E ciudat cum intr-un moment din viata iti este frica de un numar pentru ca mai tarziu in viata sa astepti acel numar ca pe o binecuvantare.
Nu stiu daca e mult sau e putin, nu stiu daca pana acum am realizat tot ce mi-am propus sau doar am urmat un fir al vietii care mi-a fost mai la indemana, insa am ajuns pana aici. Cum va fi de aici inainte, numai timpul va spune.
Pot doar sa spun ca sunt impacata cu directia vietii mele; putea fi mai bine, insa putea in egala masura sa fie mai rau.
Ce-am invatat pana acum?
– Am invatat ca, de cand ne nastem suntem invatati sa nu ne gandim la noi, suntem invatati sa ne indepartam de fiinta noastra cat mai mult posibil. In ultimii ani, eu am incercat sa fac contrariul : am incercat sa ma intorc la mine, am incercat sa-mi adun bucatile din mine imprastiate peste tot prin lume, prin alte vieti, prin amintiri, intorcandu-ma incet incet, cu multa durere si suferinta, cu multe pierderi si cu multe persoane lasate in urma, la fiinta mea.
Evident ca drumul meu nu s-a incheiat; mai am multe de invatat, multe de depasit, multe de vindecat, insa ma bucur acum de fiecare an care trece, pentru ca stiu si simt ca am mai invatat ceva care m-a apropiat si mai mult de mine.
– Am invatat ca tot ce vine nou in viata mea nu trebuie sa fie neaparat ceva rau. Fiecare experienta m-a invatat ceva. Problema nu a fost experienta in sine, ci modul in care am reactionat eu la acea experienta. Si, daca pana acum ma panicam si ma speriam de nou, acum ii inteleg rostul. Acum inteleg fiecare intalnire cu o persoana noua, acum inteleg fiecare usa inchisa si, chiar daca in adancul meu inca sufar, imi dau seama ca de fapt acel drum nu era pentru mine; alt drum destinat mie ma asteapta la alta usa, trebuie doar sa o gasesc.
– Am invatat ca, oricat de mult incerc sa ajut pe cineva, daca acea persoana nu este pregatita pentru acest drum, totul se va intoarce impotriva mea. Pentru ca toti avem ritmul nostru, toti avem lectiile noastre pe care trebuie sa le invatam; daca alegem sa o facem sau, din contra ne prefacem ca e vina tuturor celorlalti iar noi suntem niste victime inocente, este alegerea fiecaruia. In final, toti avem drumul nostru.
– Am invatat ca, pentru a ma putea vindeca in totalitate, trebuie sa iert. Trebuie in primul rand sa ma iert pe mine pentru ca m-am neglijat atata timp si am incercat sa traiesc in umbra viselor altcuiva, trebuie sa ma iert pentru ca nu am avut incredere in mine cand am avut nevoie, si am lasat deciziile vietii mele in mainile altcuiva, trebuie sa ma iert pentru ca mi-am inabusit lacrimile atunci cand trebuia sa eliberez tornada ce facea prapad in interiorul meu.
Trebuie sa ii iert si pe cei care, constient sau nu, voit sau nu mi-au facut rau. A ierta insa, nu inseamna a ma intoarce la obiceiurile vechi. A ierta inseamna pentru mine ca ma pot uita inapoi fara nici o urma de regret. A ierta nu e totuna cu a uita.
– Am invatat ca, uneori strainii iti pot fi mai apropiati si mai sinceri decat familia.
– Am mai invatat ca, a avea chiar si o singura persoana pe care o poti numi prieten cu adevarat, fara ca acea persoana sa aiba un interes la tine este un lucru rar.
– Am invatat ca frica este cel mai mare dusman al umanitatii. Frica a ucis mai multe vise decat orice alt lucru.
– Am invatat ca linistea mea este mai importanta decat orice! A ma bucura de timpul meu asa cum imi doresc este cea mai mare bucurie si comoara a vietii mele. Intr-o lume care nu are timp nici sa respire, a avea timp sa stai cu tine insuti – si sa-ti si placa – este, cel putin pentru mine o binecuvantare.
Mai am totusi foarte multe de invatat. Insa astept cu nerabdare trecerea fiecarei zile in parte, pentru ca si din liniste poti invata cate ceva.
Si asa vreau sa imi petrec ziua de nastere, in liniste.
Apreciez fiecare mesaj venit din partea voastra, celor care cititi acum aceste randuri, apreciez fiecare mesaj venit din partea celor care mi-au scris , va multumesc tuturor pentru ca, desi artistic vorbind nu sunt “in the spotlight”, voi sunteti alaturi de mine zi de zi. Mi-as dori sa pot face mai multe pentru voi, insa momentan imi doresc doar liniste…
Si uite asa a venit, si foarte rapid s-a si dus ziua care mi-a marcat 40 de ani in aceasta existenta.
Nu stiu despre voi, dar mie imi place tare mult cum a iesit piesa asta. De multe ori munca unui artist nu este apreciata si recunoscuta asa cum ar trebui, insa as vrea sa stiti ca in spatele fiecarei piese sta o munca imensa.
#love #appreciation
Parerile sunt impartite, cum era si normal sa fie, insa pentru mine emotiile conteaza mai mult decat cuvintele.
Am fost programate sa nu ne aducem aminte cine suntem.
Am fost invatate sa concuram pentru iubirea unui barbat, pentru atentia unui grup, pentru pozitia la job, pentru respectul cuvenit si pentru aspectul nostru fizic.
Am fost programate sa credem ca doar asa vom ajunge cineva in viata, ca doar asa ne vom face remarcate, ca doar asa ne vom gasi bucuria si implinirea, ca doar asa vom ajunge in varf.
Ne-au spus ca trebuie sa ne impingem una pe cealalta de pe scari pentru a ramane in top, ne-au spus ca trebuie sa ne aflam secretele si apoi sa le folosim impotriva noastra pentru a iesi invingatoare, ne-au spus ca trebuie sa calcam pe cadavre si sa ne inghitim emotiile pentru a fi “acolo”, ne-au soptit minciuni in ureche pentru a ne face sa ne indoim de noi insine si de aptitudinile noastre, ne-au redus la numere, probabilitati, emotii nestapanite si s-au legat de bunatatea noastra pentru a spune ca suntem slabe, instabile emotional si moi.
Ne-au facut sa ne uram intre noi si sa ne punem piedici la fiecare pas, concurand intre noi pentru un job pe care poate nici nu ni-l doream cu adevarat, ci doar asa am fost facute sa credem, ne-au inrobit pentru a ne distanta de noi insine, uitand cine suntem cu adevarat si ce putere ascunsa dormiteaza in noi.
Ne-au spus cum sa ne purtam, ce sa mancam, ce sa spunem si ce sa nu spunem, cum sa ne imbracam, cum sa zambim si cum sa ne folosim de farmecele personale in favoarea lor, ne-au dezbracat de demnitate si ne-au imbracat in haina mizera a robiei unui ideal care nu ne apartine.
Si am facut asta cu zambetul pe buze, nestiind ca asa ne indepartam de adevarata noastra natura, ca ne asezam in umbra cuiva pentru a-i amplifica lui stralucirea cu stralucirea noastra, dar din spatele lui, nu din fata lui, nici macar de langa el. Si am ascultat cuminti ani intregi; secole chiar.
Ne-am ascuns stralucirea pentru a nu iesi din tipar. Ne-am urat intre noi pentru a nu iesi in evidenta. Ne-am rasculat, insa in loc sa pasim in lume in lumina stralucirii noastre, am pasit tot in umbra lor, purtandu-le bataliile cu lumina noastra, pentru ca a lor a palit de mult, facandu-le jocurile murdare pentru ca doar asa era tiparul lor, si omorandu-ne fiinta cu fiecare pas luat impotriva naturii noastre.
Insa, dragele mele FEMEI, MAME, SURORI, BUNICI SI IUBITE, acum este momentul nostru!
Acum este momentul sa ne retragem energia pe care am irosit-o pe planurile lor macabre si sa ne readucem pe noi in prim plan.
Acum este momentul sa ne reindragostim de fiinta noastra si sa emanam iubire prin toti porii nostri. Acum este momentul sa nu ne mai impingem pe scari pentru o umbra de atentie ci sa ne ajutam una pe cealalta sa urcam pe treptele constiintei spre planuri mai inalte de evolutie.
Acum este momentul sa ne reimprietenim, sa fim sincere si corecte una cu cealalta si sa ne descoperim puterea interioara care sta in fiecare dintre noi si, cu bucurie si cu inima curata sa ne impingem pe culmi mai inalte pentru a putea vedea rasaritul impreuna. Pentru ca, dati-mi voie sa va spun ca exista loc sub soare pentru toata lumea!
Acum este momentul sa ne spunem cele mai adanci secrete ale noastre pentru a putea rade impreuna de cat de banale erau gandurile create de ei.
Acum este mometul sa stralucim!
Stiu ca si voi, asemeni mie tanjiti dupa acea legatura speciala pe care noi femeile o avem una cu cealalta atunci cand ne dam jos masca invidiei, a egoismului si a urei care ne-a fost imprimata in suflet de-a lungul veacurilor. Stiu ca si voi tanjiti, asemeni mie sa ne regasim una pe cealalta si sa ne minunam de frumusetea si puritatea noastra, de puterea si de magia din noi.
Stiu ca ati obosit, si tot ce vreti este sa dansati in ploaie sub cerul liber inconjurata de copaci, flori, zane si femeile pe care le iubiti cel mai mult din viata voastra.
Stiu ca va este frica sa intindeti mana, pentru ca nu stiti cine va va intinde mana inapoi. Stiu ca secole de programare si subjugare nu se vor sterge in cateva minute prin cateva cuvinte, insa acum este momentul sa ne dezbracam de hainele lor si sa ne imbracam in hainele naturii noastre, in iubirea si in bunatatea noastra, in magia si in independenta noastra, in puterea si in credinta noastra, pentru ca atunci cand ne sustinem una pe cealalta, devenim o forta de neinvins!
Sper ca anul 2024 a inceput si pentru voi intr-un mod pozitiv, linistit si cu multa abundenta la orizont. Pentru mine, trebuie sa recunosc, a fost un inceput de an frumos, cu caldura si cu multa plimbare, pentru ca din a doua zi de an am fugit de frig pana la caldura din Dubai.
Insa, oricat de frumos ar fi in vacanta, pentru mine tot mai frumos este acasa. Si, desi reintoarcerea din tarile calde a fost cu multa oboseala si cu o mica raceala, am revenit si cu mult chef de munca, cu sete de organizare si multa pozitivitate si optimism, emotii pe care sper sa vi le transmit si voua.
Si prima pe lista mea este silueta. Desi sunt fana workout si miscare, in perioada sarbatorilor de iarna m-am simtit atat de obosita incat nu am apucat sa fac atat de mult sport pe cat mi-as fi dorit. Asta, combinat cu mancatul putin mai mult si mai greu decat de obicei a rezultat in acumularea catorva kg in plus. Punem la socoteala si vacanta din Dubai unde, desi am incercat sa mananc destul de putin si echilibrat, am cam dat iama in dulciuri, si ajungem la o suma rotunda. 🙂
Ei, dar gata. Incepand de azi ne apucam ( da, la plural! ) de o mica cura de slabire, pentru ca nu e ok sa ne lasam luati de val si sa nu mai avem grija de noi.
Si va spuneam pe finalul anului trecut ca am descoperit niste produse uimitoare, potrivite la fix pentru cei ca mine carora nu le place sa gateasca sau nu au timpul necesar, si nici nu se omoara cu mancarea grea si excesiva insa tot au nevoie sa scape de cateva kg in plus.
V-am tot aratat pe story-urile mele, pentru cei care ma urmaresc pe social media cateva batoane inlocuitoare de masa pe care le-am avut si cu mine in vacanta, si credeti-ma ca a fost bataie pe ele , mai ales ca in toata vacanta asta am dormit toti foarte mult si am ratat de multe ori micul dejun. Si cum pana la pranz mai aveam de asteptat, batoanele One-Meal de la Nupo au fost alegerea potrivita pentru mine si pentru copii.
Dar inainte de toate, sa va spun cate ceva despre dieta Nupo.
In primul rand, trebuie sa stiti ca eu nu fac reclama decat produselor pe care le-am testat in prealabil si care mi-au lasat o impresie buna, si pe care imi si place sa le folosesc dupa ce campania s-a incheiat. De aceea n-o sa vedeti o multitudine de produse promovate pe paginile mele de social media sau aici pe blog, pentru ca sunt foarte selectiva in ce priveste promovarea.
Acestea fiind spuse, sa va explic in mare ce inseamna dieta Nupo si cine o poate folosi.
“Nupo a fost dezvoltat în 1981, la spitalul Hvidovre din Danemarca, de Dr. Flemming Quaade, cel mai important om de știință în domeniul obezității al țărilor Nordice. Nupo oferă produse dietetice pentru cei care doresc să urmeze o dietă de slăbit și să mențină o greutate stabilă.
Misiunea doctorului Flemming Quaade a fost de a-și ajuta pacienții să se pregătească pentru o operație de bypass gastric, oferindu-le cât mai puține calorii posibil, pentru o scăderea în greutate rapidă și sigură. El a înființat o echipă de cercetare care a inovat Dieta Foarte Scăzută în Calorii (VLCD). Dieta VLCD a deschis calea pentru regimurile de slăbire, făcându-le mai sănătoase pentru organism, cu produse care conțin toate vitaminele, mineralele, proteinele și fibrele esențiale. O formulă care îi ajută pe cei care vor să piardă în greutate, oferind în același timp toată nutriția de care are nevoie organismul.”
Primordial, dieta Nupo a fost folosita in scopuri medicale, pentru ca mai tarziu, dupa vederea rezultatlor excelente pe persoanele care au beneficiat de aceasta dieta sa fie lansata si la scara larga pentru toti oamenii care aveau nevoie sa slabeasca sau isi doreau sa scada in greutate in mod sanatos si rapid fara a se infometa sau a-si pierde mineralele si vitaminele din corp prin alte cure de slabire neadecvate. Pentru mai multe informatii despre dieta Nupo, intra aici.
Avantajul acestor produse este faptul ca sunt usor de preparat, in maxim 5 minute avand in farfurie o portie de mancare echilibrata nutritional, le poti avea la indemana oricand datorita batoanelor inlocuitoare de masa si iti poti satisface atat pofta de dulce cat si de cafea cu shake-urile ready to use sau easy to make. Fiind echilibrate nutritional si avand minerale si vitamine adaugate, produsele Nupo pot fi folosite in siguranta si de catre copii. Pentru mai multe informatii, intrati pe site-ul Nupo si cereti sfatul unui specialist.
Pentru mine, inceputul de an este unul frumos si dulce. Sper ca aceste informatii sa va ajute si pe voi si sa va inspire sa incepeti sa aveti mai multa grija de sanatatea voastra fizica si psihica.
An nou minunat va doresc, si pentru ca energia acestui an este una de abundenta si indeplinirea viselor, va doresc sa nu va lipseasca niciodata nimic si toate visele sa vi se indeplineasca!
Suferinta umana este parte din existenta noastra pe acest pamant. Suferinta poate fi demoralizatoare, ducandu-te pana pe marginea prapastiei sau poate fi eliberatoare, facandu-te sa iti schimbi complet modul de gandire, stilul de viata si atitudinea fata de stimulii durerii.
Dar totusi, ce este durerea, si de ce suferim in anumite situatii din viata noastra?
Lasand la o parte durerea fizica cauzata de lovire intentionata sau nu, cadere sau accidentare, durerea sufleteasca sau emotionala pare sa fie mai profunda, actionand zone din corpul nostru pe care nici macar nu stiam ca le avem. Durerea sufleteasca nu este localizata intr-un loc anume asa cum este durerea fizica, ci pare sa se imprastie in tot corpul, fara sa poti spune cu exactitate locul care este mai dureros. Doar stii ca e o durere ancestrala care te darama fizic si psihic.
Este, pe cat de urata, pe atat de inevitabila, cat si necesara in unele situatii.
Trebuie sa intelegem in primul rand ca durerea emotionala este de fapt un stimul personal, ceea ce inseamna ca nu faptul in sine ne face sa suferim, ci impotrivirea noastra la realitatea prezenta; neacceptarea realitatii, a situatiei sau a adevarului ne face sa suferim, nu actiunea in sine. Iar aceasta suferinta vine din atasamentul nostru fata de persoana care ne-a gresit, sau un loc fata de care avem sentimente puternice si fata de care nu ne putem detasa, s.a.m.d.p.
Insa, in momentul in care realizam acest lucru, care nu este chiar atat de simplu precum pare, o sa simtim o eliberare fantastica, pentru ca vom realiza ca de fapt atasamentul fata de acea persoana sau acel lucru sau obiect era sursa durerii, si nu actiunea sau faptul in sine.
Noi, oamenii ne impotrivim schimbarii cu o forta impresionanta. Devenim atat de confortabili in problemele si grijile noastre lumesti incat nici macar nu indraznim sa visam ca se poate si mai bine. Suntem atat de conditionati de societate sa aratam intr-un fel, sa ne purtam toti intr-un fel anume, sa mancam, sa vorbim,sa ne imbracam la fel si sa gandim la fel, incat orice abatere de la norma ni se pare un efort fantastic si aduce cu sine o teama inexplicabila de a iesi din linie. Ne este atat de frica sa ne aratam individualitatea si originalitatea incat stam cumintei in cutiuta creionata mental de altii, de teama sa nu simtim durerea de a fi diferiti.
Suntem singura specie de pe acest pamant care lupta cu toate armele sale impotriva propriei persoane si impotriva diversitatii care exista in mod natural.
Copacii sunt de sute de feluri, insa toti sunt unici si speciali in felul lor. Leul nu vrea sa fie zebra, sarpele nu vrea sa fie elefant, iar pestele nu vrea sa zboare. Toti sunt unici si nici unul nu vrea sa arate altfel decat este.
Noi insa ne luptam cu propria individualitate si unicitate pentru a ne incadra intr-un tipar inconsistent. Iar cand, din cauze multiple nu ne ridicam la nivelul asteptarilor create de altii, intervine supararea si, evident durerea. Si creste frustrarea in noi, ca ” aia de ce poate si eu nu?”, sau “ala de ce are masina smechera si eu nu?”, sau “aia de ce e slaba si eu nu?” , sau “aia ce are si eu n-am?” Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Daca tot suntem creati diferiti cu scopul de a fi diversitate pe acest pamant, de ce tot chinuim sa aratam unul ca si celalalat? De ce ne tot obligam sa ne limitam aptitudinile pentru ca altii sa nu se simta amenintati? De ce ne tot facem sa suferim in continuu pana ne ducem la limita rezistentei? Acceptarea faptului ca suntem diferiti, ca o persoana trebuie sa plece din viata ta sau ca o alta trebuie sa apara, ca un job si-a atins punctul maxim si trebuie schimbat, ca o prietenie a ajuns la final sau ca o relatie de familie este toxica si prin urmare trebuie inchisa nu va aduce nimic altceva decat eliberare de presiunea sociala, psihica si emotionala, prin urmare va diminua durerea resimtita.
Nu te impotrivi schimbarii si nu vei mai suferi. Accepta tot ce vine in viata ta, ia totul ca pe o lectie ce trebuie invatata si nu ca pe o pedeapsa, si nu vei mai suferi. Invata sa te bucuri de locuri, de obiecte si de persoane la modul prezent si nu te mai atasa de nimeni si de nimic in mod obsesiv, si nu vei mai suferi. Viata este facuta sa trecem prin toate starile si toate emotiile, insa nu trebuie sa ramanem blocati in ele, fie ele pozitive sau negative. Ia viata ca pe o experienta, ca pe un joc pe care trebuie sa il joci pana la final fara a te implica prea mult emotional, si nu vei mai suferi.
Asta nu inseamna ca de atunci incolo va fi doar soare si curcubee. Din contra, viata te va testa periodic pana cand vei fi ci cu adevarat vindecat/a de toate traumele si de toata suferinta. Si atunci, nu vei mai suferi.
Insa asta nu este un drum usor. Multora le vine mult mai usor sa dea vina pe oricine pentru a-si justifica durerea, decat sa caute in adancul lor acea detasare care le va aduce alinarea suferintei.
Dar fiecare dintre noi are drumul lui in viata, nu putem fi toti la fel, si nici nu este indicat. 🙂
Insa, este important sa stii ce este durerea, de unde vine si cum o poti rezolva. 🙂
Cu gandul la weekend suntem toti, insa asta nu inseamna ca in weekend trebuie sa lancezim pe canapea. Din contra, eu consider ca weekend-ul este un bun moment pentru a face tot ce nu poti face in timpul saptamanii; si nu, nu ma refer la curatenie, treaba asta mai poate astepta o ora in plus. Ma refer la lucrurile pe care nu apucam sa le facem in timpul saptamanii, fie din lipsa de timp, fie din lipsa chefului, a oboselii sau chiar a motivatiei.
Insa in weekend am putea sa ne alocam macar doua ore pe zi noua, si doar noua, facand lucruri care ne plac in primul rand, si care ne sunt de ajutor fizic si psihic, pentru a ne incarca energetic pentru urmatoarea saptamana care va urma.
Si daca iti poti rupe doua ore pe zi din weekend pentru tine, de ce sa nu incerci yoga?
Majoritatea oamenilor isi petrec mai bine de jumatate din zi stand jos, incepand de pe scaunul din masina in drum spre birou, continuand cu statul pe scaun la birou minim 6-8 ore, si finalizand in mod epic cu canapeaua de acasa, dupa cele multe ore petrecute in sezut pe timpul zilei. Am devenit atat de comozi si de sedentari incat absolut nimic nu ne mai motiveaza sa iesim din bucla in care am intrat fara sa ne dam seama. Work, home, work, home, repeat la nesfarsit. Am ajuns sa nu mai traim, ci doar sa existam. Si atunci, unde mai este bucuria vietii? Unde suntem noi in toata aceasta existenta? Cand facem si ce ne place noua, ce ne bucura sufeltul si ce ne vitalizeaza corpul?
Eu cred ca, desi viata a ajuns o rutina plictisitoare, sta in puterea noastra sa rupem lantul si sa ne schimbam incet-incet viziunea asupra vietii si culmea, chiar sa incepem sa traim.
Si cum putem sa facem treaba asta? Ei bine, e foarte simplu.
In primul rand, “Informatia este putere”. Sunt sigura ca multi dintre voi ati auzit aceasta fraza macar o data in viata. Insa, probabil ca ati atribuit-o unui altfel de inteles, crezand ca veti deveni conducatorii lumii daca detineti ceva inormatie ultra-mega-secreta. Desi adevarul nu este neaparat prea departe, informatia in sine inseamna ca viata ta poate arata exact cum iti doresti daca esti informat, bine informat in domeniul de care esti interesat. Nu trebuie neaparat sa fie ceva legat de job, ci trebuie sa fie ceva care sa iti imbunatateasca calitatea vietii. Si, cum informatia este putere, primul lucru pe care il poti face pentru a incepe transformarea vietii tale este sa te informezi : citeste TOT ce poti si ce gasesti despre subiectul care te intereseaza pe tine, insa citeste totul cu o minte deschisa, fara a face comparatii si fara a judeca. Aduna toata informatia asta, trece-o prin filtrul tau si apoi aplica tot ce ai invatat in viata ta de zi cu zi. O sa vezi schimbarile mai rapid decat te-ai fi asteptat.
In al doilea rand, pune in practica ce ai citit. Fiindca azi vorbim despre yoga si despre rolul acestei practici in binestarea noastra psihica si fizica, este foarte important ca, dupa ce ai adunat toata informatia de care ai nevoie, sa pui in practica ce ai invatat.
Daca in timpul saptamanii timpul tau liber este destul de limitat si nu poti ajunge la un studio de yoga, atunci poti incepe sa practici in intimitatea casei tale. Din fericire, internetul este plin de filmulete si aplicatii de yoga. Dupa ce ai facut research-ul de mai sus, esti in masura sa iti dai seama mai bine ce stil de yoga ti se potriveste cel mai bine, si pe acela sa incepi sa il practici cu regularitate. Daca nu esti un fan al miscarii intr-un ritm alert, poti opta pentru Nirvana Yoga , un stil de yoga bazat pe respiratia constienta si pe tehnici yoga menite sa aduca armonie intre trup, suflet si minte. Acest stil de yoga poate fi practicat pentru durerile de spate care devin o constanta in viata omului modern, este de asemenea indicat femeilor gravide, si este o practica ce se adreseaza si copiilor, ajutandu-i pe acestia sa se dezvolte intr-o maniera sanatoasa fizica si mentala, sa isi inteleaga mai bine emotiile si, poate cel mai important dintre toate, sa se relaxeze. Din cauza stimulilor exagerati din mediile lor, copiii din aceasta generatie nu stiu cum sa se relaxeze si sa stea linistiti, fiind intr-o continua agitatie, iar aceasta practia ii ajuta sa isi gaseasca linistea interioara si sa isi calmeze fluxul emotiilor.
O data cu intelegerea mai profunda a practicii yoga, vei descoperi faptul ca nu pozitiile fac neaparat o tehnica, ci tocmai procesul prin care ajungi la acea pozitie. Asa ca, trebuie sa intelegi ca nu este obligatoriu, si nici normal de altfel, sa stai in maini sau in cap de la prima sedinta de yoga. Probabil ca la prima sedinta nu vei rezista nici 10 minute, insa este absolut normal. Pe masura ce iti vei trezi corpul si mintea din sedentarism fizic si psihic, o sa descoperi placerea miscarii si a practicii constante de yoga, pentru ca o sa observi schimbari chiar de la prima sedinta – chiar daca nivelul tau de rezistenta este minim in prima instanta –
Care este secretul?
Secretul este constanta. Secretul este sa nu te dai batut\a dupa o sedinta, si sa nu ii dai voie lenei sa puna iarasi stapanire pe tine. Gaseste-ti motivatia, ia-ti partenerul, prietenii sau familia, si fa cat de des poti acele tehnici yoga care, crede-ma ca iti vor imbunatati viata intr-un mod miraculos. Pentru ca yoga nu este doar un sport, yoga lucreaza atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic. Te ajuta sa iti echilibrezi emotiile lucrand la nivel hormonal, te ajuta sa iti cureti corpul de toxine atat fizice cat si emotionale, te ajuta sa ai rabdare si calm atunci cand stresul vietii cotidiene isi pune amprenta pe toate aspectele vietii tale, te ajuta sa te relaxezi si sa intelegi ca viata inseamna mai mult decat ceea ce vezi in fata ochilor.
Asa ca, daca tot vine weekend-ul, de ce sa nu incerci Yoga?
Lasati-mi intr-un comentariu daca ati incercat vreodata practica yoga, si care au fost impresiile voastre dupa.
Recent, am raspuns unor intrebari din cadrul unui interviu, desi nu am mai facut asta de ceva timp, simtind nevoia de a ma retrage putin din lumina reflectoarelor.
Insa, mi-a placut modul de abordare al jurnalistei si i-am raspuns intrebarilor, foarte pertinente de altfel.
Si una dintre intrebari era legata de nunta noastra de anul acesta. Ma intreba de ce am facut nunta, daca am tot spus de-a lungul anilor ca nu cred ca un act poate lega doi oameni.
Si, asa cum i-am spus si ei, cred in continuare ca NU un act leaga doi oameni. Cred cu tarie ca doi oameni nu ar trebui sa stea impreuna doar de dragul casatoriei, sau de dragul unui copil, sau de “gura lumii”, sau din cauza altor motive care mai de care mai absurde.
Ce aduce impreuna in primul rand doi oameni? Ce ii face sa vrea sa fie impreuna? Eu cred ca iubirea este cea care aduce oamenii impreuna si ii face sa vrea sa ramana impreuna. Orice altceva se numeste relaxie toxica, si acea relatie ar trebui bine analizata de catre cei doi membri fondatori.
Daca m-au invatat ceva cei 16 ani de relatie este faptul ca, inelul ala nu face nici o diferenta, sau ca semnaturile pe o hartie nu schimba sentimente. Daca iubesti pe cineva, il\o vei iubi si fara lucrurile astea doua. Ce conteaza este respectul reciproc, aprecierea, modul in care treceti prin furtunile vietii – pentru ca vor fi din plin -, comunicarea, care este ESENTIALA pentru o relatie de durata, si modul in care acceptam diferitele ticuri care vor aparea atat la noi cat si la partener pe parcursul anilor. Pentru ca, la inceput it’s all about flowers and butterflies, dar pe urma se mai atenueaza din ele, si ramane restul. Daca nu ii poti suporta rosul unghiilor, sau sforaitul, sau mirosul picioarelor, sau a respiratiei, sau modul in care soarbe cafeaua sau ciorba din lingura, sau multe alte mici detalii ca acestea, atunci relatia aceea va deveni din ce in ce mai sufocanta pe masura ce va trece timpul, si te vei gasi la un moment dat ca vei exploda de furie acumulata si necomunicata! Si nici un inel nu va schimba treaba asta! Si semnaturile alea vor fi numai bune de alergat prin tribunale cu ele.
Asa ca, eu nu incurajez casatoria asa ad-hoc, de dragul ideii in sine.
In schimb, incurajez locuitul impreuna cat de mult se poate INAINTE de casatorie, descoperirea reciproca pentru a vedea compatibilitatea si in afara patului, dezvoltarea comunicarii in vederea rezolvarii problemelor care vor aparea pe parcurs, precum si statul efectiv impreuna, ca doi prieteni, fara a simti ca vrei sa-ti spanzuri partenerul pentru ca se scobeste in nas sau se scarpina la… locurile intime. Doar asa iti poti da seama daca merita sa cheltui o gramada de bani pe o nunta, sau mai bine faci altceva de banii aia.
Stiu foarte bine ca traim intr-o societate care inca incurajeaza casatoria pentru ca “asa trebuie”, fara a se gandi la modul in care cei doi oameni se vor desfasura in cadrul acelei casatorii, pe principiul “voi faceti nunta, vedeti dupa cum o fi”. Si daca dupa vreo doi ani de casatorie oamenii aia isi scot ochii si ajung sa se distruga emotional unul pe celalalt sau daca, Doamne fereste mai vine si un copil care le va pune la incercare relatia subreda, atunci acei oameni ajung in punctul in care nici unul nu mai vrea sa ramana in relatie. Si, uite asa se distrug doua sau trei vieti – in functie de numarul de copii aparuti intre timp.
Stiu ca multi ma vor critica pentru modul in care vad eu lucrurile si le expun aici, insa as vrea sa le spun acelor oameni ca, daca voi ati trecut prin ceva urat, nu inseamna ca si generatiile urmatoate trebuie sa treaca prin asa ceva. Este semn de evolutie emotionala sa incercam sa le oferim copiilor nostri un viitor mai bun decat am avut noi.
Eu imi voi incuraja copiii sa isi ia tot timpul necesar pentru a-si cunoaste partenerul inainte de a face acest pas destul de decisiv.
In cazul nostru, cei 16 ani au fost cu bune si cu rele, cu fericire si tristete, cu bucurii si suparari. Desi au fost momente pe parcurs in care am vrut sa punem stop, ceva ne-a impins sa mergem mai departe. Iar faptul ca am facut nunta dupa 16 ani si doi copii, a fost mai mult o celebrare a faptului ca am invatat sa trecem peste furtunile din viata noastra. Nu stim ce ne rezerva viitorul, insa noi am evoluat amandoi, si sper sa mai crestem si de acum inainte tot impreuna. Inelele si actele au fost doar o formalitate, nu ne-au legat sau ne-au adus impreuna. Noi am ales sa luptam impreuna pentru noi, nu ne-au obligat semnaturile sa facem asta. Insa, am ajuns in punctul asta dupa multe lupte interne – fiecare cu noi insine- precum si dupa multe lupte externe – intre noi doi.
Asa ca, ce vreau eu sa va zic este sa nu va grabiti.. aveti timp sa fiti si casatoriti, daca asta va doriti cu adevarat. Cred ca cel mai important este sa vreti sa fiti impreuna.. restul sunt doar detalii.. 🙂
Dar cum fiecare dintre noi avem povestea noastra si drumul nostru in aceasta existenta, toti suntem responsabili de deciziile noastre.
Va las mai jos cateva poze de la nunta noastra care a fost de vis.
