Salutare dragilor.
Recunosc ca, in ultima perioada am tanjit parca din ce in ce mai tare dupa calmul naturii si dupa frumusetea ei. Si, ori de cate ori am avut ocazia, am iesit in mijlocul naturii si ne-am umplut plamanii de aer curat.. ma rog… cat de curat mai poate fi aerul in acest moment.
Chiar si asa, cateva ore petrecute in mijlocul naturii alaturi de sunetele padurii si de cantecul greierilor iti poate calma mintea si alina sufletul, ca sa nu mai zic de faptul ca te incarci de energie si de un pozitivism extraordinar.
Si ca sa incheiem ziua de astazi ( marti ) in mod apoteotic, dupa ce am plecat de la studio din oras am recuperat copiii de pe la scoala si de la gradi, am impachetat un picnic asa mai de Doamne-ajuta si am fugit sa ne clatim plamanii in aer de padure. Fiind insa zi de scoala, nu aveam cum sa fugim pana la munte, asa ca ne-am multumit si cu padurile din jur. Si castigatoarea de astazi a fost Padurea Snagov.
Dupa ce ne-am plimbat putin prin zona intr-un fel de mini-recunoastere, am facut stanga spre lac, am parcat masina la marginea padurii si am facut cativa pasi prin zgomot de fosnet de foi si crengute rupte. Am admirat pasarile care zburau din creanga-n creanga, am facut “inventarul” furnicilor si al musuroaielor, am descoperit cateva vizuini de vulpi – sau cine stie, poate erau adaposturi temporare ale cateilor care misunau pe acolo, ne-am imprietenit cu un catelus dragut si am gasit un luminis in care am intins patura si ne-am delectat cu sandwich-uri, iaurt si cornulete.
Evident ca cei mai incantati au fost copiii, insa si noi am fost de-o potriva fermecati de linistea care plutea in jur si de mirosurile familiare de padure de foioase. Luminisul in care am “campat” timp de vreo 20-30 de minute era plin de iarba de fan, si imediat mintea m-a dus cu gandul la momentele copilariei cand mergeam cu bunicul de la Piatra Neamt la coasa la fan… ahh.. ce vremuri frumoase…
Sincera sa fiu, atat de mult mi-a placut luminisul acela, ca n-as mai fi plecat..
Dar cum toate lucrurile frumoase trebuie sa se termine, momentul in care am vazut o capusa mica mergandu-mi pe mana a fost momentul in care picnicul s-a incheiat. Pentru ca nu aveam la noi spray protector, nu avea nici un sens sa ne riscam sa prelungim sederea, asa ca ne-am strans ce aveam de strans, nu am lasat nici macar un servetel acolo pentru ca asa e normal si frumos sa respectam natura, si ne-am indreptat spre casa.
Nu va mint ca in momentul in care m-am urcat in masina am obosit instant, insa am lasat acolo o bucatica din sufletul meu… semn ca ma voi mai intoarce..
Oricand aveti un moment liber, reincarcati-va sufletul cu energie de la mama natura. Nu veti regreta.
Pe voi ce activitati va aduc in mijlocul naturii?
Si care este locul vostru preferat?
Lasati-mi intr-un comentariu ce loc v-a facut sa va simtiti cel mai bine.
Va pup,
E.
