Sportul joacă un rol esențial în viața oricărui copil, nu doar pentru sănătatea fizică, ci și pentru dezvoltarea emoțională și socială. Activitățile fizice regulate sunt o modalitate eficientă de a promova o creștere armonioasă și un stil de viață sănătos, oferind numeroase beneficii pe termen lung. În acest articol, vom explora cum sportul influențează pozitiv dezvoltarea fizică și emoțională a copiilor și de ce este important să încurajăm mișcarea de la o vârstă fragedă.
1. Dezvoltarea fizică armonioasă
Sportul contribuie în mod direct la dezvoltarea fizică a copiilor, ajutându-i să crească puternici și sănătoși. Iată câteva dintre beneficiile majore ale activității fizice regulate:
Îmbunătățirea coordonării și a echilibrului: Participarea la activități sportive, cum ar fi fotbalul, dansul sau gimnastica, îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile motorii fine și grosiere, îmbunătățind coordonarea și echilibrul.
Creșterea masei musculare și a flexibilității: Sportul ajută la dezvoltarea masei musculare și la întărirea sistemului osos. În plus, activitățile fizice care implică întinderi și mobilitate, cum ar fi înotul sau yoga, pot îmbunătăți flexibilitatea.
Îmbunătățirea sănătății inimii și a sistemului respirator: Mișcarea regulată are un impact pozitiv asupra sănătății cardiovasculare, contribuind la o circulație bună a sângelui și la o capacitate pulmonară crescută.
Controlul greutății corporale: Sportul ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase, prevenind riscul de obezitate și de afecțiuni asociate, cum ar fi diabetul de tip 2.
2. Dezvoltarea disciplinei și a responsabilității
Practicarea unui sport necesită respectarea unui set de reguli și obiective, ceea ce învață copiii să fie responsabili și disciplinați. Participarea la antrenamente regulate și asumarea unor roluri în cadrul echipei dezvoltă simțul răspunderii și îi ajută pe copii să-și stabilească și să urmărească obiective personale și de grup. Această disciplină sportivă poate fi transferată și în alte aspecte ale vieții, cum ar fi școala și relațiile interpersonale.
3. Îmbunătățirea încrederii în sine și a stimei de sine
Atunci când copiii reușesc să-și atingă obiectivele sportive sau să își îmbunătățească performanțele, ei experimentează un sentiment de realizare și satisfacție. Aceste reușite contribuie la creșterea încrederii în sine și la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. De asemenea, sportul îi învață pe copii să gestioneze eșecurile și să-și dezvolte reziliența, ceea ce le va fi de mare folos în fața provocărilor din viață.
4. Promovarea sănătății mentale și emoționale
Sportul are un impact semnificativ asupra sănătății mentale a copiilor. Activitatea fizică stimulează producția de endorfine, substanțe chimice care contribuie la starea de bine și la reducerea stresului. De asemenea, sportul poate ajuta la prevenirea și gestionarea anxietății și a depresiei, oferind un spațiu sigur pentru copii să-și exprime emoțiile și să-și canalizeze energia în mod constructiv.
Gestionarea emoțiilor: Prin sport, copiii învață să-și controleze emoțiile, cum ar fi frustrarea, furia sau tristețea. De asemenea, își dezvoltă abilitatea de a lucra sub presiune și de a rămâne calmi și concentrați în situații competitive.
Îmbunătățirea somnului: Copiii care fac sport regulat au, de obicei, un somn mai bun, ceea ce contribuie la o stare de bine generală și la o capacitate crescută de a face față provocărilor zilnice.
5. Socializare și spirit de echipă
Sporturile de echipă, cum ar fi fotbalul, baschetul sau voleiul, îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de socializare și să învețe să lucreze împreună pentru un scop comun. Participarea la activități de grup le permite să își dezvolte empatia, să învețe să comunice eficient și să respecte diferențele dintre colegi. De asemenea, sportul contribuie la formarea prieteniilor și la crearea unui sentiment de apartenență.
Dezvoltarea abilităților de colaborare: Copiii învață să colaboreze, să își asume roluri și să își sprijine colegii, dezvoltând astfel spiritul de echipă și simțul responsabilității față de ceilalți.
Formarea relațiilor de prietenie: În cadrul echipelor sportive, copiii au ocazia de a forma relații durabile bazate pe respect și încredere.
6. Învățarea fair-play-ului și a eticii
Sportul este un teren fertil pentru dezvoltarea unor valori etice importante. Copiii învață să respecte regulile jocului, să își trateze adversarii cu respect și să aprecieze eforturile colegilor, indiferent de rezultat. Fair-play-ul este o lecție esențială pe care sportul o oferă, ajutându-i pe copii să înțeleagă importanța respectului, a modestiei și a integrității.
Concluzie
Sportul joacă un rol crucial în dezvoltarea fizică, emoțională și socială a copiilor, oferindu-le o bază solidă pentru o viață sănătoasă și echilibrată. Pe lângă beneficiile fizice evidente, activitățile sportive îi ajută pe copii să își dezvolte încrederea în sine, să gestioneze emoțiile și să formeze relații de calitate. Ca părinți, este important să încurajăm copiii să se implice în sporturi de la o vârstă fragedă, oferindu-le astfel oportunitatea de a crește armonios și de a învăța lecții valoroase pentru viață.
Ma uit cu disperare cum zboara timpul si ma intreb unde si cand s-a dus..
Ma uit acum la copiii mei si vad cum s-au transformat din copilasii dulci cu carlionti blonzi care imi sorbeau fiecare cuvant in copiii minunati care aproape m-au ajuns in inaltime, cu toate provocarile varstei lor.
Ca mamă de preadolescenti, mă aflu într-o perioadă de schimbări constante și provocări neașteptate. Este o călătorie fascinantă, dar, totodată, plină de întrebări și momente în care mă simt neputincioasă în fața transformărilor prin care trec copiii mei. Nu mai sunt acei copii mici, dependenti de mine, dar nici adolescentii rebeli de care tot auzim. Sunt un amestec între cele două, iar eu învăț să țin pasul cu acest echilibru delicat.
Transformările Fizice
Unul dintre primele lucruri care m-au surprins a fost cât de rapid se schimbă fizic copiii mei. Deși citisem despre pubertate și schimbările hormonale care vin odată cu ea, nimic nu te pregătește cu adevărat pentru ziua în care îți vezi copilul crescând parcă peste noapte. Înălțimea, forma corpului, toate se schimbă, și odată cu ele vin și întrebările despre ce este normal și ce nu.
Știu că aceste schimbări fizice pot provoca multă nesiguranță. Încerc să fiu acolo, să-i încurajez, să le ofer explicații, dar și să le respect intimitatea. Este o linie fină între a fi sprijinul de care au nevoie și a le respecta spațiul personal, mai ales când unele subiecte, cum ar fi menstruația sau schimbările hormonale, pot deveni jenant de discutat.
Emoțiile Intense și Sensibilitatea
Dincolo de schimbările fizice, ceea ce mă provoacă cel mai mult este felul în care emoțiile devin din ce în ce mai intense. De la un copil vesel și deschis, acum mă confrunt cu Mihai cu momente de tristețe inexplicabilă sau izbucniri de furie care, uneori, mă iau pe nepregătite. Știu că hormonii joacă un rol major în aceste stări emoționale fluctuante, dar nu e întotdeauna ușor să rămâi calm și răbdător când nu înțelegi ce anume declanșează aceste schimbări bruște de dispoziție.
Încerc să-l ascult și să nu judec, dar uneori mă simt copleșită. Vreau să-l protejez de tot ce e negativ în lume, dar în același timp trebuie să învăț să-l las să-și exprime emoțiile și să găsească soluții. O parte din mine vrea să-i rezolve toate problemele, dar cealaltă parte știe că are nevoie să învețe să le rezolve singur.
Prietenii și Presiunea Grupului
Pe măsură ce preadolescentii mei își dezvoltă relațiile de prietenie, îmi dau seama cât de important este acest aspect pentru ei. Prietenii sunt acum centrul universului lor, și, uneori, am impresia că orice facem noi ca familie este pus pe locul doi. E greu să accept acest lucru, dar înțeleg că face parte din procesul de creștere.
Totuși, presiunea grupului este o realitate cu care mă confrunt și mă întreb constant dacă fac alegerile corecte. Vreau să le dau libertatea de a-și alege prietenii, dar sunt momente când îmi fac griji că influențele exterioare ar putea să nu fie întotdeauna pozitive. Comunicarea deschisă rămâne esențială pentru mine. Încerc să discut cu ei despre presiunea socială, despre ce înseamnă să fii tu însuți, chiar dacă asta înseamnă să nu te conformezi cu grupul. Însă nu este întotdeauna ușor să le transmit asta fără să par prea autoritară.
În Căutarea Identității
Una dintre cele mai mari provocări pentru mine este să înțeleg că, la această vârstă, copiii meu își caută identitatea. Fiecare alegere, fie că este legată de haine, muzică sau hobby-uri, este un pas în această căutare. Încerc să-i susțin, chiar dacă uneori preferințele lor nu sunt deloc în acord cu ale mele.
Îmi amintesc și eu cum a fost să trec prin acea perioadă de nesiguranță și căutare, și încerc să-mi aduc aminte că acest proces este unul normal și sănătos. Tot ce pot să fac este să-i sprijin, să le ofer sfaturi și să le las spațiu să exploreze, chiar dacă asta înseamnă să fac un pas înapoi.
Cum Încerc să Gestionez Toate Aceste Schimbări
Recunosc că nu am toate răspunsurile și că învăț pe măsură ce trec prin aceste momente. Ce funcționează pentru mine este să am răbdare și să nu uit că și eu, ca părinte, trec printr-o perioadă de adaptare.
Ascult mult: Chiar și atunci când nu spun direct ce îi frământă, încerc să-i ascult. Fie că este vorba de o poveste aparent banală despre școală sau de o discuție despre prietenii lor, ascultarea atentă îmi oferă indicii despre ce se întâmplă în lumea lor interioară.
Ofer sprijin necondiționat: Le reamintesc constant că sunt aici pentru ei, indiferent de situație. Încerc să nu-i judec și să nu reacționez exagerat atunci când fac greșeli, pentru că știu că asta face parte din procesul de învățare.
Mențin deschise liniile de comunicare: Chiar dacă nu întotdeauna doresc să vorbească, le arăt că sunt mereu deschisă să discutăm orice subiect, oricât de incomod ar părea.
Stabilesc limite clare: Încerc să găsesc un echilibru între a le oferi libertate și a stabili reguli clare. Este important să simtă că au spațiu să-și dezvolte independența, dar și că există limite pentru a-i proteja.
Creșterea unui preadolescent este o provocare pe care o înfrunt zi de zi. Îmi dau seama că această perioadă vine cu multe încercări atât pentru mine, cât și pentru ei. Cu toate acestea, cred că este și o perioadă frumoasă, în care avem șansa să ne cunoaștem mai bine și să ne dezvoltăm relația într-un mod diferit. Fiecare zi aduce ceva nou, iar eu învăț să accept că nu pot controla totul, dar pot fi acolo pentru ei, oricând are nevoie.
Stau sa ma gandesc cum sa incep acest articol. E simplu, de altfel, teoria o stim toti, insa pe multi, si chiar prea multi, in ultima perioada teoria ne cam pune bete in furca.
Am auzit cu totii de “cei 7 ani de acasa”, insa se pare ca din ce in ce mai multi parinti confunda gradinita sau oricare alt sistem educational cu “cei 7 ani de acasa”.
Pe vremea mea – am inceput deja sa spun asta, and it feels so weird – educatia primordiala se facea inainte sa ajungi la scoala, sau chiar la gradinita. Intr-adevar, erau alte vremuri, job-urile parintilor nostri erau fixe si nu foarte stresante din punct de vedere psihic, aveam bunici la tara unde stateam pe perioada vacantelor de la care invatam mestesuguri de toate felurile, respectul fata de batrani, cum sa hranesti animalele sau cum sa muncesti campul, lucruri de mult pierdute la generatia actuala, in concluzie, intr-o perioada relativ scurta de timp, multe lucruri s-au schimbat destul de dramatic.
Si, desi atunci poate nu eram incantata de tot ce invatam sau eram oarecum obligata sa invat, acum privesc totul cu ochi de adult si, mai important, cu ochi de parinte, si realizez cat de benefica mi-a fost acea perioada pentru dezvoltarea mea atat emotionala, cat si psihica.
Si observ, cu ochii de adult si de parinte cat de mult poate afecta lipsa implicarii parintelui in viata copilului in dezvoltarea emotionala si educativa a celui din urma. Cat de diferit cresc copiii de acum fata de cum am crescut noi. Cate bucurii minore aveam noi pe parcursul unei zile care ni s-au impregnat in memorie si la care acum revenim ori de cate ori simtim nevoia de simplicitatea copilariei, si cate gadget-uri si cate lucruri au copiii de azi care nu le aduc bucurie decat de moment.
Sunt de acord ca fiecare generatie are provocarile ei, insa mi se pare ca ignoram importanta lucrurilor simple, a bucuriilor mici, a activitatilor in aer liber – si nu ma refer aici la statul pe telefon in parc -, a prezentei, si nu doar fizice a parintelui\tilor in viata copilului, acele lucruri minore care creaza amintiri pentru o viata intreaga.
Am auzit de asemenea multe discutii intre parinti si profesori, cum ca cei din urma nu le educa odraslele primilor. Eu consider ca un educator sau un profesor isi face treaba de minune educand copii in domeniul in care acestia profeseaza. Ii invata pe acestia sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, ii invata geografie, istorie, chimie, s.a.m.d.p. Insa de aici pana la a-i invata pe copii regulile de baza a existentei in societate mi se pare o cerinta putin exagerata din partea unor parinti care au asteptari de la profesori sa le invete copii sa spuna “buna dimineata”, “multumesc”, “imi cer scuze”, si alte lucruri dinastea marunte care se invata in “cei 7 ani de acasa”.
Nu poti avea asteptari de la un profesor sa iti invete copilul lucrurile pe care trebuia sa i le insufli tu ca si parinte. Nu poti pretinde de la un profesor sa isi rupa din timpul alocat unei ore de clasa pentru a-ti invata copilul lucrurile elementare pentru care tu nu ti-ai rupt timp. Nu este nici normal , si nici corect. Asta e treaba ta ca si parinte.
Sigur, timpul este limitat mai nou pentru multi dintre noi. Insa, o data cu aparitia unui copil in viata ta, apar si anumite responsabilitati. Nu poti sa fii “flower power” in ce priveste educatia copilului tau care incepe din prima secunda in care ti-a fost pus in brate de catre doctor si sa dai vina pe altii atunci cand lipsa implicarii ti se intoarce impotriva. Trebuie sa-ti asumi fie educatia, fie vina.
Unii, se pare, nu vor sa-si asume nimic. Si uite asa in societatea asta care si-asa e distrusa din multe puncte de vedere apar adulti distrusi din punct de vedere emotional si relational, adulti care nu stiu sa isi asume vina pentru greselile lor acuzandu-i mereu pe altii de nereusitele lor, adulti frustrati din cauza faptului ca nu au fost invatati sa isi inteleaga emotiile si sa si le asimileze, adulti care nu stiu ce inseamna respectul fata de altii, respectul fata de munca altora, respectul fata de o alta fiinta, pentru ca nimeni nu i-a invatat treaba asta, adulti care se poarta ca niste copii, pentru ca in interior sunt in continuare niste copii care tanjesc dupa atentia mamei sau a tatalui. Acei copii devin niste adulti cu o intelegere foarte diferita a vietii si a rostului ei, devin niste adulti care nu stiu sa relationeze cu cei din jurul lor, pentru ca nimeni nu i-a invatat importanta relationarii, a impartirii, a bunului simt, a bunatatii si a respectului.
Sigur, alegerea de a ne trai viata asa cum vrem apartine fiecaruia dintre noi. Asumarea este o notiune personala, chiar daca afecteaza colectivul. Intr-un final, totul se va cerne, fie ca vom fi constienti de asta sau nu. Vremurile se schimba, oamenii se schimba, totul este intr-o continua schimbare. Insa anumite lucruri ar trebui, din punctul meu de vedere sa ramana constante; nu este neaparat si o realitate, ci mai degraba o dorinta personala. Insa toti vom culege mai devreme sau mai tarziu roadele muncii noastre.
Nu sunt adepta incarcarii programului copiilor cu tot felul de extra activitati, desi stiu ca sunt multi copii care au un program zilnic draconic, mai incarcat decat al multor adulti. Nu cred ca are cum sa le faca bine treaba asta pe termen lung, rapindu-le bucuriile copilariei, insa fiecare parinte isi creste copilul sau copiii cum crede de cuviinta.
Noi nu am optat pentru incarcarea excesiva a programului copiilor nostri, ci am incercat sa le echilibram programul de asa natura incat sa poata sa si faca lucruri in afara scolii, dar sa aiba si timp liber.
Nu ne dorim in mod special ca ei sa mearga intr-o anumita directie, de aceea le oferim diferite experiente pentru a-i ajuta sa-si gaseasca singuri menirea si drumul. Am spus-o in nenumarate randuri ca nu imi doresc ca ai mei copii sa mearga pe zona artistica si sa faca un job din asta, insa nu ma voi opune daca asta va fi dorinta vreunuia dintre ei.
Este foarte important pentru noi ca ei sa experimenteze din cat mai multe domenii, fie ele sport, arta sau zona de IT, pentru ca doar asa isi pot descoperi pasiunea care se poate transforma in job.
Credem cu tarie insa ca, pentru a creste in adulti echilibrati, copiii au nevoie sa fie copii, adica au nevoie de timp liber in care sa se poata juca cu alti copii, in care sa rada, sa socializeze, sa alerge, sa cada si sa se loveasca, sa planga, sa mearga cu bicicleta, sa deseneze sau sa tipe. Este nevoie de toate aceste lucruri pentru ca un copil sa se transforme intr-un adult echilibrat.
Si da, la vremurile pe care le traim, trebuie sa le includem in programul lor si timp de ecrane : PS, telefon, tableta, TV. Pentru ca si aceste lucruri fac parte din viata lor, si trebuie tratate ca pe niste lucruri normale acestei perioade.
Deci, vreti sa stiti cum arata programul pe o saptamana al copiilor nostri?
Programul de scoala se termina la ora 15.00 aproape in fiecare zi. Am fi putut opta pentru programul prelungit pana la ora 17.00, insa ni s-a parut putin cam obositor, si atunci chiar ca nu ar mai fi putut face nimic altceva dupa scoala.
Luni – dupa ce termina scoala, copiii vin cu noi la studio-ul nostru unde Mihaita ia lectii de Dj, iar Maria lectii de canto, si face inregistrari.
Marti – deja ne activam putin mai mult, iar Mihaita are antrenament de fotbal. Maria are zi libera, insa timp de o ora citim, scriem sau desenam, la alegere.
Miercuri – au pe rand lectii de pian cu colegul meu de trupa Alex Borsan, iar dupa pian, Maria merge la gimnastica, iar Mihai se relaxeaza 30 de minute la ecrane, apoi citeste cateva pagini dintr-o carte.
Joi – este zi de fotbal pentru Mihai, iar pentru Maria este zi de citit sau de scris.
Vineri – dupa scoala merg ambii copii la gimnastica, iar seara cad lati de oboseala.
Sambata – dimineata isi exploreaza latura artistica cu lectii de pictura, iar duminica este zi de relaxare. Aici iesim la plimbare prin oras sau mergem cu bicicletele prin cartier, sau pur si simplu ies copiii la joaca cu prietenii lor.
Momentan cam asa arata programul copiilor nostri, insa nimic nu este batut in cuie. Mai mergem si dupa feeling-ul lor uneori, iar daca intr-una din zile nu sunt destul de motivati sa mearga la o extra activitate, nu facem un capat de tara din asta. Suntem constienti de faptul ca scoala ii solicita destul de mult, asa ca uneori ii lasam sa se odihneasca, sau sa se joace facand Lego in camera lor.
Ideea este ca suntem maleabili; atat noi, cat si ei. Tinem sa faca lucruri cat mai diversificate, si sunt sigura ca in timp se vor modifica aceste activitati, insa nu suntem blocati in program. Cand vedem ca sunt chiar obositi, stam impreuna la un film, sau ne jucam un joc in familie. Totul ca sa fie relaxati si fericiti.
Voi la ce extra activitati va duceti copiii?
Daca vreti sa explorati zona artistica a copilului vostru, studio-ul nostru va sta la dispozitie cu lectii de canto, lectii de DJ, lectii de chitara si pian. Asa ca, nu ezitati sa ne contactati printr-un mesaj.
Stiu ca lumea in care traim e pe rapid-inainte si nu mai avem timp sa facem mare lucru intr-o zi normala. Insa, cu toate astea, ne dorim ce este mai bun pentru copiii nostri..
Eu stiu clar ca, de cand au venit copiii in viata mea mi-am schimbat in primul rand eu stilul alimentar alaturi de stiul de viata, pentru a putea fi in cea mai buna forma pentru copiii mei. Si, o data cu schimbarea stilului alimentar, am inceput sa fiu mai atenta la ce alimente cumpar. Am facut asta citind eticheta si informandu-ma despre ce probleme de sanatate pot provoca anumite ingrediente aflate in cele mai banale alimente pe care le consumam zi de zi. Si trebuie sa recunosc ca m-am ingrozit. Unii aditivi, coloranti alimentari si faimoasele E-uri sunt un adevarat pericol pentru viata noastra. Anumite E-uri pot da hiperactivitate in cazul copiilor, lipsa atentiei, pot duce la obezitate si pot chiar produce cancer. Sincera sa fiu, nu vad rostul acestor ingrediente in produsele alimentare, cu atat mai mult in cele destinate copiilor, dar cum vocea unui singur parinte este prea mica pentru a putea fi auzita, eu am ales sa le exclud din dieta mea si a copiilor mei. Si tot ce pot sa fac pentru voi este sa insist obsesiv in a va transmite sa CITITI ETICHETA!! Daca vi se impleticeste limba in gura citind un ingredient, sau vi se pare ca lista e prea lunga pentru un produs la fel de banal ca si painea, mai bine lasati-l la raft si cautati variante alternative mai sanatoase.
Eu ca si mama sunt foarte permisiva cu copiii mei. Ii las sa descopere lumea in stilul lor, indiferent daca asta inseamna un plasture in plus sau nu. In schimb, in ce priveste alimentatia, am fost extra stricta, insistand pe alimente sanatoase in detrimentul unei mese rapide, pentru ca un corp sanatos pe interior poate duce usor orice rana la exterior, in schimb, unui corp slab pe interior ii va fi mult mai greu sa se lupte cu orice afectiune la exterior, oricat ar fi ea de mica.
Si, desi am avut si eu cerinte din partea copiilor de mancaruri de tip fast-food sau bauturi carbogazoase nesanatoase, am ales intotdeauna sa le expun riscurile unor astfel de alimente, si sa cautam variante alternative mai sanatoase. De exemplu, in locul clasicului burger luat de la marile restaurante de tip fast-food am ales burgerii de la food trucks preparati in fata noastra, cu ingrediente mult mai sanatoase si mai controlate decat cealalta varianta. Burgerii preferati ai copiilor sunt momentan cei de la Atelierul de Burgeri. Ce imi place mie acolo este faptul ca au si variante vegetariene ale burgerilor, pentru ca eu nu prea ma dau pe spate dupa burgerii clasici, cu muuuulta carne tocata si muuulta branza. Dar asa, suntem toti multumiti. 🙂
In locul sucurilor acidulate, am ales alte variante : fie sirop cu apa minerala, fie o varianta bio sau naturala a aceluiasi produs.
Pana in prezent, pot sa spun cu mandrie ca ai mei copii nu au gustat din clasica Coca Cola. Desi noi, ca si adulti mai folosim Cola atunci cand avem invitati si mai facem un cocktail, ei au ales varianta sucului natural sau apa plata. Insa, de curand am descoperit o varianta naturala si a acestui produs, si anume Pop Cola. Este facuta strict din plante, indulcita cu stevia si mult mai acceptabila pentru copii decat varianta ei clasica. Asa ca, nu pot spune copiii ca nu au gustat si din asta, nu..?
Lactatele sunt folosite destul de des la noi in familie, insa suntem atenti sa luam lapte neomogenizat ( adica este lapte pur, neamestecat cu alte grasimi ), iaurt bio si cascaval feliat bio pe care il folosim destul de des la sandwich-uri, precum si unt ( tot bio), pe care le gasim la Lidl. Si poate va este teama ca daca scrie bio pe etictheta, pretul este mai piperat. Ei bine, in functie de supermarket-ul de unde le cumparati, preturile pot fi destul de piperate intr-unele, si foarte acceptabile sau chiar mai mici decat aceleasi produse pe care nu scrie bio, in altele. Dar da, toate acestea necesita timp din partea voastra, si putina atentie. Chiar daca ti se pare un produs ok doar din cauza faptului ca l-ai mai cumparat si cu alta ocazie, ia-ti o secunda, intoarce ambalajul si citeste eticheta. Daca esti multumit de lista ingredientelor, atunci pune-l in cos. Daca nu esti, atunci lasa-l la raft si mergi mai departe. Asta se aplica si in cazul produselor pe care scrie Bio. Singura metoda prin care le putem asigura copiilor nostri o alimentatie sanatoasa este daca refuzam sa mai cumparam alimente nesanatoase. In momentul in care se va aduna suficienta mancare de proasta calitate la rafturi, poate producatorii vor fi obligati sa refaca reteta acelor alimente, facandu-le mai sanatoase.
Desi traim intr-o lume agitata si grabita, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din alimentatia copiilor nostri un moment grabit sau sa ii subminam importanta.
Militez pentru o alimentatie sanatoasa, si cred cu tarie ca, daca noi ca si parinti ne rupem cateva secunde din timpul nostru, le putem gasi copiilor nostri variante alimentare sanatoase, care sa ii ajute sa le dea un start benefic in viata.
Evitati restaurantele de tip fast-food cat de mult puteti, oferindu-le copiilor vostri variante mai sanatoase ale aceluiasi tip de produs; nu de alta, dar chiar aveti optiuni din care alege.
Viata copiilor nostri sta, cel putin in primii ani in mainile noastre.
Nu spun ca, o data cu inaintarea in varsta copiii mei nu vor gusta si din alimentele care, in acest moment le sunt interzise, insa voi sta linistita ca in anii definitorii pentru sistemul lor imunitar, acele chimicale nu au fost ingerate de catre ei, cu atat mai mut cu buna mea stiinta.
Doar pentru ca aceste produse exista in viata lor si a noastra de acum, si “pe vremea noastra” nu existau, nu inseamna ca TREBUIE sa cedam tentatiei de a le oferi copiilor nostri chimicale pe tava. Inca avem optiunea de a spune NU.
Sincera sa fiu, parca a trecut mult prea repede vacanta asta de vara.. Ori am fost noi foarte agitati, ori timpul a luat-o la galop.. Oricum ar fi, it’s gone. Si a inceput un nou an scolar. Speram ca acesta sa fie doar cu prezenta fizica, fara ore online!
Si, pentru ca tot trece asa repede timpul, de anul acesta avem doi scolari. Mihaita a intrat in clasa a 2a, iar Maria a intrat la clasa pregatitoare.
Si atat de emotionati au fost copiii de faptul ca azi a inceput scoala, incat s-au trezit de la ora 6 dimineata. Cand m-am trezit eu la 7, ei erau deja plictisiti, si ma intrebau cand merg la scoala. Cu greu i-am mai tinut o ora jumatate in casa, pentru ca festivitatea de incepere a noului an scolar incepea de la ora 9, iar pana acolo am facut 15 minute cu masina, deci nu era nici o graba.. dar cum ei erau foarte nerabdatori, fiecare minut era un chin pentru ei.. :-))
Intr-un final am plecat de acasa cu mari emotii si multe ghivece de flori ( am preferat sa luam ghivece mici de flori in locul clasicelor buchete de flori care dupa doua zile trebuiesc aruncate ) si am ajuns la locatia unde s-a tinut festivitatea de incepere a noului an scolar. Fericire mare pe Mihaita ca si-a revazut colegii dupa o vara intreaga in care nu s-au vazut si ca si-a revazut profesorii, si fericit in general ca a inceput scoala, iar Maria entuziasmata la maxim de intregul eveniment.
Festivitatea a inceput cu prezentarea profesorilor si a claselor acestora, iar prima a fost, bineinteles clasa Mariei. Fiind o scoala privata mica, copiii sunt putini, la fel si profesorii, ceea ce nu ne deranjeaza catusi de putin, acesta fiind unul dintre criteriile pentru care am si ales aceasta scoala.
S-a prezentat doamna profesoara, au prezentat copiii, si acest lucru s-a intamplat pentru toate clasele si toti profesorii, insa, din nou, fiind o scoala mica, nu a durat foarte mult acest lucru. Festivitatea s-a incheiat cu un moment foarte dragut. Copiii au primit cate un balon pe care l-au tinut cu parintii, am fost toti rugati sa ne punem o dorinta, iar apoi sa dam drumul baloanelor sa zboare spre cer.
Dupa pozele de rigoare, am mers toti la scoala, unde copiii au stat pentru doua ore – program scurt azi, iar la ora 12 i-am recuperat pe amandoi. Mihata era suparat ca programul a fost asa scurt, in timp ce Maria nu a vrut sa isi lase penarul la scoala.. :-)))
De maine insa, incepe programul normal, cu ore intregi si lectii noi. Stim ca Mihaita este entuziasmat sa invete lucruri noi; speram ca si Maria sa se adapteze repede si sa se integreze usor; de placut, stim ca le place. 🙂
Cam asa a aratat prima noastra zi de scoala.
La voi cum a fost? Ati avut emotii? Au avut copiii?
Lasati-mi intr-un comentariu impresia voastra despre prima zi de scoala a copilului vostru.
