Trebuie sa va spun ca eu sunt o iubitoare de animale de cand eram copil. Aduceam de atunci animale acasa, printre care, la un moment dat si un arici, in speranta ca le voi putea pastra. Insa parintii nu mi-au dat voie niciodata sa pastrez niciunul dintre animalutele gasite asa ca, atunci cand am avut ocazia, mi-am indeplinit of-ul copilariei. De 14 ani o am pe Daisy, bichonita primita cadou de la D. de ziua mea, pe care am tratat-o ca si pe copilul meu, plimband-o cu noi peste tot, oferindu-i tot ce a fost mai bun, exact asa cum faci si pentru un copil pe care il iubesti.
In paralel, pentru ca stilul de viata nu mi-a permis sa imi umplu casa de animale, am ajutat ce am gasit si cum am putut. Imi las boabe in masina pentru cand voi gasi amarati pe marginea drumului, am avut catei in foster carora le-am gasit, cu ajutorul colaboratorilor casute, fie in Romania, fie in alte tari, am postat si share-uit o gramada de anunturi cu animalute care aveau nevoie de ajutor, s.a.m.d.
Insa, in ultimii ani s-a inmultit putin “turma” noastra de acasa.
Am descoperit ca Mihaita este iubitor de pisicute. Oriunde mergeam, prin ce coclauri ajungeam, gasea el vreo pisica pe care sa o mangaie si sa o pupe de mama focului. In cartier urmarea toate pisicutele, fie ele cu stapan sau fara, si la un moment dat a venit acasa zgariat de o pisica pe fata, zgarietura fiindu-i vizibila si acum, la cativa ani dupa.
Desi iubesc animalele, nu ma vedeam stapana de pisica. Dar, vazandu-l pe el asa pasionat, am stabilit cu D. ca ar fi mai bine si pentru el, si pentru noi daca gasim noi o pisicuta pe care sa o adoptam. Asa ca, am anuntat pe facebook faptul ca am dori sa adoptam o pisicuta, si anunturile nu au intarziat sa apara. Dupa o scurta evaluare, am gasit pisicuta perfecta pentru noi. Nu aveam preferinte de rasa.. singurele dorinte au fost sa fie puiut si fetita. Si asa a aparut Sarah in viata noastra. Si, desi nu prea eram eu fan pisici in casa, trebuie sa recunosc ca, desi imi scoate fire albe uneori cu cocotatul peste tot si marcatul usilor, a canapelelor, a perdelelor a ghivecelor de flori si a dulapurilor- castrata fiind, tot o iubesc la nebunie, mai ales cand vine si mi se aseaza in poala si incepe sa toarca.
Intre timp, D. si-a facut si el damblaua si avem in prezent si doua acvarii in casa. Unul este cu pestisori colorati care iti dau o stare de liniste atunci cand ii privesti inotand de colo colo printre frunzele din acvariu, si inca unul cu carasi aurii, sau mai bine cunoscuti ca si Goldfish, care sunt porcii pestilor! Acvariul lor se murdareste intr-o saptamana cat s-ar murdari al celorlalti intr-o luna!! Insa, acvariile sunt responsabillitatea lui D. pentru ca eu am fost impotriva lor, din cauza faptului ca, pana se obisnuiesc pestii cu noul mediu, multi vor muri; se vor ataca intre ei, ceea ce s-a si intamplat, si asta nu imi place. Asa ca, si-a asumat el pestii in totalitate.
Finalul anului trecut insa a venit pentru noi cu un membru in plus. Acum cativa ani, gasisem intr-o parcare in Brasov un catel care plangea ca un copil dupa fiecare om, cersind mancare si atentie. Am vrut sa il iau, insa nu am putut, iar amintirea lui ma bantuie pana in prezent. Iar anul trecut in noiembrie, am vazut intr-o piata o mogaldeata ce alerga disperata in stanga si-n dreapta, cautand de mancare si alungata de toata lumea. Povestea ei o puteti citi aici. Mi s-a rupt sufletul in doua si, dupa vreo saptamana – pentru ca plecasem din tara intre timp – am fost sa o iau. Abia dupa ce am dus-o la vet si a scapat de calti am realizat cat de mult seamana cu cainele din Brasov de cativa ani in urma. Desi ideea era sa o luam de pe strada, sa o curatam si sa o aranjam pentru a-i gasi o familie, s-a lipit de sufletele noastre si a ramas la noi. E o zapacita, iar sora-sa mai mare nu prea o invata decat prostii, dar le iubim pe amandoua la fel de mult, chiar daca gelozia e la cote maxime intre ele daca punem mana pe vreuna dintre ele fara a pune si pe cealalta.
Cam asa arata familia noastra completa : doi caini – ambele fete, o pisica – tot fata, si doua acvarii. Si, desi cred ca ne putem considera norocosi ca animalele noastre nu au avut fantezii cu rontait pantofi si zgariat de canapele si perdele, acest noroc s-a intors impotriva noastra, pentru ca toate 3 fac pipi in casa! Sarah isi marcheaza teritoriul din cauza pisicilor vecine care vin si fac in jurul casei, Daisy face de batranete, ciuda sau efectiv din lipsa de “give a fuck”, inca nu am dibuit problema, iar pustoaica face ca ii miroase de la Daisy. Asa ca, nu prea ma plictisesc cu ele in casa, iar de fiecare data cand ma intorc acasa este cu suspans : oare mai spal si azi pe undeva sau azi am liber?
Ca sa ma asigur totusi ca nu ma plimb cu mop-ul dupa mine prin locurile preferate ale lui Daisy, stiind ca riscul de a face in casa e mare, am fost la petshop si am cumparat scutece de catei. Da, chiar exista, si sunt foarte practice. Vor tine pipi-ul in el fara nici un strop pe langa, insa daca animalul tau se scapa pe partea cealalta, nu iti este de mare ajutor, pentru ca aceste scutece au o gaurica prin care se scoate coada animalului, prin urmare acea zona nu este protejata. Si, crede-ma ca nu ai vrea sa speli o blanita plina de caca. :-)))
Daca totusi iti doresti un animal in casa dar ti-e teama ca vei fi ca mine, afla ca, in primul rand NU sunt toate animalele la fel, iar in al doilea rand, acum exista tot felul de produse care te vor ajuta sa iti tii si animalul iubit in casa, si sa ai casa curata. Intr-adevar, implica putin mai multa munca decat daca nu ai fi avut nici un animal, insa iubirea oferita de ei face ca tot efortul sa merite.
Asa ca, in cazul pisicii mele, dupa lungi cautari, multe incercari, muuuuulte spalari si multi nervi, am descoperit un produs care va scoate mirosul de urina din zonele marcate. Sunt multe produse pe piata, insa pentru o pisica insistenta, asa cum e a mea, acest produs pe care il puteti gasi aici a fost singurul care a facut fata provocarii. Ideal ar fi sa stergi chiar in momentul in care a facut, daca o vezi, insa daca vezi mai tarziu, nu e problema. Acest produs sterge si elimina mirosul intepator de urina de pisici, iar casa ta va mirosi frumos si curat.
Acest produs merge si in cazul cateilor, dar cum la ei urina nu este asa intepatoare, in cazul lor poti spala cu orice alt produs. Eu insa folosesc Domestos, pentru a fi sigura ca si dezinfectez locul o data cu spalatul. Pentru ca noi mai si intram incaltati in casa, Domestos ma ajuta sa fiu sigura ca nu am venit de afara cu ceva monstruleti invizibili care sa se lipeasca de copiii mei sau de animalutele noastre. Miroase putin a spital dupa ce spal pe jos, insa cu o aerisire mai trainica, casa ta va mirosi a curat, si tu poti sta linistita ca virusii si microbii sunt exterminati.
Un alt produs care ma ajuta atunci cand nu am timp sa fac curatenie asa in detaliu este aspiratorul vertical de la Rowenta care aspira si spala in acelasi timp. Ce imi place la el este faptul ca scoate abur fierbinte atunci cand spala, deci nu e ca si cum as da eu cu o carpa uda pe jos, ci dezinfecteaza locul pe care il aspira. Este practic si de mare ajutor atunci cand vreau sa reimprospatez rapid o camera.
Si, daca imi doresc sa schimb mirosul de spital sau de spray de pisici, folosesc lumanari parfumate sau parfumuri de camera de la Natural Paris. Poti gasi aici parfumuri pe gustul tau, difuzoare si uleiuri esentiale care te ajuta sa iti tii casa curata si parfumata.
Asa ca, ma pot bucura de o casa curata, in ciuda faptului ca fetele mele imi pun rabdarea si nervii la incercare zi de zi.
Sigur, asta preuspune munca in plus pentru mine, insa un animal este o responsabilitate pe care ti-o asumi. Nu le poti avea pe toate, insa poti avea lucruri care sa te ajute in treburile zilnice sau in provocarile lansate de animalutul sau animalutele tale.
Sper ca aceste informatii iti vor fi de ajutor daca iti doresti un animalut dar nu stii la ce provocari vei fi supus/a.
Vreo doua saptamani am fost pusa la zid de o raceala banala. Nu, nu a fost Covid, sau cel putin asa au spus testele efectuate. Insa a fost insistenta si m-a tarat din pat pe canapea si inapoi cu chef de facut nimic vreo doua saptamani, plus sau minus cateva zile.
Si ce sa tot faci in casa, cu atat mai mult cu cat nu poti nici macar sa iesi din pijamale? Normal ca, dupa ce dormi pana nu mai poti – dupa ce te trezesti dimineata sa pregatesti copiii de scoala – rupi Netflix-ul in doua. Si, sa nu ies din norma, cam asta am facut si eu.
Fusesem sefa de departament si in pandemie, cand am stat in casa pana ne-au iesit fire albe, si in perioada aia am cam vazut toate serialele posibile; m-am uitat atunci si la filme la care nu m-as fi uitat niciodata. Asa ca, eram oarecum la curent cu tot de pe acolo, insa aparuse un serial nou – “Ozark”. Si-am zis : “what the hell, hai sa vedem ce e de capul lui! ”
Inceputul primului episod, trebuie sa recunosc ca a fost putin cam dubios : un tip care vinde asigurari sta la birou si, in timp ce are clientii in fata lui, el se uita la un filmulet ce pare porn. M-am uitat putin cam crucis si era cat pe-aci sa zis “pas”, dar curiozitatea m-a impins sa ma uit mai departe. Vine partenerul lui si il “salveaza” de clienti, apoi cadrul de muta pe ei doi si o tipa intr-o cladire de birouri vorbind despre posibilitatea de a inchiria un spatiu de birouri mai mare, chestii dinastea tipic americane. Nici pana in punctul asta nu m-a dat pe spate filmul. Seara, tipul ajunge acasa la o familie care e pe punctul de a se destrama, iar pe la mijlocul filmului aflam ca de fapt filmuletul la care se uita la birou este despre sotia lui, care il insela. “OK”, am zis… “devine putin si mai dubios, dar hai sa vedem ce urmeaza”, mi-am spus.
Spre finalul primului episod, tipul este sunat in miez de noapte de partenerul lui care il cheama disperat la o adresa, sa stea de vorba cu cineva. Ajuns acolo, descopera ca acolo este partenerul lui cu tipa de mai devreme de la birouri care era logodnica partenerului lui, si inca doi tipi – tata si fiu – la biroul carora se adunasera. Iar pe un scaun, statea un tip care parea cam fioros, si ii lua pe astia la bani marunti. Aici, deja filmul devenise mai interesant.
In fine, dupa o discutie relativ scurta, tipul fioros o impusca pe gagica, iar pe restul ii cara intr-un depozit. Primul impuscat este tatal, apoi fiul, urmeaza partenerul tipului, si cand vine randul lui, asta isi “cumpara” viata, spunandu-i tipului ca ii poate recupera banii furati de cei impuscati mai devreme.
Si de aici, lucrurile deja devin interesante. Din acest punct am realizat ca, toti cei care au fost impuscati mai devreme spalau bani pentru un cartel mexican, iar doi dintre ei furasera o suma de bani de la boss. Sefu’ a aflat, asa ca a trimis “directiva” ca toti cei implicati, inclusiv familiile lor sa fie anihilate – stilul de business al cartelurilor mexicane.
Si, de aici, tipul se muta cu familia intr-o zona numita “the Ozarks” – de unde si numele filmului, un lac imens din Missouri, unde are timp 1 luna sa ii recupereze banii mexicanului.
Una peste alta, filmul asta te tine pe ace de la episod la episod. Familia aceasta trebuie sa faca lucruri pe care nu le-ar fi facut pana atunci pentru a se asigura ca nu vor fi omorati de cartelul mexican. Si, desi stiu ca este doar un film, posibil inspirat si din ceva realitati americane, filmul asta m-a invatat ca uneori trebuie sa treci peste anumite frane psihologice pe care le ai si anumite principii, pentru a te asigura ca oamenii nu te calca in picioare, si pentru a face lucrurile sa se intample.
Desi sangeros si foarte violent, filmul asta este o lectie buna de viata si o trezire brusca la realitate. Nu, nu se aplica in cazul meu, pentru ca nu lucrez cu cartelurile mexicane, insa mi-a oferit o perpectiva noua asupra vietii mele, asupra modului de a lucra cu oamenii, de a vorbi si de a schimba anumite pattern-uri care ma faceau sa ma invart incerc fara nici un rezultat vizibil.
Daca stii ce sa iei din acest film, te va ajuta foarte mult. Este o lectie grosolana si violenta despre supravietuire, din care poti invata multe, asa ca va recomand sa va aruncati un ochi peste el cand aveti timp.
Mai facem noi ce facem, ne mai sucim si ne mai invartim de cateva ori si mai trece un an. Si vin iar sarbatori peste sarbatori, care mai de care mai frumoase si mai incantatoare.
Prima pe lista sarbatorilor frumoase este ziua Sfantului Valentin, sau Ziua Indragostitilor.
Chiar daca este o sarbatoare impumutata de la vecinii de peste ocean, am adoptat-o, am personalizat-o si am pus-o in calendarele noastre de parca ar fi fost acolo dintotdeauna.
Desi inceputurile acestei sarbatori pline de flori, ciocolata si Cupidoni nu au fost mereu asa de dulci, de-a lungul timpului s-a transformat dintr-o sarbatoare pagana care presupunea sacrificarea cainilor si a tapilor intr-una crestina. Cu toate ca s-a incercat abolirea ei in anul 467 D.C de catre Papa Hilarius, apoi s-a incercat reinstaurarea ei 30 de ani mai tarziu de catre Papa Gelasius, sarbatoarea tot nu a avut priza la public pe care o are acum.
Prin secolul 3, Imparatul Roman Claudius al II-lea a intemnitat si executat multi crestini care se numeau Valentin, insa cel mai cunoscut, si cel care probabil ca a si pus bazele, in mod indirect a sarbatorii pe care noi o sarbatorim in prezent era un calugar crestin care a fost intemnitat din cauza faptului ca facea cununii in ciuda interdictiei data de catre Claudius al II-lea care credea ca, o data insurati, soldatii sai performau mai slab in razboi.
Luat la discutii, Claudius i-a propus lui Valentin sa renunte la crestinism si sa se converteasca la paganismul roman, insa acesta a refuzat, motiv care i-a si atras moartea prin executie, nu inainte insa de a o vindeca pe fiica temniterului sau de orbire. In urma acestei vindecari miraculoase, temniterul si intreaga lui familie s-au convertit la crestinism, iar in scrisoarea adresata de catre Valentin fiicei temniterului, acesta s-a semnat “Your Valentine”, sau “Al Tau Valentin”, de unde si expresia pe care o folosim cu regularitate acum.
Asa ca, istoria nu a fost una frumoasa si plina de iubire si ciocolata, insa oamenii au incercat sa o transforme dintr-un lucru urat si sangeros intr-o sarbatoare in care se celebreaza iubirea, caldura si bucuria.
Vecinii de peste ocean au reusit sa faca din aceasta sarbatoare pagano-crestina-sangeroasa o sarbatoare a florilor, a ciocolatilor si a cadourilor, desi au facut-o in stilul propriu, cel al exagerarilor si al hiperbolelor.
Insa noi, romani din balcani, we toned it down si am personalizat-o in stilul nostru propriu. Fiind insa o sarbatoare care, in esenta se sarbatoreste in mod personal, fiecare cuplu a luat din ea cu ce a rezonat mai bine.
Iar noi, romani fiind, trecuti de valurile zbuciumate ale primei tinereti, si parinti pe deasupra, am luat din aceasta sarbatoare fix ceea ce ne-a facut mai tare cu ochiul.
Asa ca, dupa ce am impachetat copiii si i-am trimis la scoala, ne-am pus toalele semi-festive ( nu de alta, dar am ajuns si pe la birou/studio azi ) si, timp de vreo doua ore am pus telefoanele de-o parte si ne-am bucurat unul de compania celuilalt. Dimineata, D. m-a surprins cu un buchet superb de flori, apoi am mers in oras sa luam un brunch, nu de alta dar micul dejun il ratasem, iar de pranz nu aveam timp, am hoinarit putin prin mall, apoi am fugit la birou.
Dupa ce am lucrat cat timp am mai avut la dispozitie, am fugit sa recuperam copiii de la scoala pe care apoi i-am scos la o inghetata si la o prajitura, pe urma am venit acasa, pentru ca era totusi o zi de scoala, iar copiii aveau si teme. Pe Maria o astepta acasa o cutie de bomboane si un buchet de trandafiri.
Seara am ciocnit un pahar de sampanie, si cam asa a fost ziua noastra de Sfantul Valentin.
Noi consideram ca iubirea trebuie celebrata in fiecare zi. Persoanei iubite trebuie sa ii spui in fiecare zi ca o iubesti, sau sa ii arati, daca vorbele nu sunt punctul tau forte, insa aceasta sarbatoare ne face parca sa fim putin mai constienti la nivel energetic de faptul ca iubim si suntem iubiti, indiferent daca avem un partener sau nu. Nu trebuie sa saracesti de Valentine’s Day cautand cadoul perfect scump, ci mai degraba sa oferi un cadou cu insemnatate, venit din inima. Sunt sigura ca persoana potrivita va aprecia mai mult acest tip de cadou decat unul impersonal, dar aici tine de fiecare persoana in parte.
Una peste alta, s-a mai dus o sarbatoare din acest an, fie ea imprumutata sau nu. Cealalta jumatate a tarii va astepta cu nerabdare “Dragobetele”, care este in esenta aceeasi sarbatoare ca si Valentine’s Day, doar ca are nume romanesc. Ideea insa e aceeasi, aceeasi sarbatoare a iubirii,de aceea ne putem bucura de ambele sarbatori fara sa aruncam cu pietre dintr-una intr-alta.
Eu cred cu tarie ca o sarbatoare inchinata iubirii, fie ca ii spune “Valentine’s Day” sau “Dragobete” ar trebui sa scoata din noi toata iubirea de care dispunem, toata bucuria si toata frumusetea interioara, si nu opusul acestor lucruri pe care le celebram.
Haideti sa lasam ranchiuna, ura si frustrarile la o parte si sa ne bucuram de iubire, in toate formele ei si sub toate numele ei.
A inceput un nou an, un an in care ne indreptam putin cate putin tot mai departe de virusul care a ingenungheat un glob intreg. Si, desi lucrurile au fost asa cum au fost, viata merge mai departe, iar noi, cei care inca ne mai bucuram de o zi in plus, ne vedem de treburile si de problemele noastre cotidiene.
Si, indiferent de stilul de viata pe care il adopti sau de job-ul pe care il ai, o schimbare este mereu binevenita. Nu-i asa fetelor?
Si pentru ca, pentru mine, schimbarea culorii parului si a coafurii a fost mereu o provocare, as vrea sa va spun despre stilurile si culorile pe care le-ati putea adopta in anul in curs, cu speranta ca sunteti dispuse la schimbare.
Eu am considérat intotdeauna ca schimbarea culorii parului sau a coafurii aduce mereu un plus de optimism si o schimbare la nivel energetic si psihologic; ca si atunci cand faci schimbari in locuinta ta. Mai muti o canapea sau un dulap, si dintr-o data, locul capata o nuanta noua si un vibe pe masura. Tot asa se intampla si cu schimbarea culorii parului sau a coafurii – ceva in interiorul tau se schimba, iar tu te vei simti ca o persoana noua, mai puternica, mai optimista.
Eu am reusit sa trec de-a lungul anilor prin toate cele trei nuante primare de par : brunet, roscat si blond. Ca si cu acestea m-am jucat la nuante, e deja o alta poveste. Insa, momentan jonglez cu nuante de blond si argintiu, poate si din cauza faptului ca genetica ma prinde din urma, si “mostenirea alba” a familiei mi se vede din ce in ce mai mult pe firele de par.
Si pot spune ca trendurile anului 2022 sunt relativ in acord cu mine, pentru ca anul acesta se poarta nuantele naturale de saten si caramiziu, blondul natural si cel suvitat cu nuante de saten. Iar daca va incadrati in aceste nuante, YAAAY FOR YOU!!
Trendul anului 2022 ne cheama inapoi spre naturalete, spre nuante calde si coafuri simple si usor de coafat on a daily basis.
Anul acesta se poarta o lungime medie spre scurta cu putine onduleuri si cu atractie spre cat mai natural, cat mai cuminte si cat mai autentic.
Daca iti plac totusi onduleurile, anul acesta afla ca se poarta cele largi, naturale, pe stilul “dezordine calculata”. Nu exagera cu culorile tipatoare si nici cu coafurile prea calculate, daca vrei sa fii in trend anul acesta, ci opteaza pe stilul cat mai casual si cat mai relaxat.
Suntem incurajati sa ne descoperim vocea interioara, sa aflam cine suntem si sa ne intoarcem la radacini, iar trendul anului 2022 in materie de hairstyle ne transmite exact acelasi lucru : naturalete, individualitate, acceptare.
Pentru a va descoperi vocea interioara in materie de culoare si coafura, aveti insa nevoie de un hairtilist care are viziune mai departe de ce e evident, care va vede asa cum sunteti, si in care puteti sa aveti incredere ca va va face sa aratati exact asa cum trebuie sa aratati in functie de lumina emanata de voi, si nu de statutul social sau de job-ul ales. Evident ca o astfel de persoana este greu de gasit, insa nu imposibil.
Eu am fost destul de norocoasa sa gasesc o astfel de persoana care a vazut in mine ceea ce eu inca nu reuseam sa vad, si m-am lasat cu incredere pe mana lui. Si, trebuie sa recunosc ca nu am plecat niciodata de la el de la salon cu inima indoita sau suparata, iar de fiecare data cand ma uitam in oglinda vedeam persoana care tipa sa iasa la suprafata, nu masca de deasupra. Si pentru asta trebuie sa ii multumesc lui, lui Adrian Perjovski. El a vazut in mine lumina, si s-a contrat cu mine pana a scos-o la suprafata. Cu el ma sfatuiesc de fiecare data cand imi doresc o schimbare pentru parul meu, si de fiecare data imi expune cu drag toate optiunile, stiind de la bun inceput ca, pana la urma voi ceda in favoarea lui; nu pentru ca as fi slaba, ci pentru ca, in materie de par, stie ce face.
Si, daca vreti sa fiti la curent cu cele mai noi trenduri in materie de nuante de par si hairstyle, veti avea si voi nevoie de un Adrian Perjovsky.
Anul 2022 vine cu naturalete, culori calde si coafuri simple, si ne indeamna sa ne ascultam vocea interioara, si sa nu ne mai ascundem in spatele unor masti sociale.
Asa ca, sa ne intoarcem la natural. Ce ziceti, fetelor?
Daca sunteti de ceva timp pe blogul meu, stiti deja ca sunt mereu in cautare de lucruri noi, fie ele produse alimentare sanatoase pentru familia mea, produse cosmetice bio sau cat mai naturale, cat si tratamente non invazive pentru hidratarea tenului meu.
Pentru ca folosesc zilnic produse de make-up, tenul meu isi pierde, inevitabil hidratarea si fermitatea. Iar perioada friguroasa nu este neaparat prietena cu mine, asa ca frigul imi deshidrateaza pielea si mai tare. Bine, aici se mai adauga si inaintarea in varsta, dar nu intram prea mult in subiectul acesta :-))
Asa ca, saptamana aceasta am fost in cautare de un tratament facial non-invaziv pentru redarea fermitatii tenului meu.
Ei bine, acesta are intrebuintari multiple, putand fi folosit atat in zona faciala cat si pe corp, iar scopul lui principal este de a te curata de petele pigmentare, de a netezi rdurile si vergeturile si de a iti regenera parul.
Procesul este unul destul de simplu. Pentru zona faciala, cea vizata de mine in acest moment a fost nevoie de o demachiere in prealabil pentru ca, asa cum va spuneam folosesc zilnic produse de make-up. Dupa aceasta demachiere, se aplica un strat subtire de cocktailuri de vitamine si antioxidanti, apoi medicul va trece cu aparatul Nanopore care arata ca si un stilou mai gros peste zona in care a aplicat substantele active. Aparatul are in varf ace mici care vor face cateva mii de injectii pe secunda, impingand substantele active adanc in tesuturile mai groase ale pielii. Prin aceste “micro traume” se forteaza producerea naturala de colagen din partea corpului tau, astfel producandu-se procesul de regenerare, iar cu ajutorul cocktailului aplicat anterior, ai parte si de hidratatre profunda si de antioxidanti care ajung in straturile adanci ale dermei.
Sedinta nu dureaza mai mult de 20-30 de minute, iar efectele sun vizibile inca de a doua zi.
Dupa sedinta propriu-zisa, tenul meu a fost rosu si sensibil la atingere, iar seara mi-am aplicat o crema regeneranta pentru a grabi putin procesul de vindecare, insa a doua zi pielea mea arata ca noua. Este foarte important de stiut ca, dupa acest tratament este necesara folosirea unei creme cu protectie SPF cat mai mare.
Recuperarea dupa o astfel de interventie dureaza in jur de o saptamana, iar pentru efecte mai vizibile si de durata este nevoie de aproximativ 4-5 sedinte. Medicul care va va face tratamentul va poate spune cu exactitate cand ar trebui sa repetati interventia, in functie de nevoile voastre si de felul in care reactioneaza pielea voastra la tratamentul Nanopore, precum si de zona vizata.
Pot sa va spun ca eu sunt foarte multumita de primul rezultat si abia astept sa vad cum imi va arata tenul la incheierea celor 4 sedinte.
Pana atunci, va tin la curent si cu alte lucruri noi pe care le voi descoperi.
Satul era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile si pe ei insisi din calea prapadului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il intreaba:
– Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te! – Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu…
Zis si facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion se urca pe acoperisul casei si sta si asteapta. Un grup de oameni trece pe langa casa lui intr-o barca de salvare. – Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari in barca, ai sa te ineci! – Nu, raman aici! Dumnezeu e mare si puternic si ma va salva! – Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece si cea de-a doua barca pe langa el. – Hai, Ioane, sari in barca si salveaza-te! – Nu, nu! Dumnezeu e mare si ma va salva! – Ma, Ioane, esti nebun, hai odata, ca te ia apa! – Nu!
Pleaca si a doua barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta. Apoi, Ion moare inecat si ajunge in Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere si cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu. – Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine… iti dau toata increderea mea si tu ma lasi sa mor?!? – Cum ziceai ca te cheama? intreaba Dumnezeu. – Ion.
Cauta Dumnezeu in registrul lui si gaseste numele lui Ion. – Mai, Ioane, nu stiu cum sa-ti spun… dar la mine aici scrie ca ti-am trimis trei barci!
Nu stiu cati au inteles si celalalt sens al acestui banc.
E clar, salvarea nu vine in modul in care ne-am fi imaginat noi, sau in cazul de fata – Ion.
Si cam asa e si cu viata.. viata merge inainte, viata iti da, viata iti arata, dar daca ai ochii inchisi si mintea incuiata, vei astepta mereu acel moment perfect, asa cum ti l-ai imaginat tu. Insa imaginatia ne poate insela de cele mai multe ori; realitatea este alta, insa noi suntem atat de blocati in imaginea pe care noi ne-am creat-o incat nimic nu pare adevarat, nimic nu aduce cu ce ne-am inchipuit noi. Si lasam viata sa treaca pe langa noi, mereu in asteptarea “momentului perfect”.
Ti-ai imaginat relatia perfecta? Ei bine, trebuie sa intelegi ca asta nu exista. Imaginea aia pe care ti-ai format-o tu de la filme sau din povesti nu are nimic a face cu realitatea. Relatiile nu sunt perfecte, nu au cum sa fie, pentru ca sunt formate din oameni imperfecti, cu defecte si cu calitati, cu probleme si cu neajunsuri, cu dureri si cu bucurii.
Femeia perfecta nu exista, pentru ca oamenii sunt imperfecti. Femeia la care visezi tu exista doar in imaginatia ta. Femeia reala, adevarata nu va avea corpul perfect, sanii fermi, fata fara riduri, fundul bombat si picioare interminabile. Femeia reala are celulita, are zile bune si zile mai putin bune, are riduri sau cearcane, sanii nu ii stau perfect, iar picioarele nu ii sunt ca ale unui manechin. Femeia adevarata se chinuie sa zambeasca atunci cand te vede ca ai o zi proasta, femeia adevarata te tine in brate atunci cand nu te simti bine, femeia adevarata va avea si ea zile in care nu va fi frumoasa la exterior, insa frumusetea bunatatii interioare nu va disparea niciodata, femeia adevarata iti va fi alaturi atunci cand cei din jur au plecat, te va tine de mana atunci cand simti ca esti singur pe lume, te va iubi atunci cand nici macar tu nu te mai poti iubi.
Barbatul perfect iarasi nu exista. Poti vedea imitatii ieftine ale vreunui Ken, insa realitatea e cu totul alta. Barbatul real poate avea un corp frumos, insa corpul frumos se va duce in timp daca nu este intretinut. Barbatul adevarat are burta, ragaie, ii miros picioarele, rade cand te vede furioasa si incearca sa te scoata din starile de epuizare psihica. Barbatul adevarat iti va ramane alaturi si in momentele in care iti dai machiajul jos si te va vedea exact asa cum esti, fara masti si fara corsete. Barbatul adevarat te va infuria la maxim cu tabieturile lui sacaitoare, te va exaspera cu aruncatul sosetelor prin living, va rade zgomotos si va face mizerie, insa va gati in locul tau atunci cand tu nu ai chef sau inspiratie, va da cu aspiratorul atunci cand te vede ca esti obosita, si iti va fi alaturi atunci cand vede ca treci printr-un moment dificil.
Relatia perfecta nu exista, insa asta nu inseamna ca trebuie sa iti irosesti viata in asteptarea lui Fat-Frumos sau al Ilenei Cosanzene.
Invata sa te bucuri de fiecare moment al vietii tale. Invata sa iei fiecare esec nu ca pe o pedeapsa, ci ca pe o lectie pe care trebuie sa o inveti. Nu astepta sa-ti bata viata la usa, in schimb agata-te de fiecare barca pe care o intalnesti pe drum, pentru ca nu stii care dintre ele va fi barca salvatoare. Poate nu va fi stralucitoare, poate nu va fi aurita, insa va fi barca ce te va salva de la inec, si vei fi recunoscator pentru ea toata viata.
Invata sa te bucuri de micile imperfectiuni ale vietii, pentru ca asta inseamna sa traiesti cu adevarat.
Cui ii pasa ca tabloul nu sta perfect drept, sau ca pata de pe canapea nu mai iese, sau ca azi nu ai rabdare sa strangi litiera pisicii? Daca viata ta poate merge mai departe indiferent de aceste lucruri, tu de ce te incapatanezi sa te blochezi mental in probleme inexistente?
Viata nu este perfecta, asa ca tu de ce incerci sa fii ceva ce nu esti?
Frumusetea vine din spontaneitate, nu din planificare a fiecarei secunde din viata si al fiecarui pas facut.
Perfectiunea vine din imperfectiuni.
Nu mai cauta acel moment perfect, ci bucura-te de fiecare rasarit de soare, de fiecare ploaie, de fiecare strop de ploaie si de fiecare fulg de nea.
Invata sa respiri si sa traiesti, nu doar sa existi. Fa din viata ta o bucurie, nu un blestem. Canta, danseaza, iubeste, traieste.
Indrazneste sa traiesti, nu te multumi doar cu vise.
