Cum poti schimba lumea

Cum poti schimba lumea

Stiu ca ati auzit cel putin o data fraza “schimbarea incepe cu tine”, insa nu stiu cati au si inteles-o. 

Ei bine, trebuie sa stiti ca ne aflam in mijlocul unei mari schimbari energetice, care ne influenteaza viata in toate domeniile si in toate aspectele ei. Ce inseamna asta? Inseamna ca acum te poti trezi in mijlocul unei furtuni de lucruri care se destrama, relatii care se rup sau, dimpotriva. se intaresc mai tare, indecizie cu privire la job-ul actual sau o schimbare de decor in general, emotii coplesitoare fie de extaz maxim, ori de depresie absoluta, nevoia acuta de a schimba ceva in viata ta, fara a sti exact ce anume sa schimbi. Insa dorinta este din ce in ce mai mare, si o simti din mijlocul fiintei tale. 

Si daca o simti, e foarte bine; inseamna ca sufletul tau e pregatit pentru etapa urmatoare. Si atunci, ce trebuie sa faci ca sa poti merge mai departe pe directia buna? In primul rand, trebuie sa stii ca foarte multi oameni sunt rupti de ei insisi. Au trait atat de mult multumindu-i pe altii, traind pentru aprobarea altora si pentru bunastarea altora, copiindu-i pe altii in incercarea de a se integra incat s-au indepartat semnificativ de ei insisi. Daca intrebi acum o persoana “cine e?”, iti va raspunde ca e “cutarica, si are job-ul X, e singur\a sau in relatie cu icsulescu\asca”, si asa mai departe. Desi asta caracterizeaza ce face, nu spune nimic despre cine este acea persoana. 

Prin urmare, ce ar trebui sa faci pentru a putea merge in etapa urmatoare din viata ta? In primul rand, trebuie sa te intorci la tine, la fiinta ta; trebuie sa inveti sa te cunosti pe tine inainte de a-i cunoaste pe altii, trebuie sa inveti care sunt placerile si gusturile tale, trebuie sa inveti ce te face pe tine fericit\a, si nu pe altii, trebuie sa inveti sa te asculti pe tine, nu vocile altora care iti rasuna in minte. 

Si, desi pare simplu, este poate cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac eu in viata asta. Pentru ca, atunci cand stai cu tine, toate umbrele tale te vor acoperi cerandu-ti lumina; toate traumele vor iesi la suprafata cerandu-ti rezolvare, toate fricile se vor simti in siguranta sa iasa la suprafata fortandu-te sa le vindeci, toate nemultumirile si frustrarile te vor coplesi, iar tu va trebui sa stai cu toate, sa le accepti pe toate si sa le vindeci pe toate. Si in prezent, oamenii prefera sa fuga de ei insisi si de tot ce inseamna solitudine –  nu singuratate, pentru ca le este mai usor sa se prefaca ca nu exista problema, decat sa o priveasca in fata si sa inceapa munca de vindecare cu ei insisi. 

Insa, daca tu ai atins deja acel prag, si esti pregatit\a sa incepi vindecarea ta emotionala, atunci este imperativ necesar sa inveti sa stai cu tine si sa iti accepti tot ce ai ascuns sub presul sufletului. Nu iti fie frica de emotiile transformate in monstri; pana si cea mai intunecata noapte se va transforma in zi. Asa si tu te vei transforma din persoana ratacita, dornica sa traiasca in umbra altora si traind ca sa-i multumeasca pe altii, in persoana care exista deja ascunsa sub toate straturile te teama, frustrare, durere si rusine. 

Va trebui sa inveti sa renunti la anumite sisteme de credinta, pentru ca le vei vedea drept ceea ce sunt deja – sisteme de inrobire, si nu de izbavire – , va trebui sa inveti sa spui “NU” atunci cand intuitia iti spune sa faci asta, pentru ca, desi este spre binele altora, nu este spre binele tau, si va trebui sa inveti sa te iubesti pe tine insuti\insati atat de mult incat sa poti spune “Nu” intr-o situatie in care alta data ai fi spus “da”. Trebuie sa inveti sa accepti ca anumite lucruri se vor schimba, si sa nu tii cu dintii de ceva ce si-a depasit termenul de valabilitate in viata ta, fie ca este vorba de casa, masina, job, prieteni, iubiti sau rude. Toate lucrurile si persoanele din viata noastra vin in viata noastra pentru o perioada determinata de timp, iar tu va trebui sa inveti sa le lasi sa plece atunci cand trebuie sa se duca. Va fi dureros, nu te voi minti. Si durerea este cauzata de dependenta si de obisnuinta; ti-e greu sa renunti la ceva cu care esti obisnuit, chiar daca acel ceva sau cineva nu este neaparat cel mai bun lucru sau cea mai buna persoana din viata ta; obisnuinta este cea care rezista schimbarii, iar rezistenta la schimbare aduce durere. Accepta ca acea perioada din viata ta a luat sfarsit, accepta ca acea relatie si-a consumat timpul, si mergi mai departe cu inima deschisa si cu convingerea ca tot ce s-a dus s-a dus pentru a face loc altor lucruri mai bune si altor persoane mai potrivite pentru tine. 

Lumea o poti schimba doar daca te schimbi tu, pentru ca realitatea este subiectiva. Ceea ce gandesti, creezi. 

A te accepta pe tine este doar etapa de inceput, dar este cea mai grea, pentru ca atunci te dezbraci de toata greutatea emotionala adunata de-a lungul secolelor, in decursul a multor vieti prin care ai trecut. Etapa intai este cea mai importanta, pentru ca este etapa care iti curata sufletul de tot bagajul emotional. Nu ai cum sa sari peste aceasta etapa, trebuie sa treci prin ea. Mai este cunoscuta drept “noaptea neagra a sufletului”. 

Si, daca ai ajuns pana in punctul in care simti racaiala din interiorul fiintei tale, inseamna ca esti pregatit\a pentru aceasta etapa grea dar foarte importanta. 

Nimic frumos nu vine usor. Si nu uita, puterea sta in tine! Nu o mai da altora! 

Individualitatea, un bun nepretuit

Individualitatea, un bun nepretuit

Salutare dragilor. 

De mult nu ne-am mai auzit aici. Ramasesem intr-o perioada in pana de idei, pe urma au tot venit lucruri pe capul meu care ma impiedicau sa mai scriu, dar uite ca intr-un final am reusit sa reiau postarile pe blog. Sper sa fie cu folos. 

Si ma gandeam la un subiect interesant pe care sa-l dezbatem impreuna. Desi este personal si subiectiv, cred ca acest subiect este aplicabil la multe persoane si in cazul multor job-uri, nu doar in muzica. 

Asadar, asa cum spune si titlul acestei postari – “individualitatea”.  Ce este? 

Suntem oameni, avem trasaturi comune, asemanari fizice sau gandire aseamanatoare. Unii dintre noi avem frati sau surori identici din punct de vedere fizic, insa cu trasaturi emotionale si gandire diferita fata de a noastra. Asta inseamna ca, oricat de mult am semana intre noi, suntem totusi persoane diferite, cu identitati diferite si cu perceptii diferite; asta inseamna “Individualitatea”.  

Insa am observat in ultima perioada o campanie agresiva impotriva pierderii indentitatii personale, creandu-se copii la indigo. Fie ca ne referim la o imagine, gen “barbie-doll look”, in care toate fetele vor sa arate identic cu o alta persoana desi au trasaturi extrem de diferite, fie ca – muzical vorbind – toti cantaretii vor sa cante acea piesa care este in trend, lasand la o parte caracteristica ce ii poate diferentia fata de restul turmei – individualitatea, fie in  diferite alte profesii in care laitmotivul este copierea unei idei originale si nu adaptarea acelei idei la stilul personal, totul se duce intr-o copiere grosiera unei teme originale.  

Observ o incercare absolut obsesiva de renegare a individualitatii, a acelor lucruri personale care te fac diferit si special fata de multime, doar pentru a intra intr-o hora a acceptarii sociale de catre alte oi prinse in acelasi joc macabru, si ma oripilez sincer vazand ca aceasta practica ia amploare din ce in ce mai mult, atingand din ce in ce mai multe paturi sociale si grupuri de varste din ce in ce mai fragede. Vad treaba asta si in fetita mea, care incearca sa fie ca X sau ca Y, si duc munca de lamurire cu ea incercand sa ii explic faptul ca individualitatea ei este cea care o scoate din anonimat si o face cine e, nu copia pe care incearca sa o copieze. 

Sigur ca este loc de imbunatatire peste tot, fie ca vorbim din punct de vedere fizic, psihic sau emotional. Exista atat de multa informatie in acest moment in lume incat este nevoie de o filtrare drastica pentru a o putea intelege si, in cele din urma pentru a o asimila. Insa, de cele mai multe ori filtrele personale nu exista, multe persoane luand informatia vazuta, auzita sau primita de buna, fara a o mai diseca si a o intelege in modul propriu. Ce vezi aia e. Ori, de cele mai multe ori ce vezi, nu chiar aia e. Mai trebuie citit printre randuri, mai trebuie observate lucrurile si mecanismele din spatele actiunii, asemeni unui iluzionist care iti prinde atentia asupra lucrului evident pentru a iti distrage atentia de la ce se intampla cu adevarat. 

Din orice informatie primita, continutul trebuie filtrat. Din orice actiune pe care vrei sa o intreprinzi, sustrage-i partile care iti scot in evidenta individulitatea si nu copia la indigo tot ce vezi si ce auzi. Nu iti da puterea din mana pentru o secunda de atentie. 

Multa lume ma intreba daca ascult muzica romaneasca, si de ce piesele mele nu se mai aud pe radio. 

Desi avem producatori muzicali foarte talentati si cu viziune, toti, sau majoritatea, sa nu generalizez, sunt prinsi in acest miraj al indigoului. Piesele auzite la radiourile autohtone sunt de fapt o piesa interminabila. Toate fetele -cantaretele – canta identic, acelasi stil miorlait cu aceleasi versuri tragice, fara nici o diferentiere, fara nici o idee de individualitate in ele, toate fiind copia celelilalte. Cativa artisti din garda mai veche mai au sclipiri de geniu in care li se vede si se simte individualitatea nelasandu-se prinsi in mirajul indigoului, insa sunt prea putini pentru a face o diferenta sesizabila, iar din aceasta cauza eu – personal – nu pot sa ascult muzica autohtona, si tot din acelasi motiv piesele mele nu se regasesc in playlisturile radiourilor de masa. Si e trist, pentru ca avem atat producatori muzicali foarte buni si talentati, cat si voci extraordinar de bune si frumoase. 

La mine in masina se aude Tomorrowland Radio. Din muzica pe care o ascult aici imi si inspir creatiile muzicale. Ma inspir insa, nu copiez.  

Observ de asemenea in online, o campanie pro naturalete. Este o campanie draguta, ce ar putea avea un rezultat bun insa, atata timp cat nu ne acceptam individualitatea, naturaletea nu va fi niciodata ceva ce vom putea accepta cu usurinta, pentru ca naturalul personal nu va semana niciodata cu naturalul idealizat. 

In speranta ca ceva din informatia de mai sus va rezona cu o parte din cei care vor citi acest articol, as vrea sa subliniez un singur lucru : “Niciodata o copie nu va fi la fel de buna ca si originalul!” Asa ca, indiferent de cum arati, cum canti, care este job-ul tau sau care sunt aspiratiile tale, asigura-te ca, desi te inspiri dintr-o idee deja existenta, sa treci totul prin filtrul personal si sa adaptezi orice idee la stilul tau propriu. Asta te va diferentia de restul multimii si, chiar daca nu iti va aduce succesul asteptat, vei fi perceput in functie de diferentele tale personale, si nu de cat de bine ai reusit sa copiezi o alta imagie sau o alta idee. 

Mai reciteste o data paragraful de sus rar si clar, si lasa cuvintele sa iti patrunda in subconstient. 

Daca tot suntem diferiti, macar sa ne cultivam diferentele personale, si sa ne crestem individualitatea, pentru ca, daca stai sa privesti la toti oamenii de succes, fiecare dintre ei a iesit in fata facand ceva diferit fara de restul! 

Cultiva-ti personalitatea, dezvolta-ti individualitatea, fii TU insuti persoana pe care o arati lumii!

Zi cu spor sa aveti dragilor!

Va pup,

E. 

Dog Poop Girl – Filmul care merita vazut

Dog Poop Girl – Filmul care merita vazut

Aseara am fost invitata la o proiectie privata a unui film romanesc. Trebuie sa recunosc ca am ajuns la Cineplexx Baneasa nestiind la ce sa ma astept, dar fara  asteptari prea mari.

Proiectia a fost in sala mica, care era insa plina de lume.

Mi-am luat locul in sala si am asteptat sa incepa filmul.

Inainte de inceperea proiectiei, regizorul Andrei Hutuleac ne-a facut o scurta introducere a filmului, si apoi s-a facut liniste in sala.

Nu pentru mult timp insa, pentru ca filmul, in tragedia cotidiana reala de altfel, este o tragico-comedie la care nu te poti abtine sa nu razi, fiind inspirat dintr-o poveste reala in care sunt expuse pericolele fake-news-ului pe internet si viteza cu care sunt viralizate aceste stiri. 

Evident ca, daca te transpui in realitatea filmului, nu ai cum sa nu te enervezi  in anumite situatii expuse – tocmai din cauza ca sunt fapte care se intampla cu adevarat – insa, cum romanul este vestit pentru faptul ca face haz de necaz, totul trece printr-o nota comica care te face sa stai efectiv cu ochii lipiti de ecran. 

Ma bucur ca am mers la film fara nici o asteptare, pentru ca am fost efectiv foarte placut surprinsa de tot.

Asa ca, daca vreti si voi sa va delectati cu o comedie ( tragica ) pur romaneasca, va recomand sa vizionati filmul Dog poop girl.

In regia lui Andrei Hutuleac, si avandu-i in rolurile principale pe Andreea Gramosteanu si peTudor Istodor, filmul #dogpoopgirl va va face sa va indragostiti, sau sa va reindragostiti de filmele romanesti.

Felicitari tuturor actorilor si tuturor celor implicati in producerea si promovarea acestui film.

Multumesc Rogalski Damaskin pentru invitatie! A fost o seara senzationala! 

Felicitari regizorului Andrei Hutuleac, si multumim ca ne redai increderea in calitatea cinematografica a Romaniei! La cat mai multe filme!!

Vizionare placuta dragilor!

Va pup!

 

Cum sa ai casa curata si animale de companie

Cum sa ai casa curata si animale de companie

Salutare dragilor.

Trebuie sa va spun ca eu sunt o iubitoare de animale de cand eram copil. Aduceam de atunci animale acasa, printre care, la un moment dat si un arici, in speranta ca le voi putea pastra. Insa parintii nu mi-au dat voie niciodata sa pastrez niciunul dintre animalutele gasite asa ca, atunci cand am avut ocazia, mi-am indeplinit of-ul copilariei. De 14 ani o am pe Daisy, bichonita primita cadou de la D. de ziua mea, pe care am tratat-o ca si pe copilul meu, plimband-o cu noi peste tot, oferindu-i tot ce a fost mai bun, exact asa cum faci si pentru un copil pe care il iubesti. 

In paralel, pentru ca stilul de viata nu mi-a permis sa imi umplu casa de animale, am ajutat ce am gasit si cum am putut. Imi las boabe in masina pentru cand voi gasi amarati pe marginea drumului, am avut catei in foster carora le-am gasit, cu ajutorul colaboratorilor casute, fie in Romania, fie in alte tari, am postat si share-uit o gramada de anunturi cu animalute care aveau nevoie de ajutor, s.a.m.d. 

Insa, in ultimii ani s-a inmultit putin “turma” noastra de acasa. 

Am descoperit ca Mihaita este iubitor de pisicute. Oriunde mergeam, prin ce coclauri ajungeam, gasea el vreo pisica pe care sa o mangaie si sa o pupe de mama focului. In cartier urmarea toate pisicutele, fie ele cu stapan sau fara, si la un moment dat a venit acasa zgariat de o pisica pe fata, zgarietura fiindu-i vizibila si acum, la cativa ani dupa.

Desi iubesc animalele, nu ma vedeam stapana de pisica. Dar, vazandu-l pe el asa pasionat, am stabilit cu D. ca ar fi mai bine si pentru el, si pentru noi daca gasim noi o pisicuta pe care sa o adoptam. Asa ca, am anuntat pe facebook faptul ca am dori sa adoptam o pisicuta, si anunturile nu au intarziat sa apara. Dupa o scurta evaluare, am gasit pisicuta perfecta pentru noi. Nu aveam preferinte de rasa.. singurele dorinte au fost sa fie puiut si fetita. Si asa a aparut Sarah in viata noastra. Si, desi nu prea eram eu fan pisici in casa, trebuie sa recunosc ca, desi imi scoate fire albe uneori cu cocotatul peste tot si marcatul usilor, a canapelelor, a perdelelor a ghivecelor de flori si a dulapurilor- castrata fiind, tot o iubesc la nebunie, mai ales cand vine si mi se aseaza in poala si incepe sa toarca. 

Intre timp, D. si-a facut si el damblaua si avem in prezent si doua acvarii in casa. Unul este cu pestisori colorati care iti dau o stare de liniste atunci cand ii privesti inotand de colo colo printre frunzele din acvariu, si inca unul cu carasi aurii, sau mai bine cunoscuti ca si Goldfish, care sunt porcii pestilor! Acvariul lor se murdareste intr-o saptamana cat s-ar murdari al celorlalti intr-o luna!! Insa, acvariile sunt responsabillitatea lui D. pentru ca eu am fost impotriva lor, din cauza faptului ca, pana se obisnuiesc pestii cu noul mediu, multi vor muri; se vor ataca intre ei, ceea ce s-a si intamplat, si asta nu imi place. Asa ca, si-a asumat el pestii in totalitate. 

Finalul anului trecut insa a venit pentru noi cu un membru in plus. Acum cativa ani, gasisem intr-o parcare in Brasov un catel care plangea ca un copil dupa fiecare om, cersind mancare si atentie. Am vrut sa il iau, insa nu am putut, iar amintirea lui ma bantuie pana in prezent. Iar anul trecut in noiembrie, am vazut intr-o piata o mogaldeata ce alerga disperata in stanga si-n dreapta, cautand de mancare si alungata de toata lumea.  Povestea ei o puteti citi aici. Mi s-a rupt sufletul in doua si, dupa vreo saptamana – pentru ca plecasem din tara intre timp – am fost sa o iau. Abia dupa ce am dus-o la vet si a scapat de calti am realizat cat de mult seamana cu cainele din Brasov de cativa ani in urma. Desi ideea era sa o luam de pe strada, sa o curatam si sa o aranjam pentru a-i gasi o familie, s-a lipit de sufletele noastre si a ramas la noi. E o zapacita, iar sora-sa mai mare nu prea o invata decat prostii, dar le iubim pe amandoua la fel de mult, chiar daca gelozia e la cote maxime intre ele daca punem mana pe vreuna dintre ele fara a pune si pe cealalta. 

Cam asa arata familia noastra completa : doi caini – ambele fete, o pisica – tot fata, si doua acvarii. Si, desi cred ca ne putem considera norocosi ca animalele noastre nu au avut fantezii cu rontait pantofi si zgariat de canapele si perdele, acest noroc s-a intors impotriva noastra, pentru ca toate 3 fac pipi in casa! Sarah isi marcheaza teritoriul din cauza pisicilor vecine care vin si fac in jurul casei, Daisy face de batranete, ciuda sau efectiv din lipsa de “give a fuck”, inca nu am dibuit problema, iar pustoaica face ca ii miroase de la Daisy. Asa ca, nu prea ma plictisesc cu ele in casa, iar de fiecare data cand ma intorc acasa este cu suspans : oare mai spal si azi pe undeva sau azi am liber? 

Ca sa ma asigur totusi ca nu ma plimb cu mop-ul dupa mine prin locurile preferate ale lui Daisy, stiind ca riscul  de a face in casa e mare, am fost la petshop si am cumparat scutece de catei. Da, chiar exista, si sunt foarte practice. Vor tine pipi-ul in el fara nici un strop pe langa, insa daca animalul tau se scapa pe partea cealalta, nu iti este de mare ajutor, pentru ca aceste scutece au o gaurica prin care se scoate coada animalului, prin urmare acea zona nu este protejata. Si, crede-ma ca nu ai vrea sa speli o blanita plina de caca. :-)))

Daca totusi iti doresti un animal in casa dar ti-e teama ca vei fi ca mine, afla ca, in primul rand NU sunt toate animalele la fel, iar in al doilea rand, acum exista tot felul de produse care te vor ajuta sa iti tii si animalul iubit in casa, si sa ai casa curata. Intr-adevar, implica putin mai multa munca decat daca nu ai fi avut nici un animal, insa iubirea oferita de ei face ca tot efortul sa merite. 

Asa ca, in cazul pisicii mele, dupa lungi cautari, multe incercari, muuuuulte spalari si multi nervi, am descoperit un produs care va scoate mirosul de urina din zonele marcate. Sunt multe produse pe piata, insa pentru o pisica insistenta, asa cum e a mea, acest produs pe care il puteti gasi aici a fost singurul care a facut fata provocarii. Ideal ar fi sa stergi chiar in momentul in care a facut, daca o vezi, insa daca vezi mai tarziu, nu e problema. Acest produs sterge si elimina mirosul intepator de urina de pisici, iar casa ta va mirosi frumos si curat.

Acest produs merge si in cazul cateilor, dar cum la ei urina nu este asa intepatoare, in cazul lor poti spala cu orice alt produs. Eu insa folosesc Domestos, pentru a fi sigura ca si dezinfectez locul o data cu spalatul. Pentru ca noi mai si intram incaltati in casa, Domestos ma ajuta sa fiu sigura ca nu am venit de afara cu ceva monstruleti invizibili care sa se lipeasca de copiii mei sau de animalutele noastre. Miroase putin a spital dupa ce spal pe jos, insa cu o aerisire mai trainica, casa ta va mirosi a curat, si tu poti sta linistita ca virusii si microbii sunt exterminati. 

Un alt produs care ma ajuta atunci cand nu am timp sa fac curatenie asa in detaliu este aspiratorul vertical de la Rowenta care aspira si spala in acelasi timp. Ce imi place la el este faptul ca scoate abur fierbinte atunci cand spala, deci nu e ca si cum as da eu cu o carpa uda pe jos, ci dezinfecteaza locul pe care il aspira. Este practic si de mare ajutor atunci cand vreau sa reimprospatez rapid o camera. 

Si, daca imi doresc sa schimb mirosul de spital sau de spray de pisici, folosesc lumanari parfumate sau parfumuri de camera de la Natural Paris. Poti gasi aici parfumuri pe gustul tau, difuzoare si uleiuri esentiale care te ajuta sa iti tii casa curata si parfumata. 

Asa ca, ma pot bucura de o casa curata, in ciuda faptului ca fetele mele imi pun rabdarea si nervii la incercare zi de zi. 

Sigur, asta preuspune munca in plus pentru mine, insa un animal este o responsabilitate pe care ti-o asumi. Nu le poti avea pe toate, insa poti avea lucruri care sa te ajute in treburile zilnice sau in provocarile lansate de animalutul sau animalutele tale. 

Sper ca aceste informatii iti vor fi de ajutor daca iti doresti un animalut dar nu stii la ce provocari vei fi supus/a.

Zi parfumata va doresc!

Va pup,

E.  

 

“Ozark”. Filmul care m-a invatat despre curaj

“Ozark”. Filmul care m-a invatat despre curaj

Salutare dragilor. 

Vreo doua saptamani am fost pusa la zid de o raceala banala. Nu, nu a fost Covid, sau cel putin asa au spus testele efectuate. Insa a fost insistenta si m-a tarat din pat pe canapea si inapoi cu chef de facut nimic vreo doua saptamani, plus sau minus cateva zile. 

Si ce sa tot faci in casa, cu atat mai mult cu cat nu poti nici macar sa iesi din pijamale? Normal ca, dupa ce dormi pana nu mai poti – dupa ce te trezesti dimineata sa pregatesti copiii de scoala – rupi Netflix-ul in doua. Si, sa nu ies din norma, cam asta am facut si eu. 

Fusesem sefa de departament si in pandemie, cand am stat in casa pana ne-au iesit fire albe, si in perioada aia am cam vazut toate serialele posibile; m-am uitat atunci si la filme la care nu m-as fi uitat niciodata. Asa ca, eram oarecum la curent cu tot de pe acolo, insa aparuse un serial nou – “Ozark”. Si-am zis : “what the hell, hai sa vedem ce e de capul lui! ” 

Inceputul primului episod, trebuie sa recunosc ca a fost putin cam dubios : un tip care vinde asigurari sta la birou si, in timp ce are clientii in fata lui, el se uita la un filmulet ce pare porn. M-am uitat putin cam crucis si era cat pe-aci sa zis “pas”, dar curiozitatea m-a impins sa ma uit mai departe.  Vine partenerul lui si il “salveaza” de clienti, apoi cadrul de muta pe ei doi si o tipa intr-o cladire de birouri vorbind despre posibilitatea de a inchiria un spatiu de birouri mai mare, chestii dinastea tipic americane. Nici pana in punctul asta nu m-a dat pe spate filmul. Seara, tipul ajunge acasa la o familie care e pe punctul de a se destrama, iar pe la mijlocul filmului aflam ca de fapt filmuletul la care se uita la birou este despre sotia lui, care il insela. “OK”, am zis… “devine putin si mai dubios, dar hai sa vedem ce urmeaza”, mi-am spus. 

Spre finalul primului episod, tipul este sunat in miez de noapte de partenerul lui care il cheama disperat la o adresa, sa stea de vorba cu cineva. Ajuns acolo, descopera ca acolo este partenerul lui cu tipa de mai devreme de la birouri care era logodnica partenerului lui, si inca doi tipi – tata si fiu – la biroul carora se adunasera. Iar pe un scaun, statea un tip care parea cam fioros, si ii lua pe astia la bani marunti. Aici, deja filmul devenise mai interesant. 

In fine, dupa o discutie relativ scurta, tipul fioros o impusca pe gagica, iar pe restul ii cara intr-un depozit. Primul impuscat este tatal, apoi fiul, urmeaza partenerul tipului, si cand vine randul lui, asta isi “cumpara” viata, spunandu-i tipului ca ii poate recupera banii furati de cei impuscati mai devreme. 

Si de aici, lucrurile deja devin interesante. Din acest punct am realizat ca, toti cei care au fost impuscati mai devreme spalau bani pentru un cartel mexican, iar doi dintre ei furasera o suma de bani de la boss. Sefu’ a aflat, asa ca a trimis “directiva” ca toti cei implicati, inclusiv familiile lor sa fie anihilate – stilul de business al cartelurilor mexicane.

Si, de aici, tipul se muta cu familia intr-o zona numita “the Ozarks” – de unde si numele filmului, un lac imens din Missouri, unde are timp 1 luna sa ii recupereze banii mexicanului. 

Una peste alta, filmul asta te tine pe ace de la episod la episod. Familia aceasta trebuie sa faca lucruri pe care nu le-ar fi facut pana atunci pentru a se asigura ca nu vor fi omorati de cartelul mexican. Si, desi stiu ca este doar un film, posibil inspirat si din ceva realitati americane, filmul asta m-a invatat ca uneori trebuie sa treci peste anumite frane psihologice pe care le ai si anumite principii, pentru a te asigura ca oamenii nu te calca in picioare, si pentru a face lucrurile sa se intample.

Desi sangeros si foarte violent, filmul asta este o lectie buna de viata si o trezire brusca la realitate. Nu, nu se aplica in cazul meu, pentru ca nu lucrez cu cartelurile mexicane, insa mi-a oferit o perpectiva noua asupra vietii mele, asupra modului de a lucra cu oamenii, de a vorbi si de a schimba anumite pattern-uri care ma faceau sa ma invart incerc fara nici un rezultat vizibil. 

Daca stii ce sa iei din acest film, te va ajuta foarte mult. Este o lectie grosolana si violenta despre supravietuire, din care poti invata multe, asa ca va recomand sa va aruncati un ochi peste el cand aveti timp. 

Enjoy! 

E.

Cum am petrecut de Valentine’s Day anul acesta

Cum am petrecut de Valentine’s Day anul acesta

Salutare dragilor. 

Mai facem noi ce facem, ne mai sucim si ne mai invartim de cateva ori si mai trece un an. Si vin iar sarbatori peste sarbatori, care mai de care mai frumoase si mai incantatoare. 

Prima pe lista sarbatorilor frumoase este ziua Sfantului Valentin, sau Ziua Indragostitilor. 

Chiar daca este o sarbatoare impumutata de la vecinii de peste ocean, am adoptat-o, am personalizat-o si am pus-o in calendarele noastre de parca ar fi fost acolo dintotdeauna. 

Desi inceputurile acestei sarbatori pline de flori, ciocolata si Cupidoni nu au fost mereu asa de dulci, de-a lungul timpului s-a transformat dintr-o sarbatoare pagana care presupunea sacrificarea cainilor si a tapilor intr-una crestina. Cu toate ca s-a incercat abolirea ei in anul 467 D.C de catre Papa Hilarius, apoi s-a incercat reinstaurarea ei 30 de ani mai tarziu de catre Papa Gelasius, sarbatoarea tot nu a avut priza la public pe care o are acum.

Prin secolul 3, Imparatul Roman Claudius al II-lea a intemnitat si executat multi crestini care se numeau Valentin, insa cel mai cunoscut, si cel care probabil ca a si pus bazele, in mod indirect a sarbatorii pe care noi o sarbatorim in prezent era un calugar crestin care a fost intemnitat din cauza faptului ca facea cununii in ciuda interdictiei data de catre Claudius al II-lea care credea ca, o data insurati, soldatii sai performau mai slab in razboi. 

Luat la discutii, Claudius i-a propus lui Valentin sa renunte la crestinism si sa se converteasca la paganismul roman, insa acesta a refuzat, motiv care i-a si atras moartea prin executie, nu inainte insa de a o vindeca pe fiica temniterului sau de orbire. In urma acestei vindecari miraculoase, temniterul si intreaga lui familie s-au convertit la crestinism, iar in scrisoarea adresata de catre Valentin fiicei temniterului, acesta s-a semnat “Your Valentine”, sau “Al Tau Valentin”, de unde si expresia pe care o folosim cu regularitate acum. 

Asa ca, istoria nu a fost una frumoasa si plina de iubire si ciocolata, insa oamenii au incercat sa o transforme dintr-un lucru urat si sangeros intr-o sarbatoare in care se celebreaza iubirea, caldura si bucuria. 

Vecinii de peste ocean au reusit sa faca din aceasta sarbatoare pagano-crestina-sangeroasa o sarbatoare a florilor, a ciocolatilor si a cadourilor, desi au facut-o in stilul propriu, cel al exagerarilor si al hiperbolelor. 

Insa noi, romani din balcani, we toned it down si am personalizat-o in stilul nostru propriu. Fiind insa o sarbatoare care, in esenta se sarbatoreste in mod personal, fiecare cuplu a luat din ea cu ce a rezonat mai bine. 

Iar noi, romani fiind, trecuti de valurile zbuciumate ale primei tinereti, si parinti pe deasupra, am luat din aceasta sarbatoare fix ceea ce ne-a facut mai tare cu ochiul. 

Asa ca, dupa ce am impachetat copiii si i-am trimis la scoala, ne-am pus toalele semi-festive ( nu de alta, dar am ajuns si pe la birou/studio azi ) si, timp de vreo doua ore am pus telefoanele de-o parte si ne-am bucurat unul de compania celuilalt. Dimineata, D. m-a surprins cu un buchet superb de flori, apoi am mers in oras sa luam un brunch, nu de alta dar micul dejun il ratasem, iar de pranz nu aveam timp, am hoinarit putin prin mall, apoi am fugit la birou. 

Dupa ce am lucrat cat timp am mai avut la dispozitie, am fugit sa recuperam copiii de la scoala pe care apoi i-am scos la o inghetata si la o prajitura, pe urma am venit acasa, pentru ca era totusi o zi de scoala, iar copiii aveau si teme. Pe Maria o astepta acasa o cutie de bomboane si un buchet de trandafiri. 

Seara am ciocnit un pahar de sampanie, si cam asa a fost ziua noastra de Sfantul Valentin. 

Noi consideram ca iubirea trebuie celebrata in fiecare zi. Persoanei iubite trebuie sa ii spui in fiecare zi ca o iubesti, sau sa ii arati, daca vorbele nu sunt punctul tau forte, insa aceasta sarbatoare ne face parca sa fim putin mai constienti la nivel energetic de faptul ca iubim si suntem iubiti, indiferent daca avem un partener sau nu. Nu trebuie sa saracesti de Valentine’s Day cautand cadoul perfect scump, ci mai degraba sa oferi un cadou cu insemnatate, venit din inima. Sunt sigura ca persoana potrivita va aprecia mai mult acest tip de cadou decat unul impersonal, dar aici tine de fiecare persoana in parte.

Una peste alta, s-a mai dus o sarbatoare din acest an, fie ea imprumutata sau nu. Cealalta jumatate a tarii va astepta cu nerabdare “Dragobetele”, care este in esenta aceeasi sarbatoare ca si Valentine’s Day, doar ca are nume romanesc. Ideea insa e aceeasi, aceeasi sarbatoare a iubirii,de aceea ne putem bucura de ambele sarbatori fara sa aruncam cu pietre dintr-una intr-alta. 

Eu cred cu tarie ca o sarbatoare inchinata iubirii, fie ca ii spune “Valentine’s Day” sau “Dragobete” ar trebui sa scoata din noi toata iubirea de care dispunem, toata bucuria si toata frumusetea interioara, si nu opusul acestor lucruri pe care le celebram. 

Haideti sa lasam ranchiuna, ura si frustrarile la o parte si sa ne bucuram de iubire, in toate formele ei si sub toate numele ei. 

Love conquers all!! 

Iubirea invinge intotdeauna!! 

Voi cum ati petrecut azi, de sarbatoarea iubirii?