Suferinta umana este parte din existenta noastra pe acest pamant. Suferinta poate fi demoralizatoare, ducandu-te pana pe marginea prapastiei sau poate fi eliberatoare, facandu-te sa iti schimbi complet modul de gandire, stilul de viata si atitudinea fata de stimulii durerii.
Dar totusi, ce este durerea, si de ce suferim in anumite situatii din viata noastra?
Lasand la o parte durerea fizica cauzata de lovire intentionata sau nu, cadere sau accidentare, durerea sufleteasca sau emotionala pare sa fie mai profunda, actionand zone din corpul nostru pe care nici macar nu stiam ca le avem. Durerea sufleteasca nu este localizata intr-un loc anume asa cum este durerea fizica, ci pare sa se imprastie in tot corpul, fara sa poti spune cu exactitate locul care este mai dureros. Doar stii ca e o durere ancestrala care te darama fizic si psihic.
Este, pe cat de urata, pe atat de inevitabila, cat si necesara in unele situatii.
Trebuie sa intelegem in primul rand ca durerea emotionala este de fapt un stimul personal, ceea ce inseamna ca nu faptul in sine ne face sa suferim, ci impotrivirea noastra la realitatea prezenta; neacceptarea realitatii, a situatiei sau a adevarului ne face sa suferim, nu actiunea in sine. Iar aceasta suferinta vine din atasamentul nostru fata de persoana care ne-a gresit, sau un loc fata de care avem sentimente puternice si fata de care nu ne putem detasa, s.a.m.d.p.
Insa, in momentul in care realizam acest lucru, care nu este chiar atat de simplu precum pare, o sa simtim o eliberare fantastica, pentru ca vom realiza ca de fapt atasamentul fata de acea persoana sau acel lucru sau obiect era sursa durerii, si nu actiunea sau faptul in sine.
Noi, oamenii ne impotrivim schimbarii cu o forta impresionanta. Devenim atat de confortabili in problemele si grijile noastre lumesti incat nici macar nu indraznim sa visam ca se poate si mai bine. Suntem atat de conditionati de societate sa aratam intr-un fel, sa ne purtam toti intr-un fel anume, sa mancam, sa vorbim,sa ne imbracam la fel si sa gandim la fel, incat orice abatere de la norma ni se pare un efort fantastic si aduce cu sine o teama inexplicabila de a iesi din linie. Ne este atat de frica sa ne aratam individualitatea si originalitatea incat stam cumintei in cutiuta creionata mental de altii, de teama sa nu simtim durerea de a fi diferiti.
Suntem singura specie de pe acest pamant care lupta cu toate armele sale impotriva propriei persoane si impotriva diversitatii care exista in mod natural.
Copacii sunt de sute de feluri, insa toti sunt unici si speciali in felul lor. Leul nu vrea sa fie zebra, sarpele nu vrea sa fie elefant, iar pestele nu vrea sa zboare. Toti sunt unici si nici unul nu vrea sa arate altfel decat este.
Noi insa ne luptam cu propria individualitate si unicitate pentru a ne incadra intr-un tipar inconsistent. Iar cand, din cauze multiple nu ne ridicam la nivelul asteptarilor create de altii, intervine supararea si, evident durerea. Si creste frustrarea in noi, ca ” aia de ce poate si eu nu?”, sau “ala de ce are masina smechera si eu nu?”, sau “aia de ce e slaba si eu nu?” , sau “aia ce are si eu n-am?” Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Daca tot suntem creati diferiti cu scopul de a fi diversitate pe acest pamant, de ce tot chinuim sa aratam unul ca si celalalat? De ce ne tot obligam sa ne limitam aptitudinile pentru ca altii sa nu se simta amenintati? De ce ne tot facem sa suferim in continuu pana ne ducem la limita rezistentei? Acceptarea faptului ca suntem diferiti, ca o persoana trebuie sa plece din viata ta sau ca o alta trebuie sa apara, ca un job si-a atins punctul maxim si trebuie schimbat, ca o prietenie a ajuns la final sau ca o relatie de familie este toxica si prin urmare trebuie inchisa nu va aduce nimic altceva decat eliberare de presiunea sociala, psihica si emotionala, prin urmare va diminua durerea resimtita.
Nu te impotrivi schimbarii si nu vei mai suferi. Accepta tot ce vine in viata ta, ia totul ca pe o lectie ce trebuie invatata si nu ca pe o pedeapsa, si nu vei mai suferi. Invata sa te bucuri de locuri, de obiecte si de persoane la modul prezent si nu te mai atasa de nimeni si de nimic in mod obsesiv, si nu vei mai suferi. Viata este facuta sa trecem prin toate starile si toate emotiile, insa nu trebuie sa ramanem blocati in ele, fie ele pozitive sau negative. Ia viata ca pe o experienta, ca pe un joc pe care trebuie sa il joci pana la final fara a te implica prea mult emotional, si nu vei mai suferi.
Asta nu inseamna ca de atunci incolo va fi doar soare si curcubee. Din contra, viata te va testa periodic pana cand vei fi ci cu adevarat vindecat/a de toate traumele si de toata suferinta. Si atunci, nu vei mai suferi.
Insa asta nu este un drum usor. Multora le vine mult mai usor sa dea vina pe oricine pentru a-si justifica durerea, decat sa caute in adancul lor acea detasare care le va aduce alinarea suferintei.
Dar fiecare dintre noi are drumul lui in viata, nu putem fi toti la fel, si nici nu este indicat. 🙂
Insa, este important sa stii ce este durerea, de unde vine si cum o poti rezolva. 🙂
Cu gandul la weekend suntem toti, insa asta nu inseamna ca in weekend trebuie sa lancezim pe canapea. Din contra, eu consider ca weekend-ul este un bun moment pentru a face tot ce nu poti face in timpul saptamanii; si nu, nu ma refer la curatenie, treaba asta mai poate astepta o ora in plus. Ma refer la lucrurile pe care nu apucam sa le facem in timpul saptamanii, fie din lipsa de timp, fie din lipsa chefului, a oboselii sau chiar a motivatiei.
Insa in weekend am putea sa ne alocam macar doua ore pe zi noua, si doar noua, facand lucruri care ne plac in primul rand, si care ne sunt de ajutor fizic si psihic, pentru a ne incarca energetic pentru urmatoarea saptamana care va urma.
Si daca iti poti rupe doua ore pe zi din weekend pentru tine, de ce sa nu incerci yoga?
Majoritatea oamenilor isi petrec mai bine de jumatate din zi stand jos, incepand de pe scaunul din masina in drum spre birou, continuand cu statul pe scaun la birou minim 6-8 ore, si finalizand in mod epic cu canapeaua de acasa, dupa cele multe ore petrecute in sezut pe timpul zilei. Am devenit atat de comozi si de sedentari incat absolut nimic nu ne mai motiveaza sa iesim din bucla in care am intrat fara sa ne dam seama. Work, home, work, home, repeat la nesfarsit. Am ajuns sa nu mai traim, ci doar sa existam. Si atunci, unde mai este bucuria vietii? Unde suntem noi in toata aceasta existenta? Cand facem si ce ne place noua, ce ne bucura sufeltul si ce ne vitalizeaza corpul?
Eu cred ca, desi viata a ajuns o rutina plictisitoare, sta in puterea noastra sa rupem lantul si sa ne schimbam incet-incet viziunea asupra vietii si culmea, chiar sa incepem sa traim.
Si cum putem sa facem treaba asta? Ei bine, e foarte simplu.
In primul rand, “Informatia este putere”. Sunt sigura ca multi dintre voi ati auzit aceasta fraza macar o data in viata. Insa, probabil ca ati atribuit-o unui altfel de inteles, crezand ca veti deveni conducatorii lumii daca detineti ceva inormatie ultra-mega-secreta. Desi adevarul nu este neaparat prea departe, informatia in sine inseamna ca viata ta poate arata exact cum iti doresti daca esti informat, bine informat in domeniul de care esti interesat. Nu trebuie neaparat sa fie ceva legat de job, ci trebuie sa fie ceva care sa iti imbunatateasca calitatea vietii. Si, cum informatia este putere, primul lucru pe care il poti face pentru a incepe transformarea vietii tale este sa te informezi : citeste TOT ce poti si ce gasesti despre subiectul care te intereseaza pe tine, insa citeste totul cu o minte deschisa, fara a face comparatii si fara a judeca. Aduna toata informatia asta, trece-o prin filtrul tau si apoi aplica tot ce ai invatat in viata ta de zi cu zi. O sa vezi schimbarile mai rapid decat te-ai fi asteptat.
In al doilea rand, pune in practica ce ai citit. Fiindca azi vorbim despre yoga si despre rolul acestei practici in binestarea noastra psihica si fizica, este foarte important ca, dupa ce ai adunat toata informatia de care ai nevoie, sa pui in practica ce ai invatat.
Daca in timpul saptamanii timpul tau liber este destul de limitat si nu poti ajunge la un studio de yoga, atunci poti incepe sa practici in intimitatea casei tale. Din fericire, internetul este plin de filmulete si aplicatii de yoga. Dupa ce ai facut research-ul de mai sus, esti in masura sa iti dai seama mai bine ce stil de yoga ti se potriveste cel mai bine, si pe acela sa incepi sa il practici cu regularitate. Daca nu esti un fan al miscarii intr-un ritm alert, poti opta pentru Nirvana Yoga , un stil de yoga bazat pe respiratia constienta si pe tehnici yoga menite sa aduca armonie intre trup, suflet si minte. Acest stil de yoga poate fi practicat pentru durerile de spate care devin o constanta in viata omului modern, este de asemenea indicat femeilor gravide, si este o practica ce se adreseaza si copiilor, ajutandu-i pe acestia sa se dezvolte intr-o maniera sanatoasa fizica si mentala, sa isi inteleaga mai bine emotiile si, poate cel mai important dintre toate, sa se relaxeze. Din cauza stimulilor exagerati din mediile lor, copiii din aceasta generatie nu stiu cum sa se relaxeze si sa stea linistiti, fiind intr-o continua agitatie, iar aceasta practia ii ajuta sa isi gaseasca linistea interioara si sa isi calmeze fluxul emotiilor.
O data cu intelegerea mai profunda a practicii yoga, vei descoperi faptul ca nu pozitiile fac neaparat o tehnica, ci tocmai procesul prin care ajungi la acea pozitie. Asa ca, trebuie sa intelegi ca nu este obligatoriu, si nici normal de altfel, sa stai in maini sau in cap de la prima sedinta de yoga. Probabil ca la prima sedinta nu vei rezista nici 10 minute, insa este absolut normal. Pe masura ce iti vei trezi corpul si mintea din sedentarism fizic si psihic, o sa descoperi placerea miscarii si a practicii constante de yoga, pentru ca o sa observi schimbari chiar de la prima sedinta – chiar daca nivelul tau de rezistenta este minim in prima instanta –
Care este secretul?
Secretul este constanta. Secretul este sa nu te dai batut\a dupa o sedinta, si sa nu ii dai voie lenei sa puna iarasi stapanire pe tine. Gaseste-ti motivatia, ia-ti partenerul, prietenii sau familia, si fa cat de des poti acele tehnici yoga care, crede-ma ca iti vor imbunatati viata intr-un mod miraculos. Pentru ca yoga nu este doar un sport, yoga lucreaza atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic. Te ajuta sa iti echilibrezi emotiile lucrand la nivel hormonal, te ajuta sa iti cureti corpul de toxine atat fizice cat si emotionale, te ajuta sa ai rabdare si calm atunci cand stresul vietii cotidiene isi pune amprenta pe toate aspectele vietii tale, te ajuta sa te relaxezi si sa intelegi ca viata inseamna mai mult decat ceea ce vezi in fata ochilor.
Asa ca, daca tot vine weekend-ul, de ce sa nu incerci Yoga?
Lasati-mi intr-un comentariu daca ati incercat vreodata practica yoga, si care au fost impresiile voastre dupa.
Recent, am raspuns unor intrebari din cadrul unui interviu, desi nu am mai facut asta de ceva timp, simtind nevoia de a ma retrage putin din lumina reflectoarelor.
Insa, mi-a placut modul de abordare al jurnalistei si i-am raspuns intrebarilor, foarte pertinente de altfel.
Si una dintre intrebari era legata de nunta noastra de anul acesta. Ma intreba de ce am facut nunta, daca am tot spus de-a lungul anilor ca nu cred ca un act poate lega doi oameni.
Si, asa cum i-am spus si ei, cred in continuare ca NU un act leaga doi oameni. Cred cu tarie ca doi oameni nu ar trebui sa stea impreuna doar de dragul casatoriei, sau de dragul unui copil, sau de “gura lumii”, sau din cauza altor motive care mai de care mai absurde.
Ce aduce impreuna in primul rand doi oameni? Ce ii face sa vrea sa fie impreuna? Eu cred ca iubirea este cea care aduce oamenii impreuna si ii face sa vrea sa ramana impreuna. Orice altceva se numeste relaxie toxica, si acea relatie ar trebui bine analizata de catre cei doi membri fondatori.
Daca m-au invatat ceva cei 16 ani de relatie este faptul ca, inelul ala nu face nici o diferenta, sau ca semnaturile pe o hartie nu schimba sentimente. Daca iubesti pe cineva, il\o vei iubi si fara lucrurile astea doua. Ce conteaza este respectul reciproc, aprecierea, modul in care treceti prin furtunile vietii – pentru ca vor fi din plin -, comunicarea, care este ESENTIALA pentru o relatie de durata, si modul in care acceptam diferitele ticuri care vor aparea atat la noi cat si la partener pe parcursul anilor. Pentru ca, la inceput it’s all about flowers and butterflies, dar pe urma se mai atenueaza din ele, si ramane restul. Daca nu ii poti suporta rosul unghiilor, sau sforaitul, sau mirosul picioarelor, sau a respiratiei, sau modul in care soarbe cafeaua sau ciorba din lingura, sau multe alte mici detalii ca acestea, atunci relatia aceea va deveni din ce in ce mai sufocanta pe masura ce va trece timpul, si te vei gasi la un moment dat ca vei exploda de furie acumulata si necomunicata! Si nici un inel nu va schimba treaba asta! Si semnaturile alea vor fi numai bune de alergat prin tribunale cu ele.
Asa ca, eu nu incurajez casatoria asa ad-hoc, de dragul ideii in sine.
In schimb, incurajez locuitul impreuna cat de mult se poate INAINTE de casatorie, descoperirea reciproca pentru a vedea compatibilitatea si in afara patului, dezvoltarea comunicarii in vederea rezolvarii problemelor care vor aparea pe parcurs, precum si statul efectiv impreuna, ca doi prieteni, fara a simti ca vrei sa-ti spanzuri partenerul pentru ca se scobeste in nas sau se scarpina la… locurile intime. Doar asa iti poti da seama daca merita sa cheltui o gramada de bani pe o nunta, sau mai bine faci altceva de banii aia.
Stiu foarte bine ca traim intr-o societate care inca incurajeaza casatoria pentru ca “asa trebuie”, fara a se gandi la modul in care cei doi oameni se vor desfasura in cadrul acelei casatorii, pe principiul “voi faceti nunta, vedeti dupa cum o fi”. Si daca dupa vreo doi ani de casatorie oamenii aia isi scot ochii si ajung sa se distruga emotional unul pe celalalt sau daca, Doamne fereste mai vine si un copil care le va pune la incercare relatia subreda, atunci acei oameni ajung in punctul in care nici unul nu mai vrea sa ramana in relatie. Si, uite asa se distrug doua sau trei vieti – in functie de numarul de copii aparuti intre timp.
Stiu ca multi ma vor critica pentru modul in care vad eu lucrurile si le expun aici, insa as vrea sa le spun acelor oameni ca, daca voi ati trecut prin ceva urat, nu inseamna ca si generatiile urmatoate trebuie sa treaca prin asa ceva. Este semn de evolutie emotionala sa incercam sa le oferim copiilor nostri un viitor mai bun decat am avut noi.
Eu imi voi incuraja copiii sa isi ia tot timpul necesar pentru a-si cunoaste partenerul inainte de a face acest pas destul de decisiv.
In cazul nostru, cei 16 ani au fost cu bune si cu rele, cu fericire si tristete, cu bucurii si suparari. Desi au fost momente pe parcurs in care am vrut sa punem stop, ceva ne-a impins sa mergem mai departe. Iar faptul ca am facut nunta dupa 16 ani si doi copii, a fost mai mult o celebrare a faptului ca am invatat sa trecem peste furtunile din viata noastra. Nu stim ce ne rezerva viitorul, insa noi am evoluat amandoi, si sper sa mai crestem si de acum inainte tot impreuna. Inelele si actele au fost doar o formalitate, nu ne-au legat sau ne-au adus impreuna. Noi am ales sa luptam impreuna pentru noi, nu ne-au obligat semnaturile sa facem asta. Insa, am ajuns in punctul asta dupa multe lupte interne – fiecare cu noi insine- precum si dupa multe lupte externe – intre noi doi.
Asa ca, ce vreau eu sa va zic este sa nu va grabiti.. aveti timp sa fiti si casatoriti, daca asta va doriti cu adevarat. Cred ca cel mai important este sa vreti sa fiti impreuna.. restul sunt doar detalii.. 🙂
Dar cum fiecare dintre noi avem povestea noastra si drumul nostru in aceasta existenta, toti suntem responsabili de deciziile noastre.
Va las mai jos cateva poze de la nunta noastra care a fost de vis.
Stiu ca ati auzit cel putin o data fraza “schimbarea incepe cu tine”, insa nu stiu cati au si inteles-o.
Ei bine, trebuie sa stiti ca ne aflam in mijlocul unei mari schimbari energetice, care ne influenteaza viata in toate domeniile si in toate aspectele ei. Ce inseamna asta? Inseamna ca acum te poti trezi in mijlocul unei furtuni de lucruri care se destrama, relatii care se rup sau, dimpotriva. se intaresc mai tare, indecizie cu privire la job-ul actual sau o schimbare de decor in general, emotii coplesitoare fie de extaz maxim, ori de depresie absoluta, nevoia acuta de a schimba ceva in viata ta, fara a sti exact ce anume sa schimbi. Insa dorinta este din ce in ce mai mare, si o simti din mijlocul fiintei tale.
Si daca o simti, e foarte bine; inseamna ca sufletul tau e pregatit pentru etapa urmatoare. Si atunci, ce trebuie sa faci ca sa poti merge mai departe pe directia buna? In primul rand, trebuie sa stii ca foarte multi oameni sunt rupti de ei insisi. Au trait atat de mult multumindu-i pe altii, traind pentru aprobarea altora si pentru bunastarea altora, copiindu-i pe altii in incercarea de a se integra incat s-au indepartat semnificativ de ei insisi. Daca intrebi acum o persoana “cine e?”, iti va raspunde ca e “cutarica, si are job-ul X, e singur\a sau in relatie cu icsulescu\asca”, si asa mai departe. Desi asta caracterizeaza ce face, nu spune nimic despre cine este acea persoana.
Prin urmare, ce ar trebui sa faci pentru a putea merge in etapa urmatoare din viata ta? In primul rand, trebuie sa te intorci la tine, la fiinta ta; trebuie sa inveti sa te cunosti pe tine inainte de a-i cunoaste pe altii, trebuie sa inveti care sunt placerile si gusturile tale, trebuie sa inveti ce te face pe tine fericit\a, si nu pe altii, trebuie sa inveti sa te asculti pe tine, nu vocile altora care iti rasuna in minte.
Si, desi pare simplu, este poate cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac eu in viata asta. Pentru ca, atunci cand stai cu tine, toate umbrele tale te vor acoperi cerandu-ti lumina; toate traumele vor iesi la suprafata cerandu-ti rezolvare, toate fricile se vor simti in siguranta sa iasa la suprafata fortandu-te sa le vindeci, toate nemultumirile si frustrarile te vor coplesi, iar tu va trebui sa stai cu toate, sa le accepti pe toate si sa le vindeci pe toate. Si in prezent, oamenii prefera sa fuga de ei insisi si de tot ce inseamna solitudine – nu singuratate, pentru ca le este mai usor sa se prefaca ca nu exista problema, decat sa o priveasca in fata si sa inceapa munca de vindecare cu ei insisi.
Insa, daca tu ai atins deja acel prag, si esti pregatit\a sa incepi vindecarea ta emotionala, atunci este imperativ necesar sa inveti sa stai cu tine si sa iti accepti tot ce ai ascuns sub presul sufletului. Nu iti fie frica de emotiile transformate in monstri; pana si cea mai intunecata noapte se va transforma in zi. Asa si tu te vei transforma din persoana ratacita, dornica sa traiasca in umbra altora si traind ca sa-i multumeasca pe altii, in persoana care exista deja ascunsa sub toate straturile te teama, frustrare, durere si rusine.
Va trebui sa inveti sa renunti la anumite sisteme de credinta, pentru ca le vei vedea drept ceea ce sunt deja – sisteme de inrobire, si nu de izbavire – , va trebui sa inveti sa spui “NU” atunci cand intuitia iti spune sa faci asta, pentru ca, desi este spre binele altora, nu este spre binele tau, si va trebui sa inveti sa te iubesti pe tine insuti\insati atat de mult incat sa poti spune “Nu” intr-o situatie in care alta data ai fi spus “da”. Trebuie sa inveti sa accepti ca anumite lucruri se vor schimba, si sa nu tii cu dintii de ceva ce si-a depasit termenul de valabilitate in viata ta, fie ca este vorba de casa, masina, job, prieteni, iubiti sau rude. Toate lucrurile si persoanele din viata noastra vin in viata noastra pentru o perioada determinata de timp, iar tu va trebui sa inveti sa le lasi sa plece atunci cand trebuie sa se duca. Va fi dureros, nu te voi minti. Si durerea este cauzata de dependenta si de obisnuinta; ti-e greu sa renunti la ceva cu care esti obisnuit, chiar daca acel ceva sau cineva nu este neaparat cel mai bun lucru sau cea mai buna persoana din viata ta; obisnuinta este cea care rezista schimbarii, iar rezistenta la schimbare aduce durere. Accepta ca acea perioada din viata ta a luat sfarsit, accepta ca acea relatie si-a consumat timpul, si mergi mai departe cu inima deschisa si cu convingerea ca tot ce s-a dus s-a dus pentru a face loc altor lucruri mai bune si altor persoane mai potrivite pentru tine.
Lumea o poti schimba doar daca te schimbi tu, pentru ca realitatea este subiectiva. Ceea ce gandesti, creezi.
A te accepta pe tine este doar etapa de inceput, dar este cea mai grea, pentru ca atunci te dezbraci de toata greutatea emotionala adunata de-a lungul secolelor, in decursul a multor vieti prin care ai trecut. Etapa intai este cea mai importanta, pentru ca este etapa care iti curata sufletul de tot bagajul emotional. Nu ai cum sa sari peste aceasta etapa, trebuie sa treci prin ea. Mai este cunoscuta drept “noaptea neagra a sufletului”.
Si, daca ai ajuns pana in punctul in care simti racaiala din interiorul fiintei tale, inseamna ca esti pregatit\a pentru aceasta etapa grea dar foarte importanta.
Nimic frumos nu vine usor. Si nu uita, puterea sta in tine! Nu o mai da altora!
De mult nu ne-am mai auzit aici. Ramasesem intr-o perioada in pana de idei, pe urma au tot venit lucruri pe capul meu care ma impiedicau sa mai scriu, dar uite ca intr-un final am reusit sa reiau postarile pe blog. Sper sa fie cu folos.
Si ma gandeam la un subiect interesant pe care sa-l dezbatem impreuna. Desi este personal si subiectiv, cred ca acest subiect este aplicabil la multe persoane si in cazul multor job-uri, nu doar in muzica.
Asadar, asa cum spune si titlul acestei postari – “individualitatea”. Ce este?
Suntem oameni, avem trasaturi comune, asemanari fizice sau gandire aseamanatoare. Unii dintre noi avem frati sau surori identici din punct de vedere fizic, insa cu trasaturi emotionale si gandire diferita fata de a noastra. Asta inseamna ca, oricat de mult am semana intre noi, suntem totusi persoane diferite, cu identitati diferite si cu perceptii diferite; asta inseamna “Individualitatea”.
Insa am observat in ultima perioada o campanie agresiva impotriva pierderii indentitatii personale, creandu-se copii la indigo. Fie ca ne referim la o imagine, gen “barbie-doll look”, in care toate fetele vor sa arate identic cu o alta persoana desi au trasaturi extrem de diferite, fie ca – muzical vorbind – toti cantaretii vor sa cante acea piesa care este in trend, lasand la o parte caracteristica ce ii poate diferentia fata de restul turmei – individualitatea, fie in diferite alte profesii in care laitmotivul este copierea unei idei originale si nu adaptarea acelei idei la stilul personal, totul se duce intr-o copiere grosiera unei teme originale.
Observ o incercare absolut obsesiva de renegare a individualitatii, a acelor lucruri personale care te fac diferit si special fata de multime, doar pentru a intra intr-o hora a acceptarii sociale de catre alte oi prinse in acelasi joc macabru, si ma oripilez sincer vazand ca aceasta practica ia amploare din ce in ce mai mult, atingand din ce in ce mai multe paturi sociale si grupuri de varste din ce in ce mai fragede. Vad treaba asta si in fetita mea, care incearca sa fie ca X sau ca Y, si duc munca de lamurire cu ea incercand sa ii explic faptul ca individualitatea ei este cea care o scoate din anonimat si o face cine e, nu copia pe care incearca sa o copieze.
Sigur ca este loc de imbunatatire peste tot, fie ca vorbim din punct de vedere fizic, psihic sau emotional. Exista atat de multa informatie in acest moment in lume incat este nevoie de o filtrare drastica pentru a o putea intelege si, in cele din urma pentru a o asimila. Insa, de cele mai multe ori filtrele personale nu exista, multe persoane luand informatia vazuta, auzita sau primita de buna, fara a o mai diseca si a o intelege in modul propriu. Ce vezi aia e. Ori, de cele mai multe ori ce vezi, nu chiar aia e. Mai trebuie citit printre randuri, mai trebuie observate lucrurile si mecanismele din spatele actiunii, asemeni unui iluzionist care iti prinde atentia asupra lucrului evident pentru a iti distrage atentia de la ce se intampla cu adevarat.
Din orice informatie primita, continutul trebuie filtrat. Din orice actiune pe care vrei sa o intreprinzi, sustrage-i partile care iti scot in evidenta individulitatea si nu copia la indigo tot ce vezi si ce auzi. Nu iti da puterea din mana pentru o secunda de atentie.
Multa lume ma intreba daca ascult muzica romaneasca, si de ce piesele mele nu se mai aud pe radio.
Desi avem producatori muzicali foarte talentati si cu viziune, toti, sau majoritatea, sa nu generalizez, sunt prinsi in acest miraj al indigoului. Piesele auzite la radiourile autohtone sunt de fapt o piesa interminabila. Toate fetele -cantaretele – canta identic, acelasi stil miorlait cu aceleasi versuri tragice, fara nici o diferentiere, fara nici o idee de individualitate in ele, toate fiind copia celelilalte. Cativa artisti din garda mai veche mai au sclipiri de geniu in care li se vede si se simte individualitatea nelasandu-se prinsi in mirajul indigoului, insa sunt prea putini pentru a face o diferenta sesizabila, iar din aceasta cauza eu – personal – nu pot sa ascult muzica autohtona, si tot din acelasi motiv piesele mele nu se regasesc in playlisturile radiourilor de masa. Si e trist, pentru ca avem atat producatori muzicali foarte buni si talentati, cat si voci extraordinar de bune si frumoase.
La mine in masina se aude Tomorrowland Radio. Din muzica pe care o ascult aici imi si inspir creatiile muzicale. Ma inspir insa, nu copiez.
Observ de asemenea in online, o campanie pro naturalete. Este o campanie draguta, ce ar putea avea un rezultat bun insa, atata timp cat nu ne acceptam individualitatea, naturaletea nu va fi niciodata ceva ce vom putea accepta cu usurinta, pentru ca naturalul personal nu va semana niciodata cu naturalul idealizat.
In speranta ca ceva din informatia de mai sus va rezona cu o parte din cei care vor citi acest articol, as vrea sa subliniez un singur lucru : “Niciodata o copie nu va fi la fel de buna ca si originalul!” Asa ca, indiferent de cum arati, cum canti, care este job-ul tau sau care sunt aspiratiile tale, asigura-te ca, desi te inspiri dintr-o idee deja existenta, sa treci totul prin filtrul personal si sa adaptezi orice idee la stilul tau propriu. Asta te va diferentia de restul multimii si, chiar daca nu iti va aduce succesul asteptat, vei fi perceput in functie de diferentele tale personale, si nu de cat de bine ai reusit sa copiezi o alta imagie sau o alta idee.
Mai reciteste o data paragraful de sus rar si clar, si lasa cuvintele sa iti patrunda in subconstient.
Daca tot suntem diferiti, macar sa ne cultivam diferentele personale, si sa ne crestem individualitatea, pentru ca, daca stai sa privesti la toti oamenii de succes, fiecare dintre ei a iesit in fata facand ceva diferit fara de restul!
Cultiva-ti personalitatea, dezvolta-ti individualitatea, fii TU insuti persoana pe care o arati lumii!
Aseara am fost invitata la o proiectie privata a unui film romanesc. Trebuie sa recunosc ca am ajuns la Cineplexx Baneasa nestiind la ce sa ma astept, dar fara asteptari prea mari.
Proiectia a fost in sala mica, care era insa plina de lume.
Mi-am luat locul in sala si am asteptat sa incepa filmul.
Inainte de inceperea proiectiei, regizorul Andrei Hutuleac ne-a facut o scurta introducere a filmului, si apoi s-a facut liniste in sala.
Nu pentru mult timp insa, pentru ca filmul, in tragedia cotidiana reala de altfel, este o tragico-comedie la care nu te poti abtine sa nu razi, fiind inspirat dintr-o poveste reala in care sunt expuse pericolele fake-news-ului pe internet si viteza cu care sunt viralizate aceste stiri.
Evident ca, daca te transpui in realitatea filmului, nu ai cum sa nu te enervezi in anumite situatii expuse – tocmai din cauza ca sunt fapte care se intampla cu adevarat – insa, cum romanul este vestit pentru faptul ca face haz de necaz, totul trece printr-o nota comica care te face sa stai efectiv cu ochii lipiti de ecran.
Ma bucur ca am mers la film fara nici o asteptare, pentru ca am fost efectiv foarte placut surprinsa de tot.
Asa ca, daca vreti si voi sa va delectati cu o comedie ( tragica ) pur romaneasca, va recomand sa vizionati filmul Dog poop girl.
In regia lui Andrei Hutuleac, si avandu-i in rolurile principale pe Andreea Gramosteanu si peTudor Istodor, filmul #dogpoopgirl va va face sa va indragostiti, sau sa va reindragostiti de filmele romanesti.
Felicitari tuturor actorilor si tuturor celor implicati in producerea si promovarea acestui film.
Multumesc Rogalski Damaskin pentru invitatie! A fost o seara senzationala!
Felicitari regizorului Andrei Hutuleac, si multumim ca ne redai increderea in calitatea cinematografica a Romaniei! La cat mai multe filme!!
