Salutare dragilor.
Pentru cei care nu stiu asta despre mine inca, eu fac muzica aproximativ cam de cand am inceput sa vorbesc, insa studiu practic fac din clasa a 3-a, de cand m-a mutat mama de la o scoala normala din Buzau la o scoala cu profil – Liceul de Arte Margareta Sterian .
Aici mi-am petrecut toata copilaria si toata adolescenta, iar de pe bancile acestei scoli am plecat la Bucuresti la UNMB pentru a-mi aprofunda studiile muzicale.
Nu asta era neaparat important la acest articol, insa am vrut sa va spun ca, in ce priveste muzica, pentru mine nu este un moft, un hobby sau un job, ci un stil de viata, o intreaga existenta.
Muzica exista in viata mea de cand m-am nascut, si va exista in fiinta mea si dupa ce sufletul meu va parasi acest corp fizic.
De ce va spun toate astea? Sincera sa fiu, pentru ca mi-as dori sa simtiti si voi tot ce simt si eu atunci cand ascult o muzica buna. Da, exista fel si fel de genuri muzicale, fel si fel de gusturi si placeri, iar asta este alegerea personala a fiecaruia dintre noi. Nu am cum sa schimb gusturile nimanui in materie de muzica, nici cum sa influentez in mod pozitiv sau negativ auditia unui alt gen muzical fata de cel preferat
Ce pot sa fac insa este sa va ajut sa va diversificati paleta muzicala, sa va deschid urechea la stiluri noi si sa va fac sa intelegeti muzica asa cum o simt si cum o inteleg eu.
Desi vor fi multe voci care vor spune ca muzica lor e cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai cea, mi-ar placea tare mult daca ati fi macar dispusi sa incercati o metoda noua de a asculta muzica, indiferent de stilul vostru preferat.
Ca sa intelegi cu adevarat muzica, trebuie sa o simti in primul rand.
Piesele actuale se bazeaza pe programe electronice care sa pacaleasca creierul excitand zona din creier destinata placerii. Sunt unde vibrationale si electronice care merg exact acolo unde sunt centrii placerii, si isi fac treaba. Iar voi va simtiti bine, fara sa intelegeti in mod constient de ce.
Piesele mai vechi si cele si mai vechi mergeau pe alt stil, mai personal si mai complex, pentru ca, in acea perioada le lipsea complozitorilor ajutorul electronic care sa mearga direct la sursa fara prea multe probleme. Din acest motiv, unii dintre compozitorii vechi au fost si inca mai sunt geniali, altii doar mediocri, iar multi altii inexistenti. Pentru ca era nevoie de o anumita arta sa stii ce sunete sa unesti cu ce sunete, ce instrumente transmit mai profund emotia pe care tu, ca si compozitor iti doresti sa o transmiti, si ce alinieri armonice trebuie sa faci pentru ca muzica ta sa fie cantata si ascultata si la sute de ani dupa moartea ta.
La scoala de muzica suntem invatati sa ascultam muzica, nu doar sa o auzim. Suntem invatati sa auzim fiecare instrument in parte, sa simtim fiecare armonie si fiecare schimbare de nota sau de gama, iar apoi sa redam ceea ce auzim in scris. Este o munca titana, si cam degeaba, daca ma intrebati. Suntem invatati sa facem atat de multe lucruri care nu isi au echivalentul in viata de dupa scoala, de dupa facultate, in viata de zi cu zi. Este o informatie ineficienta pentru modul de lucru al unui artist din zilele noastre, insa iti poate fi de ajutor daca stii sa adaptezi informatia depasita din scoala la stilul de compozitie actual. Doar daca!
Insa, tocmai din cauza acestei materii, eu am invatat sa ascult muzica, sa patrund adanc in interiorul ei si sa o transform dintr-o piesa banala intr-una geniala si terapeutica pentru mine.
Si asta vreau sa va transmit si voua mai departe. Mecanismul de ascultare al unei piese, nu doar acela de auzire. Stiti ca e o diferenta, nu? Atunci cand “auzim” ceva, implicarea psihologica este minima; Sunetul auzit este un sunet de fundal care nu ne stimuleaza prea mult atentia. Cam cum “auzi” radio-ul in masina. Merge ceva in fundal, insa tu esti primordial atent la trafic si la ce trebuie sa faci atunci cand esti la volan. Cand la radio vine o piesa care iti place, atunci incepi sa “asculti”. Atunci creierul tau este implicat activ in actul auditiv, inmagazinand informatia primita din partea melodiei : iti place- incepi sa canti; esti fericit – poate bati din palme pe volan pe ritmul muzicii; esti trist – asociezi melodia cu o amintire trista din trecutul apropiat sau indepartat. Oricare dintre aceste activitati le-ai face, creierul tau este implicat in mod activ in procesul de “ascultare”. La finalul piesei, radio-ul devine iarasi zgomot de fond, iar creierul tau isi muta focusul de pe muzica pe atentia acordata sofatului. Am dreptate pana aici? Sunt sigura ca da, pentru ca asta este diferenta dintre “ascultat” si “auzit”.
Iar ca sa inveti sa “asculti” o piesa, nu ai nevoie de ani intregi de studiu muzical, ci doar de putina rabdare si atentie.
Cum poti face asta? Foarte simplu.
In primul rand, trebuie sa intelegi ca asta este o activitate care trebuie facuta intr-un mediu sigur, si nicidecum in spatele volanului, pentru ca asta iti va solicita toata atentia de care dispui. De aceea nu este indicat sa o faci in timpul unui act atat de important ca si sofatul.
Asa ca, atunci cand ajungi acasa, aseaza-te in fotoliul preferat, pune-ti piesa preferata si, daca ai niste casti care sa limiteze dispersarea sunetului e perfect, daca nu, merge si la boxele normale, si apasa play. Inchide ochii si incearca sa nu te gandesti la nimic. Nu asculta versurile, nu incerca sa dansezi, nu fa nimic. Incearca sa te focusezi pe fiecare intrument in parte. Iti place tema piesei? Perfect. Incearca sa asculti doar tema. Incearca sa izolezi fonic tema de restul instrumentelor, si vei fi placut surprins sa auzi ca poate mai are ceva in plus sau in minus fata de cum o auzeai tu inainte.
Dupa ce ai izolat tema, asculta basul. Fa la fel cu el cum ai facut si cu tema; izoleaza sunetul basului fata de restul instrumentelor si a efectelor, pana cand il auzi clar. Continua cu chitara, pianul si orice alte intrumente pe care le mai auzi pe piesa respectiva, si dupa ce ai facut asta cu fiecare instrument in parte, ia-o pe bucatele si vezi cum se armonizeaza sunetele intre ele, cum uneori basul bate un beat, apoi un altul, cum pianul canta ceva, iar chitara altceva, insa impreuna suna perfect. Vei simti o diferenta clara intre cum credeai ca suna melodia ta preferata inainte sa o asculti, si cum va suna dupa ce ai dezmembrat-o si ai ascultat-o cu adevarat. Vei descoperi armonii pe care nu le-ai auzit pana atunci care iti vor face parul sa se ridice si sufletul sa se inmoaie, sau dimpotriva, poate ca piesa aceasta nu o vei mai simti la fel de intens ca si inainte, pentru ca ai rupt bariera energetica ce iti stimula partea accea din creier destinata placerii. Simplul fapt ca ai ascultat piesa in mod activ, si nu ai auzit-o in mod inconstient, te va face sa vrei mai mult de la muzica viitoare pe care o vei asculta, si vei fi putin mai critic cu ce informatie ii oferi creierului tau.
Pentru mine, asta face diferenta dintre o piesa buna si una geniala, care merge la mine pe repeat. Asta face la mine in primul rand dferentierea unui gen muzical de altul, a unui mesaj fata de altul, a unei voci fata de alta, s.a.m.d.
Dupa ce vei invata sa asculti in mod activ muzica, o sa intelegi altfel totul, si atunci o sa iti dai seama de importanta muzicii in viata noastra de zi cu zi, indiferent de natura job-ului tau si de statusul tau social. Muzica este universala si exista in Univers cu mult dinaintea aparitiei rasei umane, si chiar a Terrei.
Oamenii de stiinta studiaza anumite frecvente auzite in spatiu, iar multe dintre ele sunt anumite opere de arta.
Un astronom turc a reusit sa transpuna pe note vibratiile unei stele, iar rezultatul este unul magnific, pe care il puteti asculta aici.
Peste tot in Univers exista mesaje muzicale pe care nu le putem auzi in mod constient, dar le putem asculta daca suntem atenti, curiosi si rabdatori.
Asa ca, auditie placuta si activa va doresc!
Va pup,
E.
photo credit : pixabay.com
