Sincera sa fiu, parca a trecut mult prea repede vacanta asta de vara.. Ori am fost noi foarte agitati, ori timpul a luat-o la galop.. Oricum ar fi, it’s gone. Si a inceput un nou an scolar. Speram ca acesta sa fie doar cu prezenta fizica, fara ore online!
Si, pentru ca tot trece asa repede timpul, de anul acesta avem doi scolari. Mihaita a intrat in clasa a 2a, iar Maria a intrat la clasa pregatitoare.
Si atat de emotionati au fost copiii de faptul ca azi a inceput scoala, incat s-au trezit de la ora 6 dimineata. Cand m-am trezit eu la 7, ei erau deja plictisiti, si ma intrebau cand merg la scoala. Cu greu i-am mai tinut o ora jumatate in casa, pentru ca festivitatea de incepere a noului an scolar incepea de la ora 9, iar pana acolo am facut 15 minute cu masina, deci nu era nici o graba.. dar cum ei erau foarte nerabdatori, fiecare minut era un chin pentru ei.. :-))
Intr-un final am plecat de acasa cu mari emotii si multe ghivece de flori ( am preferat sa luam ghivece mici de flori in locul clasicelor buchete de flori care dupa doua zile trebuiesc aruncate ) si am ajuns la locatia unde s-a tinut festivitatea de incepere a noului an scolar. Fericire mare pe Mihaita ca si-a revazut colegii dupa o vara intreaga in care nu s-au vazut si ca si-a revazut profesorii, si fericit in general ca a inceput scoala, iar Maria entuziasmata la maxim de intregul eveniment.
Festivitatea a inceput cu prezentarea profesorilor si a claselor acestora, iar prima a fost, bineinteles clasa Mariei. Fiind o scoala privata mica, copiii sunt putini, la fel si profesorii, ceea ce nu ne deranjeaza catusi de putin, acesta fiind unul dintre criteriile pentru care am si ales aceasta scoala.
S-a prezentat doamna profesoara, au prezentat copiii, si acest lucru s-a intamplat pentru toate clasele si toti profesorii, insa, din nou, fiind o scoala mica, nu a durat foarte mult acest lucru. Festivitatea s-a incheiat cu un moment foarte dragut. Copiii au primit cate un balon pe care l-au tinut cu parintii, am fost toti rugati sa ne punem o dorinta, iar apoi sa dam drumul baloanelor sa zboare spre cer.
Dupa pozele de rigoare, am mers toti la scoala, unde copiii au stat pentru doua ore – program scurt azi, iar la ora 12 i-am recuperat pe amandoi. Mihata era suparat ca programul a fost asa scurt, in timp ce Maria nu a vrut sa isi lase penarul la scoala.. :-)))
De maine insa, incepe programul normal, cu ore intregi si lectii noi. Stim ca Mihaita este entuziasmat sa invete lucruri noi; speram ca si Maria sa se adapteze repede si sa se integreze usor; de placut, stim ca le place. 🙂
Cam asa a aratat prima noastra zi de scoala.
La voi cum a fost? Ati avut emotii? Au avut copiii?
Lasati-mi intr-un comentariu impresia voastra despre prima zi de scoala a copilului vostru.
Inainte de a incepe acest articol si a incepe sa judecati, lasati-ma sa va spun ca am doi copii. Mici inca, ce-i drept, insa timpul nu asteapta pe nimeni, iar baiatul meu de 8 ani deja ne-a pus marea intrebare : ” ce este sexul?”
Asa ca, eu consider ca este necesar sa scriu aceste randuri, iar cine are urechi de auzit si ochi de vazut, va lua din aceste randuri exact de ce are nevoie, si nu mai mult.
Generatia mea a crescut intr-o perioada in care sexualitatea era ceva tabu. Ceva despre care nu aveai voie sa vorbesti ca si copil, ca si adolescent, ci numai ceva ce aveai sa descoperi DOAR cand te casatoreai. Si, de cele mai multe ori era prea tarziu. Parintii nostri ( multi dintre ei, nu toti ) si-au dat seama pe parcurs ca nu este chiar ceea ce isi doresc ei, insa nestiind cum sa se exprime si cum sa vorbeasca despre subiectul “rusinos”, si-au ascuns frustrarile adanc in sufletul lor, iar ce a ramas in urma a fost ceea ce, pentru multi s-a transformat in neintelegere, care a dus in cele din urma, de cele mai multe ori la violenta – fie fizica sau psihica.
Multe dintre femeile din relatiile de atunci, si cred ca si mai departe de generatia noastra s-au simtit ca si prinse in cursa in cadrul relatiei, si nu putine dintre ele s-au simtit chiar violate “legal” – pentru ca pe sot nu ai cum sa-l refuzi cand acesta are pofte, nu-i asa?
Si, cand traiesti astfel de experiente, este normal ca nu ai cum sa perpetuezi decat aceeasi experienta de viata, aceleasi reguli stupide, acelasi mod “tabu” de a vedea o situatie simpla de altfel.
Insa, copiii din ziua de azi nu mai sunt ca si parintii nostri, nu mai sunt nici chiar ca noi. Copiii din ziua de astazi sunt fiinte de lumina foarte dezvoltate, foarte inteligente si capabile sa inteleaga lucruri pe care multi dintre noi nici acum nu le inteleg.
Cand o situatie este “tabu”, cand un lucru este interzis – sa vorbesti despre el sau sa il faci – atunci acel lucru va deveni si mai interesant in ochii oricui, si cu precadere in ochii curiosi ai unui copil. Atunci cand scoti interdictia din orice lucru, acel lucru isi pierde din putere, pri urmare nici interesul fata de acel lucru nu va mai fi la fel de mare.
Prin refuzul de a vorbi despre sex si sexualitate in general cu copiii tai, nu faci nimic altceva decat sa cresti puterea “tabu-ului” si de altfel sa ii sporesti curiozitatea copilului tau fata de acel lucru.
Daca ignori o problema, aceea nu va disparea. Va creste in continuare asemenea unei cangrene, cuprinzand orice in calea ei : inocenta, puritate, curiozitate, libertate, si intr-o clipire vei realiza ca problema mica este acum o tragedie.
Nu sunt neaparat impotriva introducerii educatiei sexuale in scoli, insa eu prefer ca primele notiuni despre acest subiect sa fie predate in intimitatea casei noastre.
Prefer sa ii explic eu copilului meu ” ce este sexul”, in loc sa afle din alte parti vreo metoda distorsionata si perversa a acestui lucru simplu si frumos de altfel.
Prefer sa le explic eu mecanica actiunii in sine, decat sa isi murdareasca imaginea cu filme porno sau poze deocheate, sa le spuna prietenii sau sa afle cum e intr-un mod urat, care le va umbri frumusetea momentului pentru totdeauna.
Stiu ca este greu sa treci peste rusinea subiectului care tie ti-a fost refuzat la randul tau atunci cand aveai nevoie sa stii, insa datoria noastra ca si parinti este sa ne depasim conditia, sa incercam sa fim exact asa cum ne-am fi dorit sa fie parintii nostri in relatia cu noi si nu sa continuam acelasi mod abuziv si ignornat care ne-a fost noua inoculat.
Sa nu iti faci vreo iluzie ca daca tu nu vorbesti cu fata ta despre sex – riscurile acestuia si metodele de preventie a unei sarcini nedorite sau a unei boli venerice, fata ta nu va descoperi singura ( poate nu in cel mai bun mod posibil) ce este acesta. Va descoperi, pentru ca asa functioneaza curiozitatea si presiunea sociala, insa este de datoria ta ca si parinte sa te asiguri ca are toate informatiile necesare si corecte ca sa faca alegerea potrivita atunci cand momentul se va ivi; si se va ivi, indiferent daca tu vrei sau nu, daca tu crezi sau nu.
Este de datoria ta ca si parinte sa te asiguri ca baiatul tau va sti ce sa faca atunci cand momentul va veni, sa stie cum sa se poarte – indiferent de alegerea facuta – si cum sa se protejeze la randul lui de bolile venerice care pot veni la pachet.
Nu judeca, pentru ca si tu ai trecut prin acele momente. Nu uita cum ai fost tu la randul tau; ce ti-ai fi dorit tu sa stii si nu ai stiut – a trebuit sa inveti pe calea mai grea – cum ti-ai fi dorit sa te porti sau cum ti-ai fi dorit sa se poarte partenerul/a cu tine.
Acestea sunt etape normale in viata FIECAREI persoane. Faptul ca tu ai trecut deja prin ele iar acum este randul copilului tau nu iti da dreptul de a-i refuza informatia sau de a-l stanjeni, de a-l face sa se simta rusinat sau chiar de a te purta in mod violent cu el.
In societatea in care traiesc copiii nostri, educatia sexuala este o nevoie, nu o optiune. Si spun asta strict din cauza faptului ca acum, copiii nostru sunt bombardati la propriu cu informatie : de la TV, de la telefoane, de la tablete, cam de pe orice dispozitiv legat la internet. Nu poti accesa o pagina pe online fara ca un pop-up cu vreo pagina a vreunui site porno sa nu iti sara in ochi. Gasesti pornografie peste tot, in orice format. Ce te face sa crezi ca daca tu le vezi, copilul tau nu le poate vedea?
Chiar vrei sa lasi acest subiect pe mana internetului? Chiar vrei ca ce va gasi copilul tau in online ( si va gasi, fii sigur!) sa ii distorsioneze imaginea asupra acestui lucru natural si frumos? Chiar vrei sa risti sanatatea psihica, emotionala si sexuala a copilului tau, refuzandu-i o discutie clara?
Am vazut ca multi, foarte multi dintre voi v-ati revoltat teribil la propunerea introducerii educatiei sexuale in scoli. Din ce cauza e asta? Repet intrebarea de mai sus : daca ignorati problema, credeti ca aceasta va disparea?
Credeti ca ai vostri copii nu vor descoperi pana la urma, intr-un mod sau altul cum sta treaba cu subiectul asta tabu – sexul?
Lasati credintele invechite exact acolo unde le este locul – in trecut, si incercati sa traiti in prezent, alaturi de incercarile prezentului. Daca traiesti in trecut, cum te poti bucura de momentul prezentului? Daca asculti de sfaturile unor oameni care nu au trait nici macar o secunda in momentul prezent – acest moment super tehnologizat, nu vei gasi niciodata intelegerea necesara si nu vei putea niciodata rezolva problemele prezentului.
Pentru ca, desi “problema” este veche, metodele de rezolvare se actualizeaza de la generatie la generatie. Ceea ce tie ti s-a inocluat ca fiind “tabu”, generatiei de astazi i se pare o normalitate pe care trecutul vrea inca sa o tina in zona “pacatului” si a “rusinii”.
Upgradeaza-te si tu, renunta la credintele invechite si traieste in prezent. Raspunde provocarilor cotidiene cu moneda actualizata, renunta la rusine si vorbeste deschis cu copilul tau despre orice curiozitate sau orice problema intampina acesta.
“Pentru sanatatea emotionala a copilului tau, petrece cat mai mult timp alaturi de acesta!” Insa, as mai adauga aici sa fii o prezenta activa, nu un lup la stana. Daca petreci timp alaturi de copilul tau, petrece-l in mod activ : interactioneaza cu el, joaca-te cu el, vorbeste cu el despre toate curiozitatile, necesitatile si problemele lui, indiferent de natura acestora – asta inseamna iubire NECONDITIONATA!
Satul era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il intreaba:
– Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te! – Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu…
Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare. – Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari in barca, ai sa te ineci! – Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva! – Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el. – Hai, Ioane, sari in barca si salveaza-te! – Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva! – Ma, Ioane, esti nebun, hai odata, ca te ia apa! – Nu!
Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta. Apoi, Ion moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu. – Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!? – Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu. – Ion.
Cauta Dumnezeu in registrul lui si gaseste numele lui Ion. – Mai, Ioane, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici scrie ca ti-am trimis trei barci!
Nu stiu cati au inteles si celalalt sens al acestui banc.
E clar, salvarea nu vine in modul in care ne-am fi imaginat noi, sau in cazul de fata – Ion.
Si cam asa e si cu viata.. viata merge inainte, viata iti da, viata iti arata, dar daca ai ochii inchisi si mintea incuiata, vei astepta mereu acel moment perfect, asa cum ti l-ai imaginat tu. Insa imaginatia ne poate insela de cele mai multe ori; realitatea este alta, insa noi suntem atat de blocati in imaginea pe care noi ne-am creat-o incat nimic nu pare adevarat, nimic nu aduce cu ce ne-am inchipuit noi. Si lasam viata sa treaca pe langa noi, mereu in asteptarea “momentului perfect”.
Ti-ai imaginat relatia perfecta? Ei bine, trebuie sa intelegi ca asta nu exista. Imaginea aia pe care ti-ai format-o tu de la filme sau din povesti nu are nimic a face cu realitatea. Relatiile nu sunt perfecte, nu au cum sa fie, pentru ca sunt formate din oameni imperfecti, cu defecte si cu calitati, cu probleme si cu neajunsuri, cu dureri si cu bucurii.
Femeia perfecta nu exista, pentru ca oamenii sunt imperfecti. Femeia la care visezi tu exista doar in imaginatia ta. Femeia reala, adevarata nu va avea corpul perfect, sanii fermi, fata fara riduri, fundul bombat si picioare interminabile. Femeia reala are celulita, are zile bune si zile mai putin bune, are riduri sau cearcane, sanii nu ii stau perfect, iar picioarele nu ii sunt ca ale unui manechin. Femeia adevarata se chinuie sa zambeasca atunci cand te vede ca ai o zi proasta, femeia adevarata te tine in brate atunci cand nu te simti bine, femeia adevarata va avea si ea zile in care nu va fi frumoasa la exterior, insa frumusetea bunatatii interioare nu va disparea niciodata, femeia adevarata iti va fi alaturi atunci cand cei din jur au plecat, te va tine de mana atunci cand simti ca esti singur pe lume, te va iubi atunci cand nici macar tu nu te mai poti iubi.
Barbatul perfect iarasi nu exista. Poti vedea imitatii ieftine ale vreunui Ken, insa realitatea e cu totul alta. Barbatul real poate avea un corp frumos, insa corpul frumos se va duce in timp daca nu este intretinut. Barbatul adevarat are burta, ragaie, ii miros picioarele, rade cand te vede furioasa si incearca sa te scoata din starile de epuizare psihica. Barbatul adevarat iti va ramane alaturi si in momentele in care iti dai machiajul jos si te va vedea exact asa cum esti, fara masti si fara corsete. Barbatul adevarat te va infuria la maxim cu tabieturile lui sacaitoare, te va exaspera cu aruncatul sosetelor prin living, va rade zgomotos si va face mizerie, insa va gati in locul tau atunci cand tu nu ai chef sau inspiratie, va da cu aspiratorul atunci cand te vede ca esti obosita, si iti va fi alaturi atunci cand vede ca treci printr-un moment dificil.
Relatia perfecta nu exista, insa asta nu inseamna ca trebuie sa iti irosesti viata in asteptarea lui Fat-Frumos sau al Ilenei Cosanzene.
Invata sa te bucuri de fiecare moment al vietii tale. Invata sa iei fiecare esec nu ca pe o pedeapsa, ci ca pe o lectie pe care trebuie sa o inveti. Nu astepta sa-ti bata viata la usa, in schimb agata-te de fiecare barca pe care o intalnesti pe drum, pentru ca nu stii care dintre ele va fi barca salvatoare. Poate nu va fi stralucitoare, poate nu va fi aurita, insa va fi barca ce te va salva de la inec, si vei fi recunoscator pentru ea toata viata.
Invata sa te bucuri de micile imperfectiuni ale vietii, pentru ca asta inseamna sa traiesti cu adevarat.
Cui ii pasa ca tabloul nu sta perfect drept, sau ca pata de pe canapea nu mai iese, sau ca azi nu ai rabdare sa strangi litiera pisicii? Daca viata ta poate merge mai departe indiferent de aceste lucruri, tu de ce te incapatanezi sa te blochezi mental in probleme inexistente?
Viata nu este perfecta, asa ca tu de ce incerci sa fii ceva ce nu esti?
Frumusetea vine din spontaneitate, nu din planificare a fiecarei secunde din viata si al fiecarui pas facut.
Perfectiunea vine din imperfectiuni.
Nu mai cauta acel moment perfect, ci bucura-te de fiecare rasarit de soare, de fiecare ploaie, de fiecare strop de ploaie si de fiecare fulg de nea.
Invata sa respiri si sa traiesti, nu doar sa existi. Fa din viata ta o bucurie, nu un blestem. Canta, danseaza, iubeste, traieste.
Indrazneste sa traiesti, nu te multumi doar cu vise.
Asa cum stiti si voi, traim vremuri stresante. Fie ca este din cauza job-ului sau al relatiei, sau chiar al aspectului socio-economic, totul este un motiv de stres.
Si s-a demonstrat stiintific ca boala secolului 21 este stresul.
Insa, desi in mod natural stresul poate fi benefic organismului pentru ca ne ajuta sa depasim anumite momente importante sau critice din viata noastra prin secretia adrenalinei si a cortizolului, expunerea indelungata la stres si prin urmare a secretiei acestor hormoni devine nociva pentru organismul nostru, si ne poate afecta la nivel atat fizic cat si psihic.
Pentru a nu cadea prada anxietatii, a insomniei si a tuturor bolilor fizice si psihice care pot aparea in urma stresului indelungat, este foarte important sa ne relaxam atat fizic cat si psihic dupa un episod stresant.
Si, desi stiu ca uneori este foarte greu sa tragi de tine si sa iesi din starea in care te aduce stresul, este foarte important sa fii constient de pericole si sa incerci sa iti schimbi anumite comportamente care pot degenera in situatii stresante.
Asa ca, mai jos iti spun cateva tehnici care ma ajuta pe mine sa ma relaxez atunci cand viata devine prea grea de suportat.
– Asculta muzica. Muzica este cel mai bun terapeut. Atunci cand esti stresat, obosit, nervos sau nu poti dormi, asculta o muzica lenta, calma, repetitiva, cu sunete linistitoare, menite sa iti scada tensiunea arteriala si sa iti relaxeze intregul corp. Poti asculta si piesa sau piesele preferate si sa te lasi condus de versurile acestor melodii, poti sa si plangi ( plansul este un relaxant natural al organismului ), poti sa dansezi, sau poti pur si simplu sa te scufunzi in melodie si sa nu te mai gandesti la nimic altceva. Conditia este doar ca acea muzica sa nu fie foarte agitatoare, pentru ca efectul va fi invers fata de cel dorit.
Fa o plimbare. Desi pare greu de crezut, o simpla plimbare te poate ajuta sa te relaxezi si sa te detensionezi atunci cand te simti prea incarcat emotional. Efortul fizic iti va obliga mintea sa se preocupe de alte lucruri, asa ca te vei putea relaxa in timp ce admiri privelistea din jurul tau – fie copaci, daca alegi sa faci o plimbare prin parc sau prin padure, fie cladiri, daca alegi sa faci o plimbare prin oras. Oricum ar fi, incearca sa fii atent la mediul inconjurator pe tot parcursul plimbarii, altfel vei rata momentul de relaxare si vei ajunge acasa si mai nervos sau stresat decat ai plecat. Inspira adanc si focuseaza-te pe respiratie.
Mediteaza. Meditatia este una dintre cele mai bune terapii impotriva stresului cotidian, impotriva stresului emotional, impotriva oricaror factori meniti sa ne ameninte calmul si linistea vietii. Iti va fi putin greu la inceput, insa o data ce ai dat de gustul libertatii si al iubirii care se revarsa din meditatie, o sa te intorci la ea zilnic. Gaseste-ti un loc doar al tau in casa unde sa nu te deranjeze nimeni timp de 10-20 de minute pentru inceput, aseaza-te intr-o pozitie confortabila, pune-ti o muzica relaxanta in fundal – poti gasi pe youtube suficiente playlist-uri facute special pentru meditatie – inchide-ti ochii si nu te mai gandi la nimic. Daca iti formezi un gand in minte, asta inseamna ca nu meditezi. Lasa gandul sa curga fara a-l intretine sau a-l continua, si incearca sa te lasi condus de sunetele melodiilor pe care le asculti. Orice altceva iti apare in minte in plus, ignora. Orice gand, orice emotie, orice imagine. Mintea trebuie sa lucreze, pentru ca asta este scopul ei, insa tu poti alege sa nu faci parte din planurile pe care ti le afiseaza. Focuseaza-te pe melodie si nu te mai gandi la nimic. Dupa o sesiune de meditatie te vei simti mult mai energizat, mai revigorat, mai calm si mai optimist, si ori de cate ori simti ca nu mai poti, ia o pauza de la tot si mediteaza.
Gateste. Desi nu este una dintre activitatile mele preferate, cercetatorii au demonstrat ca gatitul poate fi de mare ajutor atunci cand te afli intr-un moment stresant din viata ta. Si este destul de logic, daca stai sa te gandesti, pentru ca atunci cand gatesti, te gandesti la ingrediente, la modul in care trebuie sa arate sau sa guste mancarea, si nu te mai gandesti la lucrurile stresante din viata ta. Asa ca, pune-te pe gatit atunci cand esti stresat. Dar nu devora tot! Totul cu masura!!
Citeste o carte. Ei bine, cititul este una dintre activitatile mele preferate. Eu citesc si cand nu sunt stresata, insa o carte buna citita la momentul potrivit face cat o biblioteca intreaga. Asa ca, pune-ti un pahar de vin sau un ceai – depinde de preferinte, aseaza-te confortabil in fotoliu tau preferat sau in coltul tau preferat de pe canapea, ia o carte buna – indiferent de preferinte, si rasfoieste-o. Iti garantez ca te vei relaxa instant in momentul in care vei patrunde in lumea minunata a cuvintelor.
Si, pe langa aceste 5 metode de relaxare, ca si bonus, va mai propun inca una – Gradinaritul. Fie ca stai la casa sau la bloc, poti planta ghivece de flori sau chiar rasaduri de legume. Gradinaritul in sine este o munca fizica obositoare, insa este hrana pentru psihic, asa ca ia-te de plantat, de udat, de smuls buruieni, iar bucuria va fi si mai mare atunci cand vei vedea roadele muncii tale.
Eu de curand am descoperit bucuria legumelor plantate in curte. Desi am inceput doar cu cateva firicele de rosii cherry, simplul fapt ca trebuie sa am grija de ele sa le curat, sa le ud, sa le pun ingrasamant ( bio) sau doar sa le privesc, imi ofera o satisfactie mare. Iar atunci cand vin copiii si culeg rosii de pe crengute si le mananca cu pofta si placere, face ca toata munca sa fi fost si mai multumitoare.
Clar, eu vorbesc aici de doar cateva ghivece, nu de randuri intregi de rasaduri de rosii, insa chiar si asa, poti incepe cu ceva mic, sa vezi daca te prinde pasiunea sau nu.
Orice ai alege, fa-o cu inima deschisa si cu mintea relaxata, iar efectele stresului cotidian nu te vor mai afecta.
Voi ce metode de relaxare aveti?
Lasati-mi intr-un comentariu modul vostru de a va detensiona dupa o zi lunga sau dupa o perioada stresanta.
Dupa cum ati observat, si probabil ca multi dintre voi ati si simtit, lumea se schimba. Atat din punct de vedere climateric, cat si economic, cultural si spiritual. Din ce in ce mai multi oameni sunt atrasi de zona ezoterica, devin curiosi si incep sa puna intrebari. Si, raspunsul pe care ce mai multi dintre ei il primesc este sa se uite in interiorul lor. Sa isi descopere frumusetea interioara, minunile sufletului lor si puterea exceptionala a iubirii de sine.
Si, cum era normal de altfel, multi altii confunda iubirea de sine cu egoismul. Insa aceste doua afirmatii sunt atat de diferite precum noaptea de zi, si nu trebuie luate “la pachet”, sau intelese gresit.
Egoismul este “EGO”, nu iubire. Ego-ul este acea parte din fiinta noastra care se ocupa de functiile si nevoile noastre primare, insa cei mai multi dintre noi ne lasam condusi de Ego si de ambitiile acestuia, si nu mai suntem in control. Facem lucruri doar pentru glorie, pentru suprematie, din ciuda sau invidie, pentru a fi observati, adorati, adulati.
O persoana condusa de ego are putina simpatie spre deloc, are o lipsa mare de empatie, vrea ca lumea insasi sa se invarta in jurul sau, nu concepe ideea de a fi pe locul doi sau de a ajuta pe altcineva neconditionat, iubeste conditionat, vede relatiile din jurul sau strict ca pe beneficii, iar daca nu are de castigat de pe urma unei relatii, atunci o va termina cu foarte mare usurinta, este nesigura si traieste intr-o permanenta lipsa de incredere, atat fata de ea insasi cat si fata de cei din jurul sau.
Iubirea de sine este insa calda, frumoasa, empatica. Iubirea de sine inseamna ca tu te iubesti pe tine neconditionat, iti iubesti defectele si calitatile in egala masura, esti tolerant cu greselile, insa vei invata din fiecare lectia potrivita, esti atent la nevoile sufletului tau, precum si ale corpului tau, esti temperat si cumpatat, te bucuri de viata fara a deranja pe altii sau fara a perturba natura inconjuratoare, esti deschis la schimbare si accepti ca asta este mersul natural al lucrurilor, te bucuri de bucuria altora fara invidie pentru ca stii ca fiecare are drumul lui in viata, suisurile si coborasurile si stii sa primesti iubire si sa imparti iubire fara sa astepti nimic inapoi.
Intr-o lume macinata de razboaiele duse de ego-uri, alege iubirea de sine.
Alege sa te uiti in interior atunci cand lumea exterioara devine prea grea de suportat; acolo iti vei gasi puterea sa mergi mai departe pe drumul tau, iti vei gasi puterea sa zambesti atunci cand simti ca lacrimile iti vor inunda ochii, iti vei gasi alinare pentru sufletul tau, acolo vei gasi raspunsul la toate intrebarile tale, acolo vei gasi claritate, liniste si iubire.
Invata sa te iubesti pe tine insuti inainte de a iubi pe altcineva. Invata sa te accepti pe tine insuti exact asa cum esti, cu bune si rele, cu calitati si cu defecte inainte de a-i accepta pe altii, invata sa fii bun si tolerant cu tine inainte de a fi bun si tolerant cu altii, invata sa iti accepti greselile ca pe lectii menite sa te ajute in dezvoltarea ta spirituala, si nu ca pe erori menite sa te doboare.
Sunt foarte multe persoane care nu se iubesc pe sine, si prin urmare le vine foarte greu sa iubeasca sincer pe altcineva, sunt persoane care nu se accepta, nu se plac, nu sunt multumiti de ei insisi, asa ca le vine foarte greu sa accepte pe altcineva, si sunt intr-un conflict continuu intre dorinta interioara de a fi iubiti si acceptati, si incapacitatea lor de a se iubi pe ei insisi asa cum sunt.
Iubirea de sine presupune insa si un nivel marit de discomfort, pentru ca vei fi fortat sa fii sincer pana la sange cu tine insuti, sa iti recunosti greselile si sa nu te certi, sa accepti ca esti imperfect dar esti unic in imperfectiunea ta, sa intelegi ca drumul tau in viata nu este pavat cu aur, nu este lin, insa fiecare hop inseamna o noua sansa de a reveni pe drumul care iti este menit tie, indiferent de dorintele ego-ului, inseamna sa renunti la conducerea superficiala a ego-ului si sa descoperi frumusetea vietii tale, inseamna sa faci un pas in spate si sa te uiti la imaginea de ansamblu.
Iubirea de sine presupune sa te preocupi mai mult de tine si mai putin de ce fac cei din jurul tau, aka “nu-ti mai baga nasul in oala altuia”.
Indiferent de momentul in care te afli acum in viata ta, incepe sa te iubesti pe tine insuti mai mult, si o sa vezi schimbarea care va avea loc in interiorul tau.
