Stiu ca este un articol care va supara multe persoane, dar imi asum in totalitate spusele de aici. Este o parere personala, creata in urma unor intamplari.
Cand eram copil, abia asteptam sa vina vara sa merg la mare. Iubeam litoralul, iubeam mirosul de hamsii amestecat cu porumb fiert, galagia de pe plaje amestecata cu caldura si nisipul cald. Abia asteptam, ca multi dintre voi sa merg la Costinesti, pe atunci centrul distractiei. Imi placea mirosul de aer umed si sarat care imi umplea narile si plamanii, frizz-ul din parul meu ars de soare si mirosul de ulei de plaja incins.
Imi placeau terasele aglomerate de la ora pranzului unde trebuia sa ajungi destul de devreme daca voiai sa prinzi un loc, tarabele cu “de toate” din statiuni de unde iti cumparai mici porcarii pe care le numeai “amintiri”, nisipul deluros pe care iti intindeai cearceaful sau prosopul, cat mai aproape de mare, inghetata la cornet care era de neinlocuit, zumzetul agitatiei amestecat cu muzica de pe ici pe colo.
Imi placea la nebunie sa revin la toate astea an de an, vara de vara. Era totul atat de crud, atat de basic, atat de natural si atat de familiar. Stiai exact la ce sa te astepti cand ajungeai pe plaja, cand mergeai prin statiune, cand mergeai la restaurant. Era familiar si frumos.
Dar ne-am modernizat. Am construit hoteluri noi, aruncand in rugina ce era vechi, am schimbat cearceafurile pe sezlonguri si pe baldachine, am inlocuit tarabele pe shopping mall-uri… si asta e ok. Schimbarea e inevitabila, dezvoltarea e benefica, modernizarea face parte din prezent si nu din trecut.
Insa, o data cu schimbarea fizica, am inceput sa ne schimbam si psihic. Am inceput sa ne credem regi peste regate nerecunoscute, am inceput sa facem diferente intre etichetele de pe haine, am inceput sa vedem oamenii ca pe un business, si nu ca pe ceea ce sunt – oameni.
Si de ce zic asta?
Nu stiu cum mai este in zona Eforie- Vama Veche pentru ca nu am mai ajuns pe acolo de ani intregi, insa in zona Mamaia Nord, dezvoltarea a luat-o putin razna. Se construiesc cartiere intregi de blocuri imense, care mai de care mai inalte, care mai de care bagate unul intr-altul, betoane peste betoane, ucigand natura care dainuia in pace pe plajele denumite o data “salbatice”.
S-au facut “plaje private” langa “plaje private” unde angajatii care se ocupa sa iti inchirieze un sezlong pe zi la un pret exorbitant te studiaza din cap pana-n picioare inainte sa-ti arunce in sila un : ” n-avem” daca eticheta de pe hainele tale nu corespunde cu “norma” permisa, unde muzica bubuie in boxe mai tare ca la club, unde cafeaua are gust de apa cu aroma de cafea si unde figuri pestrite se aduna buluc peste doua sezlonguri ca sa-si rontaie la gramada gustarile aduse in boluri de plastic.
Totul este pe opulenta, lux, fite maxime, incasari cat mai babane pe servicii cat mai proaste. Totul este o aglomeratie obositoare, un amalgam de strazi cu masini parcate care pe unde apuca fiecare, iar sistemul functioneaza pe care e mai smecher, care e mai barosan si care e mai mafiot.
Singura locatie care pot sa spun ca a adus un plus zonei este Alezzi Yacht. Este locul in care te poti distra ore in sir fara sa iti bubuie creierii in cap, timp in care esti plimbat usor pe valurile Marii Negre. Este locul in care poti veni cu prietenii sa te distrezi alaturi de Dj locali si internationali sau artisti care mai de care mai dornici sa te faca sa te simti bine, sau alaturi de familie, indiferent de categoria de varsta. Poti admira coasta in timp ce savurezi un Chardonnay alaturi de o mancare savuroasa, sau poti dansa pe deck-ul de sus pe muzica buna. Tot ce iti trebuie este buna dispozitie.
Evident insa ca totul tine de gusturi. Asa cum am scris la inceputul articolului, aceasta este o parere personala, nu o propaganda. Nu acuz pe nimeni de nimic. Atata timp cat exista cerere, este si normal sa existe si oferta. Cand cererea va inceta sa existe, ofertele se vor schimba, si asa mai departe.
Si, asa cum unii prefera aglomeratia, agitatia, galagia si serviciile de proasta calitate, altii prefera calmul si linistea marii, o plaja mai salbatica si mai goala in detrimentul a tot ce e mai sus.
Mi-as dori ca aceste lucruri sa nu dispara in totalitate de pe litoralul romanesc.
Nu mai avem nevoie de betoane si de blocuri zgarie nori, avem nevoie de cocioabe de pamant si stufaris, avem nevoie de verdeata si natura neatinsa de mana distrugatoare a omului, avem nevoie de mai putine gunoaie si mai putin praf si mai multa frumusete naturala.
Inteleg ca nevoia de modernizare este intr-o continua dezvoltare, dar chiar nu exista posibilitatea de a moderniza ceea ce avem deja si sa nu mai constuim blocuri in plus peste plaje si locuri care teoretic trebuiau sa fie “patrimoniu national”? Trebuie sa omoram plaje ca si plaja Corbu pentru a construi locuinte in care vor sta oamenii fizic in ele doar vreo 3, maxim 4 luni pe an?
Chiar nu putem lua acele fonduri ( private sau nu ) si sa recladim Mamaia care acum este intr-o decadere continua si care va ajunge in curand o statiune fantoma? Trebuie MUSAI sa distrugem zeci de km de plaja salbatica doar pentru opulenta si fitele expuse in 3 luni de vara?
Chiar nu putem sa avem grija de bogatiile noastre naturale in loc sa ne tot batem joc de ele?
Chiar nu vrem ca generatiile viitoare sa mai aiba de ce se bucura?
E pacat de ce avem, cu cate bogatii am fost inzestrati, si cat de usor ne lepadam de ele..
Mi-ar placea sa sper ca undeva, cineva cu putere de decizie va avea grija si de natura Romaniei sa ramana cat mai neatinsa, cat mai salbatica si cat mai protejata.
Pana atunci insa, ne delectam cu plaje micute si virgine de peste hotare, din locuri in care oamenii au inteles ca natura trebuie protejata si nu exploatata pana la refuz.
Pana atunci, mergem cu punguta la plaja sa ne adunam gunoiul, nu sa il ingropam in nisip si sa ne prefacem ca nu stim. Pana atunci, respectam locurile frumoase ale altor tari, pentru ca la noi nu avem cum sa facem asta.
Abia ne-am intors din vacanta din Grecia, de la mare si de la soare, si am revenit in Bucuresti la cerul schimbator si la job. Avand in vedere faptul ca tocmai am lansat un single nou – Hot de dragoste – pe care il puteti asculta aici, e tocmai bine, pentru ca ne-am intors in plina campanie de promovare, ceea ce nu este chiar atat de rau. 🙂
Si de ce m-am legat de piesa noua? Pentru ca aceasta vacanta a fost 2 in 1, adica a fost si vacanta, si job, pentru ca videoclipul piesei noi “Hot de dragoste” este filmat pe coasta insorita a Greciei. Asa ca, am imbinat utilul cu placutul.
Am facut bagajele, am urcat copiii in masina si ne-am pregatit pentru zilele de plaja si piscina, de soare si de caldura.
Pentru ca stiam ca va fi super nebunie si aglomeratie la vama Promachonas, am cautat alternative, si am gasit inca alte doua intrari in Grecia. Asa ca, am pus pe Google Maps Alexandroupolis, si am plecat. La vama din Ormenio am stat aproximativ 10 minute, pentru ca mai erau doar doua masini in fata noastra, iar de acolo a fost drum lin pana in Alexandroupoli, unde am ramas peste noapte, inainte sa ajungem la destinatia noastra finala.
Pentru ca ne place sa acoperim o plaja cat mai mare de locatii si sa vedem cat mai multe locuri, nu stam mai mult de trei- patru zile intr-o locatie. Cautam mereu locuri noi, si nu neaparat pe cele mai turistice sau cu mai multe stele. In Grecia ne place sa cautam locatiile mai putin turistice, mai retrase, pe cele cu plaje salbatice sau locuri mai intime, cat mai autentice si cu mancare cat mai traditionala. Asa ca si acum am schimbat trei locatii, insa am fost putin limitati de faptul ca am mers si cu catelusa noastra Daisy, si a trebuit sa cautam locatii care sa fie pet friendly.
Daca stiti unde sa cautati, veti gasi insa suficient de multe locatii care accepta animale, asa ca nu trebuie sa va faceti probleme. Doar daca vreti ceva hotel de 5 stele sau nu stiu ce vila exclusivista, acolo poate veti intampina ceva reticenta in a fi primiti cu animalutul, insa puteti gasi locatii superbe si sa fie si pet friendly.
Anul acesta am stat in Halkidiki, pe Kassandra, primul brat. Am stat si pe plaja, insa soarele a fost exagerat de puternic si ne-am prajit la propriu toti patru, ne-am retras si la piscina in locatia a doua, unde in majoritatea timpului am stat sub umbrela, cu crema de protectie si uleiuri de morcov cu vitamina E. Pana la finalul vacantei, am reusit sa strangem un bronz frumusel si sa scapam de problemele provocate de intensitatea soarelui din primele zile.
Trebuie sa recunosc ca ne-am cam speriat putin la inceput cand copiii nu puteau tine hainele pe ei de la arsura, asa ca am ajuns la farmacie, unde ne-a fost recomandata o crema excelenta – Algoflogen. Dupa cateva aplicari eram toti ca noi, insa am continuat sa o aplicam dupa fiecare expunere la soare. Este un tratament excelent, asa ca, daca aveti vreodata probleme cu expunerea la soare care se transforma in piele arsa, va recomand cu incredere aceasta crema.
Intre doua arsuri, o plaja si un cartof prajit, ne-am organizat si pentru filmarile pentru videoclipul piesei pe care trebuia sa o lansez cat mai curand. Cu copiii la purtator, cu echipamente si tinute, am inceput sa ne cocotam pe stanci si prin mare si sa filmam cadrele necesare pentru videoclip.
Scenele de “behind the scenes” sunt dementiale, daca stai sa le asculti. Intre doua versuri de-ale mele – cat mai senzual posibile- se aude si vocea lui D. : – ” Mihai, pleaca de acolo, intri in cadru!!! ” – “Maria, alearga in partea cealalta si ai grija la valuri! ” :-))))
Ce mai, ne-am distrat putin la filmari… 😀
Pentru ca D. este mare fan istorie antica, nu am putut rata Templul lui Ammon Zeus din Kallithea. Insa de aici nu am ce sa va spun, pentru ca eu am plecat cu un gust amar de acolo. Desi este practic o zona de ruine, animalele nu au voie sa intre, iar doamna de acolo m-a “sfatuit” sa o las pe Daisy ( un bichon de 6 kg !!) legata de gardul exterior, daca vreau sa intru. Trebuie sa recunosc ca mi s-a ridicat pulsul instant la auzul acestui “sfat”, prin urmare am decis ca este mai importanta siguranta si viata catelului meu decat niste pietre antice, asa ca am refuzat politicos “sfatul” doamnei. Ce mi s-a parut si mai absurd la aceasta situatie este faptul ca in Grecia ai voie in multe mall-uri, restaurante si hoteluri cu animalul inauntru, iar aici, in aer liber, printre niste pietre antice si de demult, accesul cu un caine pe care il poti cara si in brate este interzis. Asa ca, daca aveti de gand sa mergeti sa vizitati zona, sa aveti in vedere faptul ca NU este pet friendly acest templu.
Ultimele zile le-am rezervat pentru locatia noastra de suflet din apropiere de Salonic, de unde privelistea face toti banii!
Desi locatia are plaja privata la care poti ajunge doar daca ai rabdare sa cobori cateva seturi de trepte, copiii au vrut sa stea doar la piscina, ceea ce nu ne-a displacut deloc. Intima, cu curte mare si multa verdeata, locatia asta este preferata noastra dintre toate.
Chiar daca nu am ajuns pe faimoasele insule ale Greciei, si nici nu tinem neaparat sa ne ducem in valtoarea aia turistica, aceasta locatie este cea la care ne vom intoarce ori de cate ori putem, pentru ca ne ofera un sentiment de liniste, de cosyness, de familiaritate. Si noi asta cautam, nu galagia locatiilor mari, aglomeratia si agitatia. Dar astia suntem noi, si nu toata lumea isi doreste acelasi lucru.
Anyway, dupa ultimele zile petrecute in micul nostru colt de rai, ne-am facut bagajele, si cu jumatate de inima ramasa in Grecia, am luat drumul spre Kavala pentru a evita iarasi vama Promachonas si a iesi prin punctul de frontiera de la Nimfea, de unde iarasi am plecat in cateva minute. Desi s-a prelungit traseul cu aproximativ o ora si jumatate in plus, nu am avut stagnari in vama absolut deloc. Preferam sa mergem doua ore in plus decat sa stam treizeci de minute pe loc.
Voi unde preferati sa mergeti in vacanta?
Va place aglomeratia locatiilor foarte mari si turistice, sau preferati locurile mai mici si mai retrase?
Lasati-mi intr-un comentariu preferintele voastre si, de asemenea, daca stiti locatii care merita vizitate, imi puteti scrie aici.
Recunosc ca, in ultima perioada am tanjit parca din ce in ce mai tare dupa calmul naturii si dupa frumusetea ei. Si, ori de cate ori am avut ocazia, am iesit in mijlocul naturii si ne-am umplut plamanii de aer curat.. ma rog… cat de curat mai poate fi aerul in acest moment.
Chiar si asa, cateva ore petrecute in mijlocul naturii alaturi de sunetele padurii si de cantecul greierilor iti poate calma mintea si alina sufletul, ca sa nu mai zic de faptul ca te incarci de energie si de un pozitivism extraordinar.
Si ca sa incheiem ziua de astazi ( marti ) in mod apoteotic, dupa ce am plecat de la studio din oras am recuperat copiii de pe la scoala si de la gradi, am impachetat un picnic asa mai de Doamne-ajuta si am fugit sa ne clatim plamanii in aer de padure. Fiind insa zi de scoala, nu aveam cum sa fugim pana la munte, asa ca ne-am multumit si cu padurile din jur. Si castigatoarea de astazi a fost Padurea Snagov.
Dupa ce ne-am plimbat putin prin zona intr-un fel de mini-recunoastere, am facut stanga spre lac, am parcat masina la marginea padurii si am facut cativa pasi prin zgomot de fosnet de foi si crengute rupte. Am admirat pasarile care zburau din creanga-n creanga, am facut “inventarul” furnicilor si al musuroaielor, am descoperit cateva vizuini de vulpi – sau cine stie, poate erau adaposturi temporare ale cateilor care misunau pe acolo, ne-am imprietenit cu un catelus dragut si am gasit un luminis in care am intins patura si ne-am delectat cu sandwich-uri, iaurt si cornulete.
Evident ca cei mai incantati au fost copiii, insa si noi am fost de-o potriva fermecati de linistea care plutea in jur si de mirosurile familiare de padure de foioase. Luminisul in care am “campat” timp de vreo 20-30 de minute era plin de iarba de fan, si imediat mintea m-a dus cu gandul la momentele copilariei cand mergeam cu bunicul de la Piatra Neamt la coasa la fan… ahh.. ce vremuri frumoase…
Sincera sa fiu, atat de mult mi-a placut luminisul acela, ca n-as mai fi plecat..
Dar cum toate lucrurile frumoase trebuie sa se termine, momentul in care am vazut o capusa mica mergandu-mi pe mana a fost momentul in care picnicul s-a incheiat. Pentru ca nu aveam la noi spray protector, nu avea nici un sens sa ne riscam sa prelungim sederea, asa ca ne-am strans ce aveam de strans, nu am lasat nici macar un servetel acolo pentru ca asa e normal si frumos sa respectam natura, si ne-am indreptat spre casa.
Nu va mint ca in momentul in care m-am urcat in masina am obosit instant, insa am lasat acolo o bucatica din sufletul meu… semn ca ma voi mai intoarce..
Oricand aveti un moment liber, reincarcati-va sufletul cu energie de la mama natura. Nu veti regreta.
Pe voi ce activitati va aduc in mijlocul naturii?
Si care este locul vostru preferat?
Lasati-mi intr-un comentariu ce loc v-a facut sa va simtiti cel mai bine.
Astazi am facut o selectie de 5 destinatii din Europa pe care vi le recomand cu cel mai mare drag. Stiu, inca este complicat sa calatorim in strainatate, dar sper din tot sufletul ca vom avea o vara care sa semene cat mai mult cu viata inainte de pandemie. Here we go:
1. Barcelona Spuneti-mi ca sunt romantica, sau visatoare, insa atunci cand ajung intr-o destinatie pe care nu am mai vizitat-o, unul dintre momentele mele preferate este apusul. Iar in Barcelona, orasul plin de fantezie al lui Gaudi, apusul peste oras este una dintre cele mai dragi amintiri.
2. Viena Faptul ca in Viena este cea mai buna calitate a vietii spune multe 😉 E un oras superb, boem, pe care am avut ocazia sa-l vizitez alaturi de familie intr-o iarna, cand era in plina desfasurare Targul de Craciun (care, apropo, este cu totul magic).
3. Valletta Malte este insula mea de poveste <3 Daca vreti sa petreceti o vacanta intr-un loc insorit si captivant, va recomand Malta. Pe langa faptul ca inslulele sunt inconjurate de cele mai transparente ape ale Mediteranei, culoarea de miere si arhitectura unica a caselor sunt urmatoarele aspecte care m-au cucerit… In Valletta, in interiorul vechilor ziduri, am vizitat catedrala Sfantul Ioan si faimoasele picturi ale lui Caravaggio (eu care nu sunt o mare cunoscatoare de arta, am ramas profund impresionata…), iar micile strazi cu magazine pentru cumparaturi si suveniruri, m-au tinut putin timp la cumparaturi :))
4. Atena Greece is always a good idea 😀 De Atena ce sa mai zic. Un loc plin de istorie si farmec pe care imi doresc sa-l revad cat mai curand!
5. Eraclea Mare Eraclea Mare este un loc perfect pentru plaja! Cand am fost acolo, diminetile le petreceam la mare, pe plaja hotelului, iar dupa amiaza ne retrageam la piscina. Copiii au fost super incantati sa gaseasca apa marii foarte calda si curata, asa ca s-au balacit in continuu 🙂
Destinațiile voastre preferate din Europa care sunt?
In speranta ca anul acesta vom indrazni sa incepem sa ne gandim la o revenire la normal, m-am gandit sa va spun cateva locuri din lume pe care inca nu am apucat sa le vad insa, simt o mare atractie spre ele si sper sa ajung acolo cat de curand.
Este o lume mare, si eu am vazut doar o foarte mica parte din ea, insa sunt anumite locuri pentru care simt o atractie aparte, desi poate nu sunt “your average place for a vacation”…
1. Varful Everest. Inca de anul trecut, de cand am reusit sa urc pe varful Mytikas al muntelui Olimp, mi-a incoltit o idee in the back of my mind, si mi s-a pus pata pe Everest. Desi stiu ca este o “plimbare” foarte periculoasa, sper ca in cativa ani sa fiu destul de pregatita fizic si psihic sa incerc o urcare pe faimosul munte. Si, chiar daca pentru multi este un ideal sa urce pana in varf, eu cred ca m-as multumi in prima instanta si cu o urcare pana pe la jumatatea drumului. Urcarea pana pe K2, al doilea varf ca si inaltime dupa Everest este plina de pericole, muntele fiind cunoscut ca si Muntele Ucigas, din cauza cadavrelor pe care le vei intalni cu siguranta pe traseul spre varf. Cei care si-au gasit sfarsitul aici, au ramas exact in locul in care si-au dat ultima suflare, ne mai fiind recuperati niciodata din cauza conditiilor extreme de recuperare. Ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru toti curajosii care isi pun viata in pericol pentru o secunda de eliberare psihica, insa nu cred ca toti se gandesc ca si pentru ei ar putea fi capat de linie in peisajul salbatic al muntilor Himalaya. Si, trebuie sa recunosc ca nici pentru mine nu este un impediment pentru ca, desi cunosc pericolele adiacente acestei incursiuni, asta nu ma face sa vreau sa ajung acolo mai putin. Asta ma face sa vreau sa ma pregatesc mai tare si sa imi iau masuri de precautie si mai mari. Dar, sper ca in cativa ani sa pot ajunge acolo unde doar cativa norocosi au reusit sa ajunga.
Credit: nationalgeographic.com
2. Fiordurile Norvegiene. De ceva timp simt o atractie neobisnuita catre tarile nordice. Si, desi nu imi place frigul de fel, mi-ar placea extrem de mult sa apuc sa fac o croaziera pe fiordurile norvegiene, imbatandu-mi simturile cu frumusetea nemarginita a locului si incarcandu-mi plamanii de aerul tare nordic. Evident ca perioada ideala de a vizita tarile nordice este vara, cand temperaturile sunt mai blande, insa nu cred ca m-ar deranja sa vad frumustea nordului si inghitita de gheata si zapada. Dar pana atunci cred ca trebuie sa mai lucrez la metoda Wim-Hof, pentru a ma mai “imprieteni’ putin cu frigul.
3. Grand Canyon. Need I say more…? Marele Canion este una dintre cele mai atractive zone din America, iar frumusetea locului este o atractie in sine. Nu stiu exact cam ce ar insemna sa faci tot canionul de la un capat la altul, dar presupun ca, pe langa minunatiile pe care le poti vedea oriunde te-ai uita, si pericolele sunt pe masura. Si, desi nu este cel mai adanc sau cel mai lung canion din lume, culorile superbe, precum si dimensiunea impresionabila il face unul dintre cele mai atractive locuri din lume.
4. Machu Picchu. Ei bine, trebuie sa recunosc ca, in ultimii ani am dezvoltat o pasiune pentru istoria civilizatiilor, iar una dintre cele mai fascinante este, fara indoiala civilizatia incasa. Iar Machu Picchu pastreaza inca amintirea vie a acestei civilizatii prin frumusetea si misticismul zonei, lucru care il face foarte atractiv. Poate si din cauza asta este un loc foarte cautat de turisti, iar cum eu inca nu am apucat sa ajung in zona, sper ca in urmatorii ani, pasii sa ma duca si pana sus la Machu Picchu unde m-as putea bucura de energia incredibila a locului , precum si de privelistea superba.
Credit: Pedro Szekely at https://www.flickr.com/photos/pedrosz/
5. Scotia. V-am spus deja ca am o atractie catre tarile nordice, nu…? Ei bine, de ceva timp ma tot visez pe o coasta scotiana, marea in fata, vantul in par si pamantul inverzit in spate. Imaginea aceasta imi ofera o liniste de nedescris, si ma face sa imi doresc si mai mult sa ajung acolo. Nu cred ca mai este nevoie sa va spun ca Scotia este o tara absolut superba ( cel putin in poze), fiind delcarata chiar asa de catre cititorii “Rough Guide” si datorita peisajelor de vis, a numeroaselor castele si lacuri, precum si datorita plajelor salbatice si a reliefului superb. Si, chiar daca vremea nu este chiar pe placul meu, sunt sigura ca linistea pe care o voi simti in momentul in care voi ajunge acolo va fi de neegalat.
Kilt Rock waterfall, Isle of Skye, Scotland
Credit: planetware.com/
Cine stie, poate anul 2021 va fi anul in care voi putea sa ajung macar intr-una din destinatiile mele de vis.
Voua unde v-ar placea sa mergeti, ce tara v-ar placea sa vizitati, si unde va cheama sufletul cel mai tare?
Lasati-mi intr-un comentariu locul vostru preferat.
Cum in ultima perioada am tot stat in casa si pe langa casa, weekend-ul trecut ne-am hotarat sa plecm undeva… oriunde, numai sa plecam de acasa.
Recunosc, prima destinatie aleasa a fost Grecia, insa chiar cand ne pregateam sa ne facem bagajele cu haine mai de primavara, guvernul elen tocmai a prelungit perioada de carantinare de la 3 zile la 7, asa ca a picat din start, pentru ca planuiam sa facem o excursie mai prelungita, cu vizite pe la diferite atractii, inclusiv o urcare pe Olimp pe timp de iarna… dar totul a picat si a trebuit sa ne indreptam atentia spre alta zona.
Am cautat o locatie care sa aiba si altceva in afara de ski si masa, pentru ca nu suntem chiar asa fani skiat (eu, cel putin) si asa am ajuns la Balvanyos Resort. Asa ca, am schimbat bagajul din haine subtiri in haine foarte groase, ne-am urcat in masina si am plecat spre Brasov unde am lasat copiii la bunici pentru 3 zile cat ne-am relaxat noi.
In drum spre Balvanyos ne-am oprit la Coresi Shopping Resort pentru a mai cumpara cate ceva pentru a fi siguri ca nu ne lipseste nimic, am baut o cafea super buna de la Tucano cafe si am plecat spre relaxareeeee….
Cum am ajuns pe seara, ne-am cazat si am fugit la unul din cele doua restaurante pe care resort-ul le-a pus la dispozitia clientilor si care sunt deschise in aceasta perioada doar pentru persoanele cazate aici.
Dupa o masa super buna acompaniata de un vin fiert, ne-am retras in camera si ne-am odihnit pentru a doua zi.
Pentru ca toata noaptea care tocmai trecuse a nins, a doua zi ne-am trezit la un peisaj ca in povesti. Asa ca, dupa ce am luat micul dejun si am check-uit ora de spa ( accesul la spa este doar pe baza de programare cu o seara inainte ), am plecat la o mica plimbare prin padurea din jurul hotelului pentru a simti adevarata experienta montana.
Aici am vrut sa incerc (pentru prima data in viata!) metoda Wim-HOF, asa ca am aruncat hainele de pe mine intr-o ninsoare perfecta si m-am conectat cu natura inghetata!
Desi persoanele din jurul meu se uitau la mine ca la o lunatica, experienta a fost una de neuitat si cu siguranta de repetat!! Raceala zapezii care cadea usor pe corpul meu cald facea ca tot din jurul meu sa inceteze sa existe si linistea, pacea, bucuria si iubirea sa ma invaluie intr-o bula invizibila! Va zic ca merita sa experimentati aceasta metoda macar o data in viata! Va garantez ca, in primul rand NU va veti imbolnavi, iar in al doilea rand, senzatia de libertate de care veti avea parte nu se va compara cu nimic in viata!! Asa ca, daca aveti ocazia, Go for it!! 😉
Dupa acest moment, ne-am continuat plimbarea pana la Baile Fetelor Apor, o zona cu multe izvoare de apa de diferite compozitii si bazine de ape minerale cu emanatii de gaze. Astfel de izvoare se mai gasesc in Columbia si Insulele Java, asa ca merita o vizita pana acolo, in orice perioada a anului veti merge. Atentie insa la mirosul puternic de sulf pe care il veti simti in zona..
Atractii in zona erau multe. Mai puteam vizita Pestera Sulfuroasa sau Pestera Ucigasa sau chiar Cetatea Balvanyos, dar cum eram pe jos intr-o zona semnalizata cu prezenta ursilor, am zis sa fim totusi precauti si sa nu ne aventuram mai departe decat era cazul, cu atat mai mult cu cat stratul de zapada era din ce in ce mai mare.
Asa ca ne-am retras usor spre hotel, unde ne astepta experienta de la spa-ul hotelului.
Da, piscina interioara era inchisa, in interior fiind accesibile doar cele doua jacuzzi, cu apa de izvor si apa sarata, precum si sauna in care am intrat sa transpiram putin toxinele din noi.
Insa, inainte de toate am iesit la piscina exterioara care ne astepta cu apa calda si cu ninsoare linistita. Tot afara am mai gasit un alt jacuzzi pe care, evident ca l-am incercat, precum si o sauna imensa de unde puteai admira o parte din zona minunata in care ne aflam printr-un geam mic.
Dupa ce am facut cateva ture de piscina-sauna-jacuzzi, am vazut sezlong-urile de afara cu un strat superb de zapada pe ele, si am vrut sa mai incerc o nebunie, aceea de a sta pe unul dintre acele sezlong-uri. Cei care ma urmariti pe retelele de socializare ati putut vedea direct atunci cam cum a fost. Multi mi-au spus ca voi raci, insa nu am patit nimic pentru ca, imediat dupa cele cateva secunde petrecute pe sezlong, am fugit in jacuzzi unde apa avea 37 de grade Celsius. Adevarat, prima senzatie cand am intrat in apa calda a fost de parca cineva imi baga ace in corp, dar apoi m-am incalzit si am simtit cum corpul meu s-a bucurat de momentul experimentat. Best experience EVER!!
Dupa ce ne-am stafidit de atata stat in apa, am baut un pahar de prosecco in sala de sare – o camera inchisa cu pereti de sare, un fel de salina interioara, si apoi ne-am retras in camera sa ne odihnim putin si sa ne pregatim de cina.
Nu mai este cazul sa va spun cam cat de bine am mancat si ce tare am ras alaturi de prietenii nostri cu care am si fost acolo de altfel. Dupa cina, am jucat un biliard in sala de jocuri a hotelului, iar a doua zi am repetat anumite experiente.
Cum ziua precedenta am facut de toate, ziua ce a urmat a fost mai mult pe relaxare si odihna, insa am fost pana la Lacul Sf Ana unde ne-am dat cu sania pana jos la lac, iar in sus am fost trasi cu sania de masina.. 🙂 Plimbarea am lasat-o pe alta data, pentru ca era putin mai frig decat in ziua precedenta, dar ne-am relaxat in sauna si in jacuzzi..
A doua zi am plecat la Brasov sa recuperam copiii si, dupa o seara petrecuta la bunici, am plecat spre Bucuresti cu amintiri superbe in suflet si cu experiente de neuitat.
Cam asa a fost weekend-ul nostru la Balvanyos 🙂
Voi cum v-ati petrecut weekend-ul trecut?
Ati ajuns pe la Balvanyos pana acum sau aveti in plan sa mergeti?
Eu va pot spune ca experienta mea a fost una senzationala si in mod cert ne vom intoarce si cu copiii acolo.
