Salutare dragilor.
Chiar cred ca aceasta perioada de pandemie ne-a afectat atat la nivel medical cat si la nivel psihic. Ne-a dus intr-o zona in care am ‘reusit” sa scoatem din noi tot ce e mai urat, mai trist, mai pervers, mai hidos, mai negru. Ne-a deschis acea parte a sufletului care trebuia sa ramana inchisa pe vecie; acea parte a sufletului nostru cu care se hraneste partea intunecata. Am inceput sa vedem dusmani peste tot, am inceput sa vedem uneltiri, minciuni si teorii ale conspiratiei in fiecare aspect al vietii noastre, in fiecare poza de pe retelele de socializare, in fiecare postare de pe orice blog apucam sa citim sau in fiecare articol din orice ziar citim (daca mai citim ziare!)
Am inceput sa uram. Fara motiv, fara un scop anume, fara o tinta anume : uram pe oricine, oricand, oricum. De ce? Pentru ca putem. Pentru ca online-ul ne ofera protectia necesara pentru a face asta. Pentru ca in online putem fi oricine si putem spune orice, fara a ne gandi la consecinte, fara a ne gandi la sentimentele persoanei in fata careia ne varsam veninul acid si vorbele dure, plina de ura.
Pentru ca, se pare ca in aceasta perioada online-ul functioneaza ca si bar, ca si club, ca si centru de reabilitare si ca si psiholog. Se pare ca in online putem sa ne varsam frustrarile si neimplinirile pe oricine ne iese in feed fara a gandi prea mult in prealabil. In online putem emite teorii, supozitii, idei, fabule si cam tot ce ne mai trece prin cap fara a suferi nici o repercusiune pentru vorbele noastre. Pentru ca online-ul este gratuit. Pentru ca online-ul este si pentru cei cu 3 facultati cat si pentru cei care nu au terminat scoala primara. Pentru ca online-ul nu te intreaba daca stii literatura, gramatica, istorie, geografie, geometrie, aritmetica, chimie, fizica nucleara, chimie moleculara, biologie sau anatomie. Nu te intreaba nimic. Ai libertatea de a scrie tot ce gandesti, oricum ar fi: incorect gramatical, urat, plin de ura sau incoerent. Oamenii urasc ceea ce nu inteleg; pentru ca le e mai usor.
Insa eu chiar sper ca, in spatele acestor acte inconstiente sta, in stare latenta, farama de umanitate care ne-a mai ramas. Chiar cred, si sper, ca nu ne-am pierdut in valtoarea prezentului si ne vom putea reconecta la acea parte din nou in care lumina e prezenta, acea parte din noi in care frumusetea si bunatatea ne conduc, si nu ura, paranoia si frustrarea. Chiar cred ca mai avem o sansa. Dar tine de noi. De fiecare in parte. Este de datoria noastra sa nu cadem prada frustrarilor noastre si sa ne ridicam vibratia energetica. Nu ceda primului impuls, masoara-ti cuvintele si fii sigur/a ca informatia pe care o transmiti mai departe este una coerenta, corecta si constructiva. Sa fii rau este atat de simplu. Sa fii bun se pare ca a devenit un ideal greu de atins; dar nu imposibil.
Putem sa ne depasim conditia, putem sa crestem ca si individualitate, putem sa fim mai buni; dar trebuie sa vrem. Nimic nu sta in calea dezvoltarii noastre decat propria noastra persoana, propriul nostru ego.
Fii mai bun. Stiu, e mai greu, dar pe termen lung e mai satisfacator.
E.
