenim la interactiunea fizica directa, pentru ca ai nostri copii tanjesc dupa asta, iar dezvoltarea lor psihica, fizica si intelectuala tine de contactul fizic direct cu profesorii si colegii.
Cred ca avem noroc cu faptul ca Mihaita este un copil foarte organizat si, dimineata mergea direct la el in camera, isi deschidea laptopul, stia deja codul de acces pentru fiecare profesor in parte, si intra singur in ora. Nu a fost necesar sa stam lipiti de el non stop, ci ocazional mai verificam daca este totul in ordine. Cu Maria insa, nu am optat pentru varianta online, preferand sa facem noi lectii cu ea zi de zi.
Prin urmare, experienta noastra cu “scoala online” a fost una necesara, sa zicem, nu dorita si nu preferata! Au fost momente frustrante, iar faptul ca elevii, in special cei din clasele primare sunt tinuti cu orele in fata calculatorului nu are cum sa ii ajute pe termen lung! Asteptam vacanta de iarna cu speranta ca in aceasta perioada se va rezolva problema Covid, iar copiii vor putea merge din nou in scoala pentru a creste, a invata si a se dezvolta in adulti sclipitori!
Este, intr-adevar o situatie exceptionala, dar speram sa se rezolve si sa nu mai ajungem in aceasta situatie, pentru ca nu este una ideala!
Voi cum v-ati descurcat cu scoala online?
Lasati-mi intr-un comment parerea voastra.
Va pup,
E.
