Stau sa ma gandesc cum sa incep acest articol. E simplu, de altfel, teoria o stim toti, insa pe multi, si chiar prea multi, in ultima perioada teoria ne cam pune bete in furca.
Am auzit cu totii de “cei 7 ani de acasa”, insa se pare ca din ce in ce mai multi parinti confunda gradinita sau oricare alt sistem educational cu “cei 7 ani de acasa”.
Pe vremea mea – am inceput deja sa spun asta, and it feels so weird – educatia primordiala se facea inainte sa ajungi la scoala, sau chiar la gradinita. Intr-adevar, erau alte vremuri, job-urile parintilor nostri erau fixe si nu foarte stresante din punct de vedere psihic, aveam bunici la tara unde stateam pe perioada vacantelor de la care invatam mestesuguri de toate felurile, respectul fata de batrani, cum sa hranesti animalele sau cum sa muncesti campul, lucruri de mult pierdute la generatia actuala, in concluzie, intr-o perioada relativ scurta de timp, multe lucruri s-au schimbat destul de dramatic.
Si, desi atunci poate nu eram incantata de tot ce invatam sau eram oarecum obligata sa invat, acum privesc totul cu ochi de adult si, mai important, cu ochi de parinte, si realizez cat de benefica mi-a fost acea perioada pentru dezvoltarea mea atat emotionala, cat si psihica.
Si observ, cu ochii de adult si de parinte cat de mult poate afecta lipsa implicarii parintelui in viata copilului in dezvoltarea emotionala si educativa a celui din urma. Cat de diferit cresc copiii de acum fata de cum am crescut noi. Cate bucurii minore aveam noi pe parcursul unei zile care ni s-au impregnat in memorie si la care acum revenim ori de cate ori simtim nevoia de simplicitatea copilariei, si cate gadget-uri si cate lucruri au copiii de azi care nu le aduc bucurie decat de moment.
Sunt de acord ca fiecare generatie are provocarile ei, insa mi se pare ca ignoram importanta lucrurilor simple, a bucuriilor mici, a activitatilor in aer liber – si nu ma refer aici la statul pe telefon in parc -, a prezentei, si nu doar fizice a parintelui\tilor in viata copilului, acele lucruri minore care creaza amintiri pentru o viata intreaga.
Am auzit de asemenea multe discutii intre parinti si profesori, cum ca cei din urma nu le educa odraslele primilor. Eu consider ca un educator sau un profesor isi face treaba de minune educand copii in domeniul in care acestia profeseaza. Ii invata pe acestia sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, ii invata geografie, istorie, chimie, s.a.m.d.p. Insa de aici pana la a-i invata pe copii regulile de baza a existentei in societate mi se pare o cerinta putin exagerata din partea unor parinti care au asteptari de la profesori sa le invete copii sa spuna “buna dimineata”, “multumesc”, “imi cer scuze”, si alte lucruri dinastea marunte care se invata in “cei 7 ani de acasa”.
Nu poti avea asteptari de la un profesor sa iti invete copilul lucrurile pe care trebuia sa i le insufli tu ca si parinte. Nu poti pretinde de la un profesor sa isi rupa din timpul alocat unei ore de clasa pentru a-ti invata copilul lucrurile elementare pentru care tu nu ti-ai rupt timp. Nu este nici normal , si nici corect. Asta e treaba ta ca si parinte.
Sigur, timpul este limitat mai nou pentru multi dintre noi. Insa, o data cu aparitia unui copil in viata ta, apar si anumite responsabilitati. Nu poti sa fii “flower power” in ce priveste educatia copilului tau care incepe din prima secunda in care ti-a fost pus in brate de catre doctor si sa dai vina pe altii atunci cand lipsa implicarii ti se intoarce impotriva. Trebuie sa-ti asumi fie educatia, fie vina.
Unii, se pare, nu vor sa-si asume nimic. Si uite asa in societatea asta care si-asa e distrusa din multe puncte de vedere apar adulti distrusi din punct de vedere emotional si relational, adulti care nu stiu sa isi asume vina pentru greselile lor acuzandu-i mereu pe altii de nereusitele lor, adulti frustrati din cauza faptului ca nu au fost invatati sa isi inteleaga emotiile si sa si le asimileze, adulti care nu stiu ce inseamna respectul fata de altii, respectul fata de munca altora, respectul fata de o alta fiinta, pentru ca nimeni nu i-a invatat treaba asta, adulti care se poarta ca niste copii, pentru ca in interior sunt in continuare niste copii care tanjesc dupa atentia mamei sau a tatalui. Acei copii devin niste adulti cu o intelegere foarte diferita a vietii si a rostului ei, devin niste adulti care nu stiu sa relationeze cu cei din jurul lor, pentru ca nimeni nu i-a invatat importanta relationarii, a impartirii, a bunului simt, a bunatatii si a respectului.
Sigur, alegerea de a ne trai viata asa cum vrem apartine fiecaruia dintre noi. Asumarea este o notiune personala, chiar daca afecteaza colectivul. Intr-un final, totul se va cerne, fie ca vom fi constienti de asta sau nu. Vremurile se schimba, oamenii se schimba, totul este intr-o continua schimbare. Insa anumite lucruri ar trebui, din punctul meu de vedere sa ramana constante; nu este neaparat si o realitate, ci mai degraba o dorinta personala. Insa toti vom culege mai devreme sau mai tarziu roadele muncii noastre.
Nu sunt adepta incarcarii programului copiilor cu tot felul de extra activitati, desi stiu ca sunt multi copii care au un program zilnic draconic, mai incarcat decat al multor adulti. Nu cred ca are cum sa le faca bine treaba asta pe termen lung, rapindu-le bucuriile copilariei, insa fiecare parinte isi creste copilul sau copiii cum crede de cuviinta.
Noi nu am optat pentru incarcarea excesiva a programului copiilor nostri, ci am incercat sa le echilibram programul de asa natura incat sa poata sa si faca lucruri in afara scolii, dar sa aiba si timp liber.
Nu ne dorim in mod special ca ei sa mearga intr-o anumita directie, de aceea le oferim diferite experiente pentru a-i ajuta sa-si gaseasca singuri menirea si drumul. Am spus-o in nenumarate randuri ca nu imi doresc ca ai mei copii sa mearga pe zona artistica si sa faca un job din asta, insa nu ma voi opune daca asta va fi dorinta vreunuia dintre ei.
Este foarte important pentru noi ca ei sa experimenteze din cat mai multe domenii, fie ele sport, arta sau zona de IT, pentru ca doar asa isi pot descoperi pasiunea care se poate transforma in job.
Credem cu tarie insa ca, pentru a creste in adulti echilibrati, copiii au nevoie sa fie copii, adica au nevoie de timp liber in care sa se poata juca cu alti copii, in care sa rada, sa socializeze, sa alerge, sa cada si sa se loveasca, sa planga, sa mearga cu bicicleta, sa deseneze sau sa tipe. Este nevoie de toate aceste lucruri pentru ca un copil sa se transforme intr-un adult echilibrat.
Si da, la vremurile pe care le traim, trebuie sa le includem in programul lor si timp de ecrane : PS, telefon, tableta, TV. Pentru ca si aceste lucruri fac parte din viata lor, si trebuie tratate ca pe niste lucruri normale acestei perioade.
Deci, vreti sa stiti cum arata programul pe o saptamana al copiilor nostri?
Programul de scoala se termina la ora 15.00 aproape in fiecare zi. Am fi putut opta pentru programul prelungit pana la ora 17.00, insa ni s-a parut putin cam obositor, si atunci chiar ca nu ar mai fi putut face nimic altceva dupa scoala.
Luni – dupa ce termina scoala, copiii vin cu noi la studio-ul nostru unde Mihaita ia lectii de Dj, iar Maria lectii de canto, si face inregistrari.
Marti – deja ne activam putin mai mult, iar Mihaita are antrenament de fotbal. Maria are zi libera, insa timp de o ora citim, scriem sau desenam, la alegere.
Miercuri – au pe rand lectii de pian cu colegul meu de trupa Alex Borsan, iar dupa pian, Maria merge la gimnastica, iar Mihai se relaxeaza 30 de minute la ecrane, apoi citeste cateva pagini dintr-o carte.
Joi – este zi de fotbal pentru Mihai, iar pentru Maria este zi de citit sau de scris.
Vineri – dupa scoala merg ambii copii la gimnastica, iar seara cad lati de oboseala.
Sambata – dimineata isi exploreaza latura artistica cu lectii de pictura, iar duminica este zi de relaxare. Aici iesim la plimbare prin oras sau mergem cu bicicletele prin cartier, sau pur si simplu ies copiii la joaca cu prietenii lor.
Momentan cam asa arata programul copiilor nostri, insa nimic nu este batut in cuie. Mai mergem si dupa feeling-ul lor uneori, iar daca intr-una din zile nu sunt destul de motivati sa mearga la o extra activitate, nu facem un capat de tara din asta. Suntem constienti de faptul ca scoala ii solicita destul de mult, asa ca uneori ii lasam sa se odihneasca, sau sa se joace facand Lego in camera lor.
Ideea este ca suntem maleabili; atat noi, cat si ei. Tinem sa faca lucruri cat mai diversificate, si sunt sigura ca in timp se vor modifica aceste activitati, insa nu suntem blocati in program. Cand vedem ca sunt chiar obositi, stam impreuna la un film, sau ne jucam un joc in familie. Totul ca sa fie relaxati si fericiti.
Voi la ce extra activitati va duceti copiii?
Daca vreti sa explorati zona artistica a copilului vostru, studio-ul nostru va sta la dispozitie cu lectii de canto, lectii de DJ, lectii de chitara si pian. Asa ca, nu ezitati sa ne contactati printr-un mesaj.
Stiu ca lumea in care traim e pe rapid-inainte si nu mai avem timp sa facem mare lucru intr-o zi normala. Insa, cu toate astea, ne dorim ce este mai bun pentru copiii nostri..
Eu stiu clar ca, de cand au venit copiii in viata mea mi-am schimbat in primul rand eu stilul alimentar alaturi de stiul de viata, pentru a putea fi in cea mai buna forma pentru copiii mei. Si, o data cu schimbarea stilului alimentar, am inceput sa fiu mai atenta la ce alimente cumpar. Am facut asta citind eticheta si informandu-ma despre ce probleme de sanatate pot provoca anumite ingrediente aflate in cele mai banale alimente pe care le consumam zi de zi. Si trebuie sa recunosc ca m-am ingrozit. Unii aditivi, coloranti alimentari si faimoasele E-uri sunt un adevarat pericol pentru viata noastra. Anumite E-uri pot da hiperactivitate in cazul copiilor, lipsa atentiei, pot duce la obezitate si pot chiar produce cancer. Sincera sa fiu, nu vad rostul acestor ingrediente in produsele alimentare, cu atat mai mult in cele destinate copiilor, dar cum vocea unui singur parinte este prea mica pentru a putea fi auzita, eu am ales sa le exclud din dieta mea si a copiilor mei. Si tot ce pot sa fac pentru voi este sa insist obsesiv in a va transmite sa CITITI ETICHETA!! Daca vi se impleticeste limba in gura citind un ingredient, sau vi se pare ca lista e prea lunga pentru un produs la fel de banal ca si painea, mai bine lasati-l la raft si cautati variante alternative mai sanatoase.
Eu ca si mama sunt foarte permisiva cu copiii mei. Ii las sa descopere lumea in stilul lor, indiferent daca asta inseamna un plasture in plus sau nu. In schimb, in ce priveste alimentatia, am fost extra stricta, insistand pe alimente sanatoase in detrimentul unei mese rapide, pentru ca un corp sanatos pe interior poate duce usor orice rana la exterior, in schimb, unui corp slab pe interior ii va fi mult mai greu sa se lupte cu orice afectiune la exterior, oricat ar fi ea de mica.
Si, desi am avut si eu cerinte din partea copiilor de mancaruri de tip fast-food sau bauturi carbogazoase nesanatoase, am ales intotdeauna sa le expun riscurile unor astfel de alimente, si sa cautam variante alternative mai sanatoase. De exemplu, in locul clasicului burger luat de la marile restaurante de tip fast-food am ales burgerii de la food trucks preparati in fata noastra, cu ingrediente mult mai sanatoase si mai controlate decat cealalta varianta. Burgerii preferati ai copiilor sunt momentan cei de la Atelierul de Burgeri. Ce imi place mie acolo este faptul ca au si variante vegetariene ale burgerilor, pentru ca eu nu prea ma dau pe spate dupa burgerii clasici, cu muuuulta carne tocata si muuulta branza. Dar asa, suntem toti multumiti. 🙂
In locul sucurilor acidulate, am ales alte variante : fie sirop cu apa minerala, fie o varianta bio sau naturala a aceluiasi produs.
Pana in prezent, pot sa spun cu mandrie ca ai mei copii nu au gustat din clasica Coca Cola. Desi noi, ca si adulti mai folosim Cola atunci cand avem invitati si mai facem un cocktail, ei au ales varianta sucului natural sau apa plata. Insa, de curand am descoperit o varianta naturala si a acestui produs, si anume Pop Cola. Este facuta strict din plante, indulcita cu stevia si mult mai acceptabila pentru copii decat varianta ei clasica. Asa ca, nu pot spune copiii ca nu au gustat si din asta, nu..?
Lactatele sunt folosite destul de des la noi in familie, insa suntem atenti sa luam lapte neomogenizat ( adica este lapte pur, neamestecat cu alte grasimi ), iaurt bio si cascaval feliat bio pe care il folosim destul de des la sandwich-uri, precum si unt ( tot bio), pe care le gasim la Lidl. Si poate va este teama ca daca scrie bio pe etictheta, pretul este mai piperat. Ei bine, in functie de supermarket-ul de unde le cumparati, preturile pot fi destul de piperate intr-unele, si foarte acceptabile sau chiar mai mici decat aceleasi produse pe care nu scrie bio, in altele. Dar da, toate acestea necesita timp din partea voastra, si putina atentie. Chiar daca ti se pare un produs ok doar din cauza faptului ca l-ai mai cumparat si cu alta ocazie, ia-ti o secunda, intoarce ambalajul si citeste eticheta. Daca esti multumit de lista ingredientelor, atunci pune-l in cos. Daca nu esti, atunci lasa-l la raft si mergi mai departe. Asta se aplica si in cazul produselor pe care scrie Bio. Singura metoda prin care le putem asigura copiilor nostri o alimentatie sanatoasa este daca refuzam sa mai cumparam alimente nesanatoase. In momentul in care se va aduna suficienta mancare de proasta calitate la rafturi, poate producatorii vor fi obligati sa refaca reteta acelor alimente, facandu-le mai sanatoase.
Desi traim intr-o lume agitata si grabita, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din alimentatia copiilor nostri un moment grabit sau sa ii subminam importanta.
Militez pentru o alimentatie sanatoasa, si cred cu tarie ca, daca noi ca si parinti ne rupem cateva secunde din timpul nostru, le putem gasi copiilor nostri variante alimentare sanatoase, care sa ii ajute sa le dea un start benefic in viata.
Evitati restaurantele de tip fast-food cat de mult puteti, oferindu-le copiilor vostri variante mai sanatoase ale aceluiasi tip de produs; nu de alta, dar chiar aveti optiuni din care alege.
Viata copiilor nostri sta, cel putin in primii ani in mainile noastre.
Nu spun ca, o data cu inaintarea in varsta copiii mei nu vor gusta si din alimentele care, in acest moment le sunt interzise, insa voi sta linistita ca in anii definitorii pentru sistemul lor imunitar, acele chimicale nu au fost ingerate de catre ei, cu atat mai mut cu buna mea stiinta.
Doar pentru ca aceste produse exista in viata lor si a noastra de acum, si “pe vremea noastra” nu existau, nu inseamna ca TREBUIE sa cedam tentatiei de a le oferi copiilor nostri chimicale pe tava. Inca avem optiunea de a spune NU.
Sincera sa fiu, parca a trecut mult prea repede vacanta asta de vara.. Ori am fost noi foarte agitati, ori timpul a luat-o la galop.. Oricum ar fi, it’s gone. Si a inceput un nou an scolar. Speram ca acesta sa fie doar cu prezenta fizica, fara ore online!
Si, pentru ca tot trece asa repede timpul, de anul acesta avem doi scolari. Mihaita a intrat in clasa a 2a, iar Maria a intrat la clasa pregatitoare.
Si atat de emotionati au fost copiii de faptul ca azi a inceput scoala, incat s-au trezit de la ora 6 dimineata. Cand m-am trezit eu la 7, ei erau deja plictisiti, si ma intrebau cand merg la scoala. Cu greu i-am mai tinut o ora jumatate in casa, pentru ca festivitatea de incepere a noului an scolar incepea de la ora 9, iar pana acolo am facut 15 minute cu masina, deci nu era nici o graba.. dar cum ei erau foarte nerabdatori, fiecare minut era un chin pentru ei.. :-))
Intr-un final am plecat de acasa cu mari emotii si multe ghivece de flori ( am preferat sa luam ghivece mici de flori in locul clasicelor buchete de flori care dupa doua zile trebuiesc aruncate ) si am ajuns la locatia unde s-a tinut festivitatea de incepere a noului an scolar. Fericire mare pe Mihaita ca si-a revazut colegii dupa o vara intreaga in care nu s-au vazut si ca si-a revazut profesorii, si fericit in general ca a inceput scoala, iar Maria entuziasmata la maxim de intregul eveniment.
Festivitatea a inceput cu prezentarea profesorilor si a claselor acestora, iar prima a fost, bineinteles clasa Mariei. Fiind o scoala privata mica, copiii sunt putini, la fel si profesorii, ceea ce nu ne deranjeaza catusi de putin, acesta fiind unul dintre criteriile pentru care am si ales aceasta scoala.
S-a prezentat doamna profesoara, au prezentat copiii, si acest lucru s-a intamplat pentru toate clasele si toti profesorii, insa, din nou, fiind o scoala mica, nu a durat foarte mult acest lucru. Festivitatea s-a incheiat cu un moment foarte dragut. Copiii au primit cate un balon pe care l-au tinut cu parintii, am fost toti rugati sa ne punem o dorinta, iar apoi sa dam drumul baloanelor sa zboare spre cer.
Dupa pozele de rigoare, am mers toti la scoala, unde copiii au stat pentru doua ore – program scurt azi, iar la ora 12 i-am recuperat pe amandoi. Mihata era suparat ca programul a fost asa scurt, in timp ce Maria nu a vrut sa isi lase penarul la scoala.. :-)))
De maine insa, incepe programul normal, cu ore intregi si lectii noi. Stim ca Mihaita este entuziasmat sa invete lucruri noi; speram ca si Maria sa se adapteze repede si sa se integreze usor; de placut, stim ca le place. 🙂
Cam asa a aratat prima noastra zi de scoala.
La voi cum a fost? Ati avut emotii? Au avut copiii?
Lasati-mi intr-un comentariu impresia voastra despre prima zi de scoala a copilului vostru.
Inainte de a incepe acest articol si a incepe sa judecati, lasati-ma sa va spun ca am doi copii. Mici inca, ce-i drept, insa timpul nu asteapta pe nimeni, iar baiatul meu de 8 ani deja ne-a pus marea intrebare : ” ce este sexul?”
Asa ca, eu consider ca este necesar sa scriu aceste randuri, iar cine are urechi de auzit si ochi de vazut, va lua din aceste randuri exact de ce are nevoie, si nu mai mult.
Generatia mea a crescut intr-o perioada in care sexualitatea era ceva tabu. Ceva despre care nu aveai voie sa vorbesti ca si copil, ca si adolescent, ci numai ceva ce aveai sa descoperi DOAR cand te casatoreai. Si, de cele mai multe ori era prea tarziu. Parintii nostri ( multi dintre ei, nu toti ) si-au dat seama pe parcurs ca nu este chiar ceea ce isi doresc ei, insa nestiind cum sa se exprime si cum sa vorbeasca despre subiectul “rusinos”, si-au ascuns frustrarile adanc in sufletul lor, iar ce a ramas in urma a fost ceea ce, pentru multi s-a transformat in neintelegere, care a dus in cele din urma, de cele mai multe ori la violenta – fie fizica sau psihica.
Multe dintre femeile din relatiile de atunci, si cred ca si mai departe de generatia noastra s-au simtit ca si prinse in cursa in cadrul relatiei, si nu putine dintre ele s-au simtit chiar violate “legal” – pentru ca pe sot nu ai cum sa-l refuzi cand acesta are pofte, nu-i asa?
Si, cand traiesti astfel de experiente, este normal ca nu ai cum sa perpetuezi decat aceeasi experienta de viata, aceleasi reguli stupide, acelasi mod “tabu” de a vedea o situatie simpla de altfel.
Insa, copiii din ziua de azi nu mai sunt ca si parintii nostri, nu mai sunt nici chiar ca noi. Copiii din ziua de astazi sunt fiinte de lumina foarte dezvoltate, foarte inteligente si capabile sa inteleaga lucruri pe care multi dintre noi nici acum nu le inteleg.
Cand o situatie este “tabu”, cand un lucru este interzis – sa vorbesti despre el sau sa il faci – atunci acel lucru va deveni si mai interesant in ochii oricui, si cu precadere in ochii curiosi ai unui copil. Atunci cand scoti interdictia din orice lucru, acel lucru isi pierde din putere, pri urmare nici interesul fata de acel lucru nu va mai fi la fel de mare.
Prin refuzul de a vorbi despre sex si sexualitate in general cu copiii tai, nu faci nimic altceva decat sa cresti puterea “tabu-ului” si de altfel sa ii sporesti curiozitatea copilului tau fata de acel lucru.
Daca ignori o problema, aceea nu va disparea. Va creste in continuare asemenea unei cangrene, cuprinzand orice in calea ei : inocenta, puritate, curiozitate, libertate, si intr-o clipire vei realiza ca problema mica este acum o tragedie.
Nu sunt neaparat impotriva introducerii educatiei sexuale in scoli, insa eu prefer ca primele notiuni despre acest subiect sa fie predate in intimitatea casei noastre.
Prefer sa ii explic eu copilului meu ” ce este sexul”, in loc sa afle din alte parti vreo metoda distorsionata si perversa a acestui lucru simplu si frumos de altfel.
Prefer sa le explic eu mecanica actiunii in sine, decat sa isi murdareasca imaginea cu filme porno sau poze deocheate, sa le spuna prietenii sau sa afle cum e intr-un mod urat, care le va umbri frumusetea momentului pentru totdeauna.
Stiu ca este greu sa treci peste rusinea subiectului care tie ti-a fost refuzat la randul tau atunci cand aveai nevoie sa stii, insa datoria noastra ca si parinti este sa ne depasim conditia, sa incercam sa fim exact asa cum ne-am fi dorit sa fie parintii nostri in relatia cu noi si nu sa continuam acelasi mod abuziv si ignornat care ne-a fost noua inoculat.
Sa nu iti faci vreo iluzie ca daca tu nu vorbesti cu fata ta despre sex – riscurile acestuia si metodele de preventie a unei sarcini nedorite sau a unei boli venerice, fata ta nu va descoperi singura ( poate nu in cel mai bun mod posibil) ce este acesta. Va descoperi, pentru ca asa functioneaza curiozitatea si presiunea sociala, insa este de datoria ta ca si parinte sa te asiguri ca are toate informatiile necesare si corecte ca sa faca alegerea potrivita atunci cand momentul se va ivi; si se va ivi, indiferent daca tu vrei sau nu, daca tu crezi sau nu.
Este de datoria ta ca si parinte sa te asiguri ca baiatul tau va sti ce sa faca atunci cand momentul va veni, sa stie cum sa se poarte – indiferent de alegerea facuta – si cum sa se protejeze la randul lui de bolile venerice care pot veni la pachet.
Nu judeca, pentru ca si tu ai trecut prin acele momente. Nu uita cum ai fost tu la randul tau; ce ti-ai fi dorit tu sa stii si nu ai stiut – a trebuit sa inveti pe calea mai grea – cum ti-ai fi dorit sa te porti sau cum ti-ai fi dorit sa se poarte partenerul/a cu tine.
Acestea sunt etape normale in viata FIECAREI persoane. Faptul ca tu ai trecut deja prin ele iar acum este randul copilului tau nu iti da dreptul de a-i refuza informatia sau de a-l stanjeni, de a-l face sa se simta rusinat sau chiar de a te purta in mod violent cu el.
In societatea in care traiesc copiii nostri, educatia sexuala este o nevoie, nu o optiune. Si spun asta strict din cauza faptului ca acum, copiii nostru sunt bombardati la propriu cu informatie : de la TV, de la telefoane, de la tablete, cam de pe orice dispozitiv legat la internet. Nu poti accesa o pagina pe online fara ca un pop-up cu vreo pagina a vreunui site porno sa nu iti sara in ochi. Gasesti pornografie peste tot, in orice format. Ce te face sa crezi ca daca tu le vezi, copilul tau nu le poate vedea?
Chiar vrei sa lasi acest subiect pe mana internetului? Chiar vrei ca ce va gasi copilul tau in online ( si va gasi, fii sigur!) sa ii distorsioneze imaginea asupra acestui lucru natural si frumos? Chiar vrei sa risti sanatatea psihica, emotionala si sexuala a copilului tau, refuzandu-i o discutie clara?
Am vazut ca multi, foarte multi dintre voi v-ati revoltat teribil la propunerea introducerii educatiei sexuale in scoli. Din ce cauza e asta? Repet intrebarea de mai sus : daca ignorati problema, credeti ca aceasta va disparea?
Credeti ca ai vostri copii nu vor descoperi pana la urma, intr-un mod sau altul cum sta treaba cu subiectul asta tabu – sexul?
Lasati credintele invechite exact acolo unde le este locul – in trecut, si incercati sa traiti in prezent, alaturi de incercarile prezentului. Daca traiesti in trecut, cum te poti bucura de momentul prezentului? Daca asculti de sfaturile unor oameni care nu au trait nici macar o secunda in momentul prezent – acest moment super tehnologizat, nu vei gasi niciodata intelegerea necesara si nu vei putea niciodata rezolva problemele prezentului.
Pentru ca, desi “problema” este veche, metodele de rezolvare se actualizeaza de la generatie la generatie. Ceea ce tie ti s-a inocluat ca fiind “tabu”, generatiei de astazi i se pare o normalitate pe care trecutul vrea inca sa o tina in zona “pacatului” si a “rusinii”.
Upgradeaza-te si tu, renunta la credintele invechite si traieste in prezent. Raspunde provocarilor cotidiene cu moneda actualizata, renunta la rusine si vorbeste deschis cu copilul tau despre orice curiozitate sau orice problema intampina acesta.
“Pentru sanatatea emotionala a copilului tau, petrece cat mai mult timp alaturi de acesta!” Insa, as mai adauga aici sa fii o prezenta activa, nu un lup la stana. Daca petreci timp alaturi de copilul tau, petrece-l in mod activ : interactioneaza cu el, joaca-te cu el, vorbeste cu el despre toate curiozitatile, necesitatile si problemele lui, indiferent de natura acestora – asta inseamna iubire NECONDITIONATA!
Acum cativa ani scriam un articol asemanator, dar “personajul principal” era primul meu copil, prima mea iubire adevarata – Mihaita. Acum este despre ea – a doua mea iubire adevarata.
Ocazional mai facem seri de “memorabilia”, seri in care ne uitam la poze de cand erau copiii mici; de cand s-au nascut pana in prezent, in diferite perioade din viata lor. Iar zilele trecute, cum se apropia ziua de nastere a Mariei, ne-am uitat la poze cu ea de cand era bebe, de cand a inceput sa mearga, de pe la gradi.. in fine, ati inteles ideea..
Cand stai zilnic cu copiii tai, nu sesizezi atat de mult schimbarile, nu iti dai seama atat de tare cum si ce repede trece timpul.. noi observam asta la haine, ca le schimbam tot la cateva luni, ca le raman mici.
Insa, atunci cand te uiti inapoi, realizezi cat de repede trece timpul, cat de repede cresc ei, si cat de mult se schimba; de la luna la luna, de la an la an.
Iar ea s-a schimbat sub ochii mei. A inflorit dintr-un bebelus dulce, adorabil si foarte dornic de atentie intr-o domnisoara superba ( evident ca fiecare cioara isi lauda puiul ), cu o personalitate puternica si cu un simt artistic extraordinar. Nu, nu imi doresc sa isi faca o cariera in zona artistica, dar daca asta isi va dori cu adevarat, voi fi alaturi de ea ( ei ) la fiecare pas!
Ma uit la ea si mi se umple inima de bucurie vazand-o atat de dezinvolta, atat de sigura pe ea, atat de adorabila si de iubitoare. Ma bucur sa vad cum exploreaza, incearca, experimenteaza, si nu se da inapoi de la nimic. E artista, si asta se traduce prin faptul ca este visatoare, putin lenesa uneori ( ii place sa doarma mult.. ), moody si putin drama queen, dar eu o inteleg perfect, iar noi ii dam spatiu sa se dezvolte asa cum isi doreste ea.
Iar ieri, in data de 31 mai, printesa mea a trecut acel prag, si a facut 6 ani.
Cum anul acesta data de 31 a picat in ziua de luni, iar pe data de 1 era liber ( ziua copilului ), evident ca nu ii puteam face petrecerea in alta zi decat in weekend. Si am ales ziua de sambata, mizand pe faptul ca oamenii erau inca nehotarati daca sa plece pe undeva sau nu.
Am facut lista invitatilor impreuna, ne-am hotarat la tema ( ea a vrut LOL ), iar sambata dimineata am inceput pregatirile ( fizice si psihice ) pentru petrecerea care s-a lungit pana aproape de miezul noptii. Au fost copii, a fost galagie, au fost baloane minunate de la Baloane Brasov, a fost Elsa in vizita pe la noi, iar tortul de la Sensation Cakes Design a fost, pe langa foarte delicios, si superb!
In timp ce copiii au avut casa intreaga pentru joaca, explorare si distrugere, pentru ca vremea este asa cum este in perioada asta, iar sambata a plouat de dimineata, noi adultii ne-am retras pe terasa, unde am putut vorbi in liniste, am putut bea o limonada si un pahar de vin. Invitatii au fost doar colegi de gradinita de-ai Mariei si copii din cartier, iar dintre adulti, am facut o lista stransa de prieteni foarte apropiati si nasii Mariei, cu care ne-am simtit absolut extraordinar!
Cand s-a lasat intunericul, le-am facut copiilor o surpriza si, cu ajutorul prietenilor nostri de la Baloane Brasov, am luminat cerul pentru cateva minute cu niste artificii colorate. Ne cerem scuze tuturor animalelor afectate de cele 3 minute de artificii, inclusiv catelusei noastre Daisy, care tremura de fiecare data.. 😀
Pe la ora 19.00 deja copiii au inceput sa se retraga spre casa, iar noi adultii ne-am lungit la vorba pana aproape de miezul noptii.. Si ce fain a fost… am ras, am baut, ne-am simtit bine…
Una peste alta, eu cred ca a fost o petrecere reusita, iar Maria si-a facut damblaua cu papusile LOL.. :-)))
Multumim tuturor invitatilor, tuturor colaboratorilor care au fost, ca de obicei, la inaltime, si multumim si copiilor ca au fost civilizati si nu au distrus nimic prin casa. :-))
Asta a fost petrecerea de sambata. Ieri insa, de ziua ei, am hotarat sa o scoatem in oras, la o masa festiva. Si am intrebat-o pe ea unde vrea sa mergem, in functie de ce mancare vrea; chinezescul a castigat, asa ca am gasit un restaurant chinezesc prin apropiere, am urcat copiii in masina si am mers la masa.
Mancarea extraordinara, compania perfecta, pozele de rigoare de dupa, si inapoi acasa la relaxare ( noi ), si ceva joaca alaturi de copiii din cartier – ei.
Si uite asa am mai bifat o zi de nastere, o petrecere alaturi de copii si baloane, o zi cu soare si cu ploaie, o zi in care am avut privilegiul de a fi in compania ei, celei mai dulci printese din lume, si a lui, celui mai frumos si inteligent baiat din tot universul.
