Suferinta umana este parte din existenta noastra pe acest pamant. Suferinta poate fi demoralizatoare, ducandu-te pana pe marginea prapastiei sau poate fi eliberatoare, facandu-te sa iti schimbi complet modul de gandire, stilul de viata si atitudinea fata de stimulii durerii.
Dar totusi, ce este durerea, si de ce suferim in anumite situatii din viata noastra?
Lasand la o parte durerea fizica cauzata de lovire intentionata sau nu, cadere sau accidentare, durerea sufleteasca sau emotionala pare sa fie mai profunda, actionand zone din corpul nostru pe care nici macar nu stiam ca le avem. Durerea sufleteasca nu este localizata intr-un loc anume asa cum este durerea fizica, ci pare sa se imprastie in tot corpul, fara sa poti spune cu exactitate locul care este mai dureros. Doar stii ca e o durere ancestrala care te darama fizic si psihic.
Este, pe cat de urata, pe atat de inevitabila, cat si necesara in unele situatii.
Trebuie sa intelegem in primul rand ca durerea emotionala este de fapt un stimul personal, ceea ce inseamna ca nu faptul in sine ne face sa suferim, ci impotrivirea noastra la realitatea prezenta; neacceptarea realitatii, a situatiei sau a adevarului ne face sa suferim, nu actiunea in sine. Iar aceasta suferinta vine din atasamentul nostru fata de persoana care ne-a gresit, sau un loc fata de care avem sentimente puternice si fata de care nu ne putem detasa, s.a.m.d.p.
Insa, in momentul in care realizam acest lucru, care nu este chiar atat de simplu precum pare, o sa simtim o eliberare fantastica, pentru ca vom realiza ca de fapt atasamentul fata de acea persoana sau acel lucru sau obiect era sursa durerii, si nu actiunea sau faptul in sine.
Noi, oamenii ne impotrivim schimbarii cu o forta impresionanta. Devenim atat de confortabili in problemele si grijile noastre lumesti incat nici macar nu indraznim sa visam ca se poate si mai bine. Suntem atat de conditionati de societate sa aratam intr-un fel, sa ne purtam toti intr-un fel anume, sa mancam, sa vorbim,sa ne imbracam la fel si sa gandim la fel, incat orice abatere de la norma ni se pare un efort fantastic si aduce cu sine o teama inexplicabila de a iesi din linie. Ne este atat de frica sa ne aratam individualitatea si originalitatea incat stam cumintei in cutiuta creionata mental de altii, de teama sa nu simtim durerea de a fi diferiti.
Suntem singura specie de pe acest pamant care lupta cu toate armele sale impotriva propriei persoane si impotriva diversitatii care exista in mod natural.
Copacii sunt de sute de feluri, insa toti sunt unici si speciali in felul lor. Leul nu vrea sa fie zebra, sarpele nu vrea sa fie elefant, iar pestele nu vrea sa zboare. Toti sunt unici si nici unul nu vrea sa arate altfel decat este.
Noi insa ne luptam cu propria individualitate si unicitate pentru a ne incadra intr-un tipar inconsistent. Iar cand, din cauze multiple nu ne ridicam la nivelul asteptarilor create de altii, intervine supararea si, evident durerea. Si creste frustrarea in noi, ca ” aia de ce poate si eu nu?”, sau “ala de ce are masina smechera si eu nu?”, sau “aia de ce e slaba si eu nu?” , sau “aia ce are si eu n-am?” Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Daca tot suntem creati diferiti cu scopul de a fi diversitate pe acest pamant, de ce tot chinuim sa aratam unul ca si celalalat? De ce ne tot obligam sa ne limitam aptitudinile pentru ca altii sa nu se simta amenintati? De ce ne tot facem sa suferim in continuu pana ne ducem la limita rezistentei? Acceptarea faptului ca suntem diferiti, ca o persoana trebuie sa plece din viata ta sau ca o alta trebuie sa apara, ca un job si-a atins punctul maxim si trebuie schimbat, ca o prietenie a ajuns la final sau ca o relatie de familie este toxica si prin urmare trebuie inchisa nu va aduce nimic altceva decat eliberare de presiunea sociala, psihica si emotionala, prin urmare va diminua durerea resimtita.
Nu te impotrivi schimbarii si nu vei mai suferi. Accepta tot ce vine in viata ta, ia totul ca pe o lectie ce trebuie invatata si nu ca pe o pedeapsa, si nu vei mai suferi. Invata sa te bucuri de locuri, de obiecte si de persoane la modul prezent si nu te mai atasa de nimeni si de nimic in mod obsesiv, si nu vei mai suferi. Viata este facuta sa trecem prin toate starile si toate emotiile, insa nu trebuie sa ramanem blocati in ele, fie ele pozitive sau negative. Ia viata ca pe o experienta, ca pe un joc pe care trebuie sa il joci pana la final fara a te implica prea mult emotional, si nu vei mai suferi.
Asta nu inseamna ca de atunci incolo va fi doar soare si curcubee. Din contra, viata te va testa periodic pana cand vei fi ci cu adevarat vindecat/a de toate traumele si de toata suferinta. Si atunci, nu vei mai suferi.
Insa asta nu este un drum usor. Multora le vine mult mai usor sa dea vina pe oricine pentru a-si justifica durerea, decat sa caute in adancul lor acea detasare care le va aduce alinarea suferintei.
Dar fiecare dintre noi are drumul lui in viata, nu putem fi toti la fel, si nici nu este indicat. 🙂
Insa, este important sa stii ce este durerea, de unde vine si cum o poti rezolva. 🙂
Ramaneti unici!
E.
