Da, stiu ca subiectul este unul cat se poate de sensibil, insa eu consider ca este necesar sa ne scoatem fantomele din dulap. 

Si da, recunosc faptul ca a fi parinte nu este deloc usor. Insa, in momentul in care te-ai decis ca vrei sa aduci o viata noua pe lume, ti-ai luat o responsabilitate fata de acel copil. Ti-ai luat responsabilitatea de a-l iubi, de a-l respecta, de a-i respecta individualitatea si personalitatea, de a-l asculta si de a-i fi alaturi si la bine, dar mai ales la greu. Nu confundati insa nevoile voastre cu ale copilului, problemele voastre cu ale copilului vostru si nici dorintele lui cu ale voastre. 

Pentru a creste armonios, copiii au nevoie de un mediu in care sa se simta in siguranta, iubiti, apreciati, respectati si mai mult de atat, ascultati. Copilul are nevoie sa simta ca se poate baza pe urechea parintelui ca il va asculta, si pe bratele acestuia ca il vor tine atunci cand viata il va darama. 

Insa, intr-o familie disfunctionala, nu va gasi treaba asta niciodata. Pentru ca egoismul parintilor primeaza in fata nevoilor copilului, pentru ca mandria lor primeaza in fata fericirii copilului, iar din acest motiv, acel copil va pleca in viata cu un handicap atarnat de gat.

Sigur, multi dintre copiii care vor creste in familii in care primeaza violenta, lipsa bunului simt, frica, mandria exagerata si egoismul, vor incerca toata viata lor sa scape de acest stigmat; sa il ascunda in adancul sufletului lor cat de mult pot, insa niciodata nu vor reusi sa treaca peste lipsurile emotionale din copilarie si peste momentele marcante care le-au scris viitorul. Multi vor creste cu anumite frustrari pe care nu si le pot explica in mod constient. Vor incerca sa le ascunda, pentru ca nu stiu cum sa le integreze in viata lor, insa acestea vor iesi la suprafata in cele mai nepotrivite momente, cerand rezolvare.  Altii vor alege calea negarii, a aruncarii in uitare a momentelor urate, insa cangrena va exista in adancul sufletului lor, macinandu-le existenta zi de zi. 

Putini vor fi cei care isi vor invinge demonii si vor reusi sa duca o viata normala, diametral opusa fata de ce au trait in copilarie, reusind sa “pacaleasca” viata, insa chiar si acestia vor avea momente de nostalgie atunci cand vor vedea in altii ce si-ar fi dorit si ei sa aiba.

Intr-adevar, pentru a creste echilibrat, un copil are nevoie de ambii parinti. Insa asta nu inseamna ca acei parinti trebuie sa si locuiasca in aceeasi casa, sa imparta acelasi pat si sa manance la aceeasi masa. In cazurile in care relatia dintre parinti este in mare masura de natura violenta, plina de reprosuri, acuze, lovituri sau alte “minunatii” din acestea, atunci acei parinti ar trebui sa isi lase egoismul la o parte si sa vada interesul copilului. Daca nu este posibila o relatie sanatoasa intre parinti, o relatie in care sa existe iubire si respect, atunci mai bine strangeti-va mana si cautati-va fericirea in alta parte. Nu va mai “sacrificati” pentru copil, pentru ca nu veti reusi decat sa ii distrugeti viata, inducandu-i o imagine distorsionata despre ce inseamna un cadrul familial. Acel copil va creste cu impresia ca “asa” trebuie sa functioneze o familie, si va fi contrariat cand va vedea la alte familii ca exista si o metoda mai pasnica si mai plina de iubire si intelegere. 

Nu va mai lamentati – atat femeile cat si barbatii, si faceti ce este mai bine pentru copil! Si NU, unui copil NU ii va fi mai bine alaturi de amandoi daca voi va injurati, va certati, va bateti si va acuzati in continuu!! Acel copil va creste timorat, speriat, fara incredere in sine, cu sufletul sfasiat si cu mintea prastie!! Incetati sa mai fiti egoisti, si uitati-va in ochii copilului vostru. O sa vedeti o mare de tristete ce nu va seca niciodata; si asta, sa stiti ca va fi din vina VOASTRA!! 

Ah, si da.. incepeti sa va asumati prostiile! Incepeti sa va cereti scuze fata de copilul vostru pentru copilaria urata pe care i-ati oferit-o, atunci cand aveati alternativa sa ii oferiti una frumoasa! 

Nu va grabiti sa aduceti un copil pe lume daca relatia voastra nu este ceea ce trebuie. 

Nu va fie frica, sau rusine sa puneti capat unei relatii toxice, cu atat mai mult cu cat este si un copil in ecuatie. Daca nu merge, nu merge; n-o fortati. Un copil va trece mai usor peste o schimbare decat peste o perioada stresanta! Sa nu uitati asta!! 

Este mai important sa fiti alaturi de copilul vostru intr-o maniera civilizata, chiar daca nu mai sunteti impreuna ca si cuplu, decat sa il supuneti chinului de a va vedea certandu-va zilnic!!! 

Si asta va spune un copil care si-ar fi dorit sa nu treaca prin experienta unei copilarii plina de violente! 

Be smart!

E.