Suntem o specie traumatizata.

 

Suntem atat de traumatizati de trecutul nostru, fie el recent sau indepartat incat, la prima aluzie legata de cauza traumei, creierul nostru intra automat in stare de alerta si ne baga vrand-nevrand in cutiuta protectoare.

 

Suntem atat de traumatizati incat nu putem vedea mai departe de suferinta noastra, iar “vindecarea”pare un cuvant interzis, un cuvant la care au acces doar unii, cei alesi, nu noi, cei care ne caram traumele pe picioare de vieti intregi. 

Suntem atat de traumatizati incat intram in defensiva in secunda in care cineva are tupeul sa ne spuna ca putem trai si fara umbra si greutatea traumei.

Suntem atat de obisnuiti cu traumele noastre incat, doar auzul acestor cuvinte ne fac sa intram in starea de panica, de parca am face ceva gresit daca nu mai avem atarnate de noi lanturile suferintelor care ne-au modelat in persoanele care suntem astazi.

 

Fugim de schimbare si de vindecare ca dracu’ de tamaie.

 

Credem cu inversunare ca asta ne este destinul, sa nu fim niciodata fericiti cu adevarat, eliberati de povara suferintelor trecute,  si retraim constant la nivel celular fiecare secunda din acele momente traumatizante, asemeni unui drog care isi cere doza zilnica.

Si pana nu rupem lantul stramosesc si nu incepem sa ne eliberam de acele suferinte care au avut rolul de a ne educa la momentul respectiv si nu de a le cara cu noi vesnic, pana nu ne vindecam pe noi pentru a vindeca linia de sange care urla dupa eliberare, pana nu facem acel pas de a ne elibera fara rusine de greutatea traumelor noastre, nu vom putea fi niciodata liberi cu adevarat.

Ne vom intoarce la nesfarsit in diferite existente, carand dupa noi saci intregi de bagaj emotional care isi va cere necontenit curatarea si vindecarea.

 

Invata-ti lectiile, cere-ti iertare unde e cazul, iarta unde e nevoie, iarta-te si pe tine ca te-ai supus acestui proces dureros si elibereaza-te de tot ce te tine in acest cerc vicios.

 

Stiu ca nu este usor, insa primul pas este cel mai greu. 

Daca si tu esti in aceasta situatie si simti ca nu ai cu cine discuta, te astept sa vorbim. 

Cu iubire si recunostinta,

E.