Cu gandul la weekend suntem toti, insa asta nu inseamna ca in weekend trebuie sa lancezim pe canapea. Din contra, eu consider ca weekend-ul este un bun moment pentru a face tot ce nu poti face in timpul saptamanii; si nu, nu ma refer la curatenie, treaba asta mai poate astepta o ora in plus. Ma refer la lucrurile pe care nu apucam sa le facem in timpul saptamanii, fie din lipsa de timp, fie din lipsa chefului, a oboselii sau chiar a motivatiei.
Insa in weekend am putea sa ne alocam macar doua ore pe zi noua, si doar noua, facand lucruri care ne plac in primul rand, si care ne sunt de ajutor fizic si psihic, pentru a ne incarca energetic pentru urmatoarea saptamana care va urma.
Si daca iti poti rupe doua ore pe zi din weekend pentru tine, de ce sa nu incerci yoga?
Majoritatea oamenilor isi petrec mai bine de jumatate din zi stand jos, incepand de pe scaunul din masina in drum spre birou, continuand cu statul pe scaun la birou minim 6-8 ore, si finalizand in mod epic cu canapeaua de acasa, dupa cele multe ore petrecute in sezut pe timpul zilei. Am devenit atat de comozi si de sedentari incat absolut nimic nu ne mai motiveaza sa iesim din bucla in care am intrat fara sa ne dam seama. Work, home, work, home, repeat la nesfarsit. Am ajuns sa nu mai traim, ci doar sa existam. Si atunci, unde mai este bucuria vietii? Unde suntem noi in toata aceasta existenta? Cand facem si ce ne place noua, ce ne bucura sufeltul si ce ne vitalizeaza corpul?
Eu cred ca, desi viata a ajuns o rutina plictisitoare, sta in puterea noastra sa rupem lantul si sa ne schimbam incet-incet viziunea asupra vietii si culmea, chiar sa incepem sa traim.
Si cum putem sa facem treaba asta? Ei bine, e foarte simplu.
In primul rand, “Informatia este putere”. Sunt sigura ca multi dintre voi ati auzit aceasta fraza macar o data in viata. Insa, probabil ca ati atribuit-o unui altfel de inteles, crezand ca veti deveni conducatorii lumii daca detineti ceva inormatie ultra-mega-secreta. Desi adevarul nu este neaparat prea departe, informatia in sine inseamna ca viata ta poate arata exact cum iti doresti daca esti informat, bine informat in domeniul de care esti interesat. Nu trebuie neaparat sa fie ceva legat de job, ci trebuie sa fie ceva care sa iti imbunatateasca calitatea vietii. Si, cum informatia este putere, primul lucru pe care il poti face pentru a incepe transformarea vietii tale este sa te informezi : citeste TOT ce poti si ce gasesti despre subiectul care te intereseaza pe tine, insa citeste totul cu o minte deschisa, fara a face comparatii si fara a judeca. Aduna toata informatia asta, trece-o prin filtrul tau si apoi aplica tot ce ai invatat in viata ta de zi cu zi. O sa vezi schimbarile mai rapid decat te-ai fi asteptat.
In al doilea rand, pune in practica ce ai citit. Fiindca azi vorbim despre yoga si despre rolul acestei practici in binestarea noastra psihica si fizica, este foarte important ca, dupa ce ai adunat toata informatia de care ai nevoie, sa pui in practica ce ai invatat.
Daca in timpul saptamanii timpul tau liber este destul de limitat si nu poti ajunge la un studio de yoga, atunci poti incepe sa practici in intimitatea casei tale. Din fericire, internetul este plin de filmulete si aplicatii de yoga. Dupa ce ai facut research-ul de mai sus, esti in masura sa iti dai seama mai bine ce stil de yoga ti se potriveste cel mai bine, si pe acela sa incepi sa il practici cu regularitate. Daca nu esti un fan al miscarii intr-un ritm alert, poti opta pentru Nirvana Yoga , un stil de yoga bazat pe respiratia constienta si pe tehnici yoga menite sa aduca armonie intre trup, suflet si minte. Acest stil de yoga poate fi practicat pentru durerile de spate care devin o constanta in viata omului modern, este de asemenea indicat femeilor gravide, si este o practica ce se adreseaza si copiilor, ajutandu-i pe acestia sa se dezvolte intr-o maniera sanatoasa fizica si mentala, sa isi inteleaga mai bine emotiile si, poate cel mai important dintre toate, sa se relaxeze. Din cauza stimulilor exagerati din mediile lor, copiii din aceasta generatie nu stiu cum sa se relaxeze si sa stea linistiti, fiind intr-o continua agitatie, iar aceasta practia ii ajuta sa isi gaseasca linistea interioara si sa isi calmeze fluxul emotiilor.
O data cu intelegerea mai profunda a practicii yoga, vei descoperi faptul ca nu pozitiile fac neaparat o tehnica, ci tocmai procesul prin care ajungi la acea pozitie. Asa ca, trebuie sa intelegi ca nu este obligatoriu, si nici normal de altfel, sa stai in maini sau in cap de la prima sedinta de yoga. Probabil ca la prima sedinta nu vei rezista nici 10 minute, insa este absolut normal. Pe masura ce iti vei trezi corpul si mintea din sedentarism fizic si psihic, o sa descoperi placerea miscarii si a practicii constante de yoga, pentru ca o sa observi schimbari chiar de la prima sedinta – chiar daca nivelul tau de rezistenta este minim in prima instanta –
Care este secretul?
Secretul este constanta. Secretul este sa nu te dai batut\a dupa o sedinta, si sa nu ii dai voie lenei sa puna iarasi stapanire pe tine. Gaseste-ti motivatia, ia-ti partenerul, prietenii sau familia, si fa cat de des poti acele tehnici yoga care, crede-ma ca iti vor imbunatati viata intr-un mod miraculos. Pentru ca yoga nu este doar un sport, yoga lucreaza atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic. Te ajuta sa iti echilibrezi emotiile lucrand la nivel hormonal, te ajuta sa iti cureti corpul de toxine atat fizice cat si emotionale, te ajuta sa ai rabdare si calm atunci cand stresul vietii cotidiene isi pune amprenta pe toate aspectele vietii tale, te ajuta sa te relaxezi si sa intelegi ca viata inseamna mai mult decat ceea ce vezi in fata ochilor.
Asa ca, daca tot vine weekend-ul, de ce sa nu incerci Yoga?
Lasati-mi intr-un comentariu daca ati incercat vreodata practica yoga, si care au fost impresiile voastre dupa.
Recent, am raspuns unor intrebari din cadrul unui interviu, desi nu am mai facut asta de ceva timp, simtind nevoia de a ma retrage putin din lumina reflectoarelor.
Insa, mi-a placut modul de abordare al jurnalistei si i-am raspuns intrebarilor, foarte pertinente de altfel.
Si una dintre intrebari era legata de nunta noastra de anul acesta. Ma intreba de ce am facut nunta, daca am tot spus de-a lungul anilor ca nu cred ca un act poate lega doi oameni.
Si, asa cum i-am spus si ei, cred in continuare ca NU un act leaga doi oameni. Cred cu tarie ca doi oameni nu ar trebui sa stea impreuna doar de dragul casatoriei, sau de dragul unui copil, sau de “gura lumii”, sau din cauza altor motive care mai de care mai absurde.
Ce aduce impreuna in primul rand doi oameni? Ce ii face sa vrea sa fie impreuna? Eu cred ca iubirea este cea care aduce oamenii impreuna si ii face sa vrea sa ramana impreuna. Orice altceva se numeste relaxie toxica, si acea relatie ar trebui bine analizata de catre cei doi membri fondatori.
Daca m-au invatat ceva cei 16 ani de relatie este faptul ca, inelul ala nu face nici o diferenta, sau ca semnaturile pe o hartie nu schimba sentimente. Daca iubesti pe cineva, il\o vei iubi si fara lucrurile astea doua. Ce conteaza este respectul reciproc, aprecierea, modul in care treceti prin furtunile vietii – pentru ca vor fi din plin -, comunicarea, care este ESENTIALA pentru o relatie de durata, si modul in care acceptam diferitele ticuri care vor aparea atat la noi cat si la partener pe parcursul anilor. Pentru ca, la inceput it’s all about flowers and butterflies, dar pe urma se mai atenueaza din ele, si ramane restul. Daca nu ii poti suporta rosul unghiilor, sau sforaitul, sau mirosul picioarelor, sau a respiratiei, sau modul in care soarbe cafeaua sau ciorba din lingura, sau multe alte mici detalii ca acestea, atunci relatia aceea va deveni din ce in ce mai sufocanta pe masura ce va trece timpul, si te vei gasi la un moment dat ca vei exploda de furie acumulata si necomunicata! Si nici un inel nu va schimba treaba asta! Si semnaturile alea vor fi numai bune de alergat prin tribunale cu ele.
Asa ca, eu nu incurajez casatoria asa ad-hoc, de dragul ideii in sine.
In schimb, incurajez locuitul impreuna cat de mult se poate INAINTE de casatorie, descoperirea reciproca pentru a vedea compatibilitatea si in afara patului, dezvoltarea comunicarii in vederea rezolvarii problemelor care vor aparea pe parcurs, precum si statul efectiv impreuna, ca doi prieteni, fara a simti ca vrei sa-ti spanzuri partenerul pentru ca se scobeste in nas sau se scarpina la… locurile intime. Doar asa iti poti da seama daca merita sa cheltui o gramada de bani pe o nunta, sau mai bine faci altceva de banii aia.
Stiu foarte bine ca traim intr-o societate care inca incurajeaza casatoria pentru ca “asa trebuie”, fara a se gandi la modul in care cei doi oameni se vor desfasura in cadrul acelei casatorii, pe principiul “voi faceti nunta, vedeti dupa cum o fi”. Si daca dupa vreo doi ani de casatorie oamenii aia isi scot ochii si ajung sa se distruga emotional unul pe celalalt sau daca, Doamne fereste mai vine si un copil care le va pune la incercare relatia subreda, atunci acei oameni ajung in punctul in care nici unul nu mai vrea sa ramana in relatie. Si, uite asa se distrug doua sau trei vieti – in functie de numarul de copii aparuti intre timp.
Stiu ca multi ma vor critica pentru modul in care vad eu lucrurile si le expun aici, insa as vrea sa le spun acelor oameni ca, daca voi ati trecut prin ceva urat, nu inseamna ca si generatiile urmatoate trebuie sa treaca prin asa ceva. Este semn de evolutie emotionala sa incercam sa le oferim copiilor nostri un viitor mai bun decat am avut noi.
Eu imi voi incuraja copiii sa isi ia tot timpul necesar pentru a-si cunoaste partenerul inainte de a face acest pas destul de decisiv.
In cazul nostru, cei 16 ani au fost cu bune si cu rele, cu fericire si tristete, cu bucurii si suparari. Desi au fost momente pe parcurs in care am vrut sa punem stop, ceva ne-a impins sa mergem mai departe. Iar faptul ca am facut nunta dupa 16 ani si doi copii, a fost mai mult o celebrare a faptului ca am invatat sa trecem peste furtunile din viata noastra. Nu stim ce ne rezerva viitorul, insa noi am evoluat amandoi, si sper sa mai crestem si de acum inainte tot impreuna. Inelele si actele au fost doar o formalitate, nu ne-au legat sau ne-au adus impreuna. Noi am ales sa luptam impreuna pentru noi, nu ne-au obligat semnaturile sa facem asta. Insa, am ajuns in punctul asta dupa multe lupte interne – fiecare cu noi insine- precum si dupa multe lupte externe – intre noi doi.
Asa ca, ce vreau eu sa va zic este sa nu va grabiti.. aveti timp sa fiti si casatoriti, daca asta va doriti cu adevarat. Cred ca cel mai important este sa vreti sa fiti impreuna.. restul sunt doar detalii.. 🙂
Dar cum fiecare dintre noi avem povestea noastra si drumul nostru in aceasta existenta, toti suntem responsabili de deciziile noastre.
Va las mai jos cateva poze de la nunta noastra care a fost de vis.
Stiu ca ati auzit cel putin o data fraza “schimbarea incepe cu tine”, insa nu stiu cati au si inteles-o.
Ei bine, trebuie sa stiti ca ne aflam in mijlocul unei mari schimbari energetice, care ne influenteaza viata in toate domeniile si in toate aspectele ei. Ce inseamna asta? Inseamna ca acum te poti trezi in mijlocul unei furtuni de lucruri care se destrama, relatii care se rup sau, dimpotriva. se intaresc mai tare, indecizie cu privire la job-ul actual sau o schimbare de decor in general, emotii coplesitoare fie de extaz maxim, ori de depresie absoluta, nevoia acuta de a schimba ceva in viata ta, fara a sti exact ce anume sa schimbi. Insa dorinta este din ce in ce mai mare, si o simti din mijlocul fiintei tale.
Si daca o simti, e foarte bine; inseamna ca sufletul tau e pregatit pentru etapa urmatoare. Si atunci, ce trebuie sa faci ca sa poti merge mai departe pe directia buna? In primul rand, trebuie sa stii ca foarte multi oameni sunt rupti de ei insisi. Au trait atat de mult multumindu-i pe altii, traind pentru aprobarea altora si pentru bunastarea altora, copiindu-i pe altii in incercarea de a se integra incat s-au indepartat semnificativ de ei insisi. Daca intrebi acum o persoana “cine e?”, iti va raspunde ca e “cutarica, si are job-ul X, e singur\a sau in relatie cu icsulescu\asca”, si asa mai departe. Desi asta caracterizeaza ce face, nu spune nimic despre cine este acea persoana.
Prin urmare, ce ar trebui sa faci pentru a putea merge in etapa urmatoare din viata ta? In primul rand, trebuie sa te intorci la tine, la fiinta ta; trebuie sa inveti sa te cunosti pe tine inainte de a-i cunoaste pe altii, trebuie sa inveti care sunt placerile si gusturile tale, trebuie sa inveti ce te face pe tine fericit\a, si nu pe altii, trebuie sa inveti sa te asculti pe tine, nu vocile altora care iti rasuna in minte.
Si, desi pare simplu, este poate cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac eu in viata asta. Pentru ca, atunci cand stai cu tine, toate umbrele tale te vor acoperi cerandu-ti lumina; toate traumele vor iesi la suprafata cerandu-ti rezolvare, toate fricile se vor simti in siguranta sa iasa la suprafata fortandu-te sa le vindeci, toate nemultumirile si frustrarile te vor coplesi, iar tu va trebui sa stai cu toate, sa le accepti pe toate si sa le vindeci pe toate. Si in prezent, oamenii prefera sa fuga de ei insisi si de tot ce inseamna solitudine – nu singuratate, pentru ca le este mai usor sa se prefaca ca nu exista problema, decat sa o priveasca in fata si sa inceapa munca de vindecare cu ei insisi.
Insa, daca tu ai atins deja acel prag, si esti pregatit\a sa incepi vindecarea ta emotionala, atunci este imperativ necesar sa inveti sa stai cu tine si sa iti accepti tot ce ai ascuns sub presul sufletului. Nu iti fie frica de emotiile transformate in monstri; pana si cea mai intunecata noapte se va transforma in zi. Asa si tu te vei transforma din persoana ratacita, dornica sa traiasca in umbra altora si traind ca sa-i multumeasca pe altii, in persoana care exista deja ascunsa sub toate straturile te teama, frustrare, durere si rusine.
Va trebui sa inveti sa renunti la anumite sisteme de credinta, pentru ca le vei vedea drept ceea ce sunt deja – sisteme de inrobire, si nu de izbavire – , va trebui sa inveti sa spui “NU” atunci cand intuitia iti spune sa faci asta, pentru ca, desi este spre binele altora, nu este spre binele tau, si va trebui sa inveti sa te iubesti pe tine insuti\insati atat de mult incat sa poti spune “Nu” intr-o situatie in care alta data ai fi spus “da”. Trebuie sa inveti sa accepti ca anumite lucruri se vor schimba, si sa nu tii cu dintii de ceva ce si-a depasit termenul de valabilitate in viata ta, fie ca este vorba de casa, masina, job, prieteni, iubiti sau rude. Toate lucrurile si persoanele din viata noastra vin in viata noastra pentru o perioada determinata de timp, iar tu va trebui sa inveti sa le lasi sa plece atunci cand trebuie sa se duca. Va fi dureros, nu te voi minti. Si durerea este cauzata de dependenta si de obisnuinta; ti-e greu sa renunti la ceva cu care esti obisnuit, chiar daca acel ceva sau cineva nu este neaparat cel mai bun lucru sau cea mai buna persoana din viata ta; obisnuinta este cea care rezista schimbarii, iar rezistenta la schimbare aduce durere. Accepta ca acea perioada din viata ta a luat sfarsit, accepta ca acea relatie si-a consumat timpul, si mergi mai departe cu inima deschisa si cu convingerea ca tot ce s-a dus s-a dus pentru a face loc altor lucruri mai bune si altor persoane mai potrivite pentru tine.
Lumea o poti schimba doar daca te schimbi tu, pentru ca realitatea este subiectiva. Ceea ce gandesti, creezi.
A te accepta pe tine este doar etapa de inceput, dar este cea mai grea, pentru ca atunci te dezbraci de toata greutatea emotionala adunata de-a lungul secolelor, in decursul a multor vieti prin care ai trecut. Etapa intai este cea mai importanta, pentru ca este etapa care iti curata sufletul de tot bagajul emotional. Nu ai cum sa sari peste aceasta etapa, trebuie sa treci prin ea. Mai este cunoscuta drept “noaptea neagra a sufletului”.
Si, daca ai ajuns pana in punctul in care simti racaiala din interiorul fiintei tale, inseamna ca esti pregatit\a pentru aceasta etapa grea dar foarte importanta.
Nimic frumos nu vine usor. Si nu uita, puterea sta in tine! Nu o mai da altora!
De mult nu ne-am mai auzit aici. Ramasesem intr-o perioada in pana de idei, pe urma au tot venit lucruri pe capul meu care ma impiedicau sa mai scriu, dar uite ca intr-un final am reusit sa reiau postarile pe blog. Sper sa fie cu folos.
Si ma gandeam la un subiect interesant pe care sa-l dezbatem impreuna. Desi este personal si subiectiv, cred ca acest subiect este aplicabil la multe persoane si in cazul multor job-uri, nu doar in muzica.
Asadar, asa cum spune si titlul acestei postari – “individualitatea”. Ce este?
Suntem oameni, avem trasaturi comune, asemanari fizice sau gandire aseamanatoare. Unii dintre noi avem frati sau surori identici din punct de vedere fizic, insa cu trasaturi emotionale si gandire diferita fata de a noastra. Asta inseamna ca, oricat de mult am semana intre noi, suntem totusi persoane diferite, cu identitati diferite si cu perceptii diferite; asta inseamna “Individualitatea”.
Insa am observat in ultima perioada o campanie agresiva impotriva pierderii indentitatii personale, creandu-se copii la indigo. Fie ca ne referim la o imagine, gen “barbie-doll look”, in care toate fetele vor sa arate identic cu o alta persoana desi au trasaturi extrem de diferite, fie ca – muzical vorbind – toti cantaretii vor sa cante acea piesa care este in trend, lasand la o parte caracteristica ce ii poate diferentia fata de restul turmei – individualitatea, fie in diferite alte profesii in care laitmotivul este copierea unei idei originale si nu adaptarea acelei idei la stilul personal, totul se duce intr-o copiere grosiera unei teme originale.
Observ o incercare absolut obsesiva de renegare a individualitatii, a acelor lucruri personale care te fac diferit si special fata de multime, doar pentru a intra intr-o hora a acceptarii sociale de catre alte oi prinse in acelasi joc macabru, si ma oripilez sincer vazand ca aceasta practica ia amploare din ce in ce mai mult, atingand din ce in ce mai multe paturi sociale si grupuri de varste din ce in ce mai fragede. Vad treaba asta si in fetita mea, care incearca sa fie ca X sau ca Y, si duc munca de lamurire cu ea incercand sa ii explic faptul ca individualitatea ei este cea care o scoate din anonimat si o face cine e, nu copia pe care incearca sa o copieze.
Sigur ca este loc de imbunatatire peste tot, fie ca vorbim din punct de vedere fizic, psihic sau emotional. Exista atat de multa informatie in acest moment in lume incat este nevoie de o filtrare drastica pentru a o putea intelege si, in cele din urma pentru a o asimila. Insa, de cele mai multe ori filtrele personale nu exista, multe persoane luand informatia vazuta, auzita sau primita de buna, fara a o mai diseca si a o intelege in modul propriu. Ce vezi aia e. Ori, de cele mai multe ori ce vezi, nu chiar aia e. Mai trebuie citit printre randuri, mai trebuie observate lucrurile si mecanismele din spatele actiunii, asemeni unui iluzionist care iti prinde atentia asupra lucrului evident pentru a iti distrage atentia de la ce se intampla cu adevarat.
Din orice informatie primita, continutul trebuie filtrat. Din orice actiune pe care vrei sa o intreprinzi, sustrage-i partile care iti scot in evidenta individulitatea si nu copia la indigo tot ce vezi si ce auzi. Nu iti da puterea din mana pentru o secunda de atentie.
Multa lume ma intreba daca ascult muzica romaneasca, si de ce piesele mele nu se mai aud pe radio.
Desi avem producatori muzicali foarte talentati si cu viziune, toti, sau majoritatea, sa nu generalizez, sunt prinsi in acest miraj al indigoului. Piesele auzite la radiourile autohtone sunt de fapt o piesa interminabila. Toate fetele -cantaretele – canta identic, acelasi stil miorlait cu aceleasi versuri tragice, fara nici o diferentiere, fara nici o idee de individualitate in ele, toate fiind copia celelilalte. Cativa artisti din garda mai veche mai au sclipiri de geniu in care li se vede si se simte individualitatea nelasandu-se prinsi in mirajul indigoului, insa sunt prea putini pentru a face o diferenta sesizabila, iar din aceasta cauza eu – personal – nu pot sa ascult muzica autohtona, si tot din acelasi motiv piesele mele nu se regasesc in playlisturile radiourilor de masa. Si e trist, pentru ca avem atat producatori muzicali foarte buni si talentati, cat si voci extraordinar de bune si frumoase.
La mine in masina se aude Tomorrowland Radio. Din muzica pe care o ascult aici imi si inspir creatiile muzicale. Ma inspir insa, nu copiez.
Observ de asemenea in online, o campanie pro naturalete. Este o campanie draguta, ce ar putea avea un rezultat bun insa, atata timp cat nu ne acceptam individualitatea, naturaletea nu va fi niciodata ceva ce vom putea accepta cu usurinta, pentru ca naturalul personal nu va semana niciodata cu naturalul idealizat.
In speranta ca ceva din informatia de mai sus va rezona cu o parte din cei care vor citi acest articol, as vrea sa subliniez un singur lucru : “Niciodata o copie nu va fi la fel de buna ca si originalul!” Asa ca, indiferent de cum arati, cum canti, care este job-ul tau sau care sunt aspiratiile tale, asigura-te ca, desi te inspiri dintr-o idee deja existenta, sa treci totul prin filtrul personal si sa adaptezi orice idee la stilul tau propriu. Asta te va diferentia de restul multimii si, chiar daca nu iti va aduce succesul asteptat, vei fi perceput in functie de diferentele tale personale, si nu de cat de bine ai reusit sa copiezi o alta imagie sau o alta idee.
Mai reciteste o data paragraful de sus rar si clar, si lasa cuvintele sa iti patrunda in subconstient.
Daca tot suntem diferiti, macar sa ne cultivam diferentele personale, si sa ne crestem individualitatea, pentru ca, daca stai sa privesti la toti oamenii de succes, fiecare dintre ei a iesit in fata facand ceva diferit fara de restul!
Cultiva-ti personalitatea, dezvolta-ti individualitatea, fii TU insuti persoana pe care o arati lumii!
Aseara am fost invitata la o proiectie privata a unui film romanesc. Trebuie sa recunosc ca am ajuns la Cineplexx Baneasa nestiind la ce sa ma astept, dar fara asteptari prea mari.
Proiectia a fost in sala mica, care era insa plina de lume.
Mi-am luat locul in sala si am asteptat sa incepa filmul.
Inainte de inceperea proiectiei, regizorul Andrei Hutuleac ne-a facut o scurta introducere a filmului, si apoi s-a facut liniste in sala.
Nu pentru mult timp insa, pentru ca filmul, in tragedia cotidiana reala de altfel, este o tragico-comedie la care nu te poti abtine sa nu razi, fiind inspirat dintr-o poveste reala in care sunt expuse pericolele fake-news-ului pe internet si viteza cu care sunt viralizate aceste stiri.
Evident ca, daca te transpui in realitatea filmului, nu ai cum sa nu te enervezi in anumite situatii expuse – tocmai din cauza ca sunt fapte care se intampla cu adevarat – insa, cum romanul este vestit pentru faptul ca face haz de necaz, totul trece printr-o nota comica care te face sa stai efectiv cu ochii lipiti de ecran.
Ma bucur ca am mers la film fara nici o asteptare, pentru ca am fost efectiv foarte placut surprinsa de tot.
Asa ca, daca vreti si voi sa va delectati cu o comedie ( tragica ) pur romaneasca, va recomand sa vizionati filmul Dog poop girl.
In regia lui Andrei Hutuleac, si avandu-i in rolurile principale pe Andreea Gramosteanu si peTudor Istodor, filmul #dogpoopgirl va va face sa va indragostiti, sau sa va reindragostiti de filmele romanesti.
Felicitari tuturor actorilor si tuturor celor implicati in producerea si promovarea acestui film.
Multumesc Rogalski Damaskin pentru invitatie! A fost o seara senzationala!
Felicitari regizorului Andrei Hutuleac, si multumim ca ne redai increderea in calitatea cinematografica a Romaniei! La cat mai multe filme!!
Trebuie sa va spun ca eu sunt o iubitoare de animale de cand eram copil. Aduceam de atunci animale acasa, printre care, la un moment dat si un arici, in speranta ca le voi putea pastra. Insa parintii nu mi-au dat voie niciodata sa pastrez niciunul dintre animalutele gasite asa ca, atunci cand am avut ocazia, mi-am indeplinit of-ul copilariei. De 14 ani o am pe Daisy, bichonita primita cadou de la D. de ziua mea, pe care am tratat-o ca si pe copilul meu, plimband-o cu noi peste tot, oferindu-i tot ce a fost mai bun, exact asa cum faci si pentru un copil pe care il iubesti.
In paralel, pentru ca stilul de viata nu mi-a permis sa imi umplu casa de animale, am ajutat ce am gasit si cum am putut. Imi las boabe in masina pentru cand voi gasi amarati pe marginea drumului, am avut catei in foster carora le-am gasit, cu ajutorul colaboratorilor casute, fie in Romania, fie in alte tari, am postat si share-uit o gramada de anunturi cu animalute care aveau nevoie de ajutor, s.a.m.d.
Insa, in ultimii ani s-a inmultit putin “turma” noastra de acasa.
Am descoperit ca Mihaita este iubitor de pisicute. Oriunde mergeam, prin ce coclauri ajungeam, gasea el vreo pisica pe care sa o mangaie si sa o pupe de mama focului. In cartier urmarea toate pisicutele, fie ele cu stapan sau fara, si la un moment dat a venit acasa zgariat de o pisica pe fata, zgarietura fiindu-i vizibila si acum, la cativa ani dupa.
Desi iubesc animalele, nu ma vedeam stapana de pisica. Dar, vazandu-l pe el asa pasionat, am stabilit cu D. ca ar fi mai bine si pentru el, si pentru noi daca gasim noi o pisicuta pe care sa o adoptam. Asa ca, am anuntat pe facebook faptul ca am dori sa adoptam o pisicuta, si anunturile nu au intarziat sa apara. Dupa o scurta evaluare, am gasit pisicuta perfecta pentru noi. Nu aveam preferinte de rasa.. singurele dorinte au fost sa fie puiut si fetita. Si asa a aparut Sarah in viata noastra. Si, desi nu prea eram eu fan pisici in casa, trebuie sa recunosc ca, desi imi scoate fire albe uneori cu cocotatul peste tot si marcatul usilor, a canapelelor, a perdelelor a ghivecelor de flori si a dulapurilor- castrata fiind, tot o iubesc la nebunie, mai ales cand vine si mi se aseaza in poala si incepe sa toarca.
Intre timp, D. si-a facut si el damblaua si avem in prezent si doua acvarii in casa. Unul este cu pestisori colorati care iti dau o stare de liniste atunci cand ii privesti inotand de colo colo printre frunzele din acvariu, si inca unul cu carasi aurii, sau mai bine cunoscuti ca si Goldfish, care sunt porcii pestilor! Acvariul lor se murdareste intr-o saptamana cat s-ar murdari al celorlalti intr-o luna!! Insa, acvariile sunt responsabillitatea lui D. pentru ca eu am fost impotriva lor, din cauza faptului ca, pana se obisnuiesc pestii cu noul mediu, multi vor muri; se vor ataca intre ei, ceea ce s-a si intamplat, si asta nu imi place. Asa ca, si-a asumat el pestii in totalitate.
Finalul anului trecut insa a venit pentru noi cu un membru in plus. Acum cativa ani, gasisem intr-o parcare in Brasov un catel care plangea ca un copil dupa fiecare om, cersind mancare si atentie. Am vrut sa il iau, insa nu am putut, iar amintirea lui ma bantuie pana in prezent. Iar anul trecut in noiembrie, am vazut intr-o piata o mogaldeata ce alerga disperata in stanga si-n dreapta, cautand de mancare si alungata de toata lumea. Povestea ei o puteti citi aici. Mi s-a rupt sufletul in doua si, dupa vreo saptamana – pentru ca plecasem din tara intre timp – am fost sa o iau. Abia dupa ce am dus-o la vet si a scapat de calti am realizat cat de mult seamana cu cainele din Brasov de cativa ani in urma. Desi ideea era sa o luam de pe strada, sa o curatam si sa o aranjam pentru a-i gasi o familie, s-a lipit de sufletele noastre si a ramas la noi. E o zapacita, iar sora-sa mai mare nu prea o invata decat prostii, dar le iubim pe amandoua la fel de mult, chiar daca gelozia e la cote maxime intre ele daca punem mana pe vreuna dintre ele fara a pune si pe cealalta.
Cam asa arata familia noastra completa : doi caini – ambele fete, o pisica – tot fata, si doua acvarii. Si, desi cred ca ne putem considera norocosi ca animalele noastre nu au avut fantezii cu rontait pantofi si zgariat de canapele si perdele, acest noroc s-a intors impotriva noastra, pentru ca toate 3 fac pipi in casa! Sarah isi marcheaza teritoriul din cauza pisicilor vecine care vin si fac in jurul casei, Daisy face de batranete, ciuda sau efectiv din lipsa de “give a fuck”, inca nu am dibuit problema, iar pustoaica face ca ii miroase de la Daisy. Asa ca, nu prea ma plictisesc cu ele in casa, iar de fiecare data cand ma intorc acasa este cu suspans : oare mai spal si azi pe undeva sau azi am liber?
Ca sa ma asigur totusi ca nu ma plimb cu mop-ul dupa mine prin locurile preferate ale lui Daisy, stiind ca riscul de a face in casa e mare, am fost la petshop si am cumparat scutece de catei. Da, chiar exista, si sunt foarte practice. Vor tine pipi-ul in el fara nici un strop pe langa, insa daca animalul tau se scapa pe partea cealalta, nu iti este de mare ajutor, pentru ca aceste scutece au o gaurica prin care se scoate coada animalului, prin urmare acea zona nu este protejata. Si, crede-ma ca nu ai vrea sa speli o blanita plina de caca. :-)))
Daca totusi iti doresti un animal in casa dar ti-e teama ca vei fi ca mine, afla ca, in primul rand NU sunt toate animalele la fel, iar in al doilea rand, acum exista tot felul de produse care te vor ajuta sa iti tii si animalul iubit in casa, si sa ai casa curata. Intr-adevar, implica putin mai multa munca decat daca nu ai fi avut nici un animal, insa iubirea oferita de ei face ca tot efortul sa merite.
Asa ca, in cazul pisicii mele, dupa lungi cautari, multe incercari, muuuuulte spalari si multi nervi, am descoperit un produs care va scoate mirosul de urina din zonele marcate. Sunt multe produse pe piata, insa pentru o pisica insistenta, asa cum e a mea, acest produs pe care il puteti gasi aici a fost singurul care a facut fata provocarii. Ideal ar fi sa stergi chiar in momentul in care a facut, daca o vezi, insa daca vezi mai tarziu, nu e problema. Acest produs sterge si elimina mirosul intepator de urina de pisici, iar casa ta va mirosi frumos si curat.
Acest produs merge si in cazul cateilor, dar cum la ei urina nu este asa intepatoare, in cazul lor poti spala cu orice alt produs. Eu insa folosesc Domestos, pentru a fi sigura ca si dezinfectez locul o data cu spalatul. Pentru ca noi mai si intram incaltati in casa, Domestos ma ajuta sa fiu sigura ca nu am venit de afara cu ceva monstruleti invizibili care sa se lipeasca de copiii mei sau de animalutele noastre. Miroase putin a spital dupa ce spal pe jos, insa cu o aerisire mai trainica, casa ta va mirosi a curat, si tu poti sta linistita ca virusii si microbii sunt exterminati.
Un alt produs care ma ajuta atunci cand nu am timp sa fac curatenie asa in detaliu este aspiratorul vertical de la Rowenta care aspira si spala in acelasi timp. Ce imi place la el este faptul ca scoate abur fierbinte atunci cand spala, deci nu e ca si cum as da eu cu o carpa uda pe jos, ci dezinfecteaza locul pe care il aspira. Este practic si de mare ajutor atunci cand vreau sa reimprospatez rapid o camera.
Si, daca imi doresc sa schimb mirosul de spital sau de spray de pisici, folosesc lumanari parfumate sau parfumuri de camera de la Natural Paris. Poti gasi aici parfumuri pe gustul tau, difuzoare si uleiuri esentiale care te ajuta sa iti tii casa curata si parfumata.
Asa ca, ma pot bucura de o casa curata, in ciuda faptului ca fetele mele imi pun rabdarea si nervii la incercare zi de zi.
Sigur, asta preuspune munca in plus pentru mine, insa un animal este o responsabilitate pe care ti-o asumi. Nu le poti avea pe toate, insa poti avea lucruri care sa te ajute in treburile zilnice sau in provocarile lansate de animalutul sau animalutele tale.
Sper ca aceste informatii iti vor fi de ajutor daca iti doresti un animalut dar nu stii la ce provocari vei fi supus/a.
