Parca acum cateva saptamani scriam articolul despre ziua mea, atunci cand eram cu un an mai tanara. Si, uite ca asa repede a zburat timpul incat acum ma trezesc scriind din nou articolul despre ziua mea, doar ca acum e o cifra noua – 37.

Daca ma intreba cineva acum 10 ani cum m-as fi vazut pe mine la varsta de 37 de ani, sincera sa fiu, nu as fi stiut ce raspuns sa ii dau.

Adevarul este ca nu ma simt absolut deloc ca de 37 de ani. Daca stau sa ma gandesc, nici nu stiu in ce perioada a vietii m-as pozitiona fizic vs psihic. Stiu doar ca sunt recunoscatoare pentru toate experientele din viata mea, fie bune, fie rele. Sunt mandra de faptul ca am reusit sa iau fiecare esec si sa-l transform in energie propulsoare pentru proiecte viitoare. Fie ca am cazut la pamant daramata de greutatea problemelor, fie ca le-am zambit sadic in fata, m-am ridicat de pe jos, m-am sters de praf, mi-am sters lacrimile si am mers mai departe.

Si da, acum chiar pot spune ca, o data cu varsta am devenit si mai inteleapta, pentru ca am reusit sa iau fiecare experienta negativa sau pozitiva ca pe o lectie pe care trebuie sa o invat sau ca pe o rasplata pentru toate eforturile mele. Si am crescut; ca si om, ca si intelect, ca si suflet.

Idealul in viata se schimba de la un an la altul. Pe masura ce timpul trece – neiertator as putea spune, incepi sa vezi lucrurile altfel. Incepi sa intelegi anumite zicale, experiente, priviri exact asa cum sunt ele. Incepi sa iti cunosti corpul mai bine si sa ii intelegi nevoile si necesitatile, incepi sa iti pierzi rabdarea pentru nimicuri si sa apreciezi calitatea in schimbul cantitatii, incepi sa te bucuri de fiecare clipa pentru ca devii mai constient de trecerea timpului ca si nisipul din clepsidra.

Iar eu acum, ma simt in cea mai buna forma fizica in care am fost vreodata, ma simt mai puternica decat am fost vreodata, ma simt mai increzatoare in fortele proprii decat am fost vreodata, imi simt nesigurantele topindu-se pe zi ce trece, lasand loc fortei interioare sa creasca din ce in ce mai mult.

Simt ca mi-am reprimat atat de mult atatea sentimente incat acum au explodat efectiv! Mi-am luat viata in propriile maini si incep sa o modelez dupa felul meu propriu, fara nici o influenta exterioara. Simt ca mi-am gasit calea in sfarsit, si nimic nu ma va mai abate de la ea.

Asa ca, cifrei care mi se adauga in plus in buletin nu am ce sa ii reprosez.

Ii pot ura in schimb “bun venit” si o pot ruga sa vina cu experiente noi si de neuitat pe care sa le adaug in camara de amintiri pe care o voi lua cu mine cand voi parasi aceasta lume, o pot ruga sa vina cu pasiune si aventura pentru ca viata asta merita sa fie traita cu pasiune si in aventura, o pot ruga sa vina cu inspiratie pentru ca vocea mea sa poata canta cele mai melodioase piese care sa atinga si sa trezeasca cat mai multe suflete neatinse si adormite, o pot ruga sa vina cu blandete si cu iertare pentru a avea o sursa de alinare atunci cand sufletul meu va intampina greutati si o pot ruga sa vina cu bunatate si intelepciune, pentru a ma tine pe drumul meu pe care trebuie sa merg.

Viata e frumoasa la orice varsta. Trebuie doar sa o traiesti!

Asa ca, bine ai venit 37!

Fii un an plin de experiente noi, aventuri si pasiune, inspiratie si iubire, blandete si iertare, bunatate si intelepciune!

Abia astept sa te cunosc!

La multi ani mie!

E.