Cum sa ai curajul de a fi autentic

Cum sa ai curajul de a fi autentic

Omenirea a trecut prin foarte multe schimbari de-a lungul existentei sale. 

Daca e sa ne luam dupa teoria evolutiei, am plecat de la maimute si am ajuns la oameni. Desi cam trasa de par aceasta teorie, este totusi acceptata de o mare parte din populatie, asa ca nu ne batem capul cu asta acum; in definitiv, fiecare crede ce vrea.  motivatie ellie white

Inca suntem liberi sa gandim.

Insa, teoria evolutiei este una destul de buna, daca stam sa ne gandim ca am plecat din pesteri si am ajuns in zgarie-nori si in masini electrice, si chiar in spatiu. Deci da, omenirea a evoluat constant. Si o data cu evolutia tehnologica, am evoluat si emotional. Insa, pe masura ce ne dezvoltam, ne descopeream si ne ingradeam anumite porniri, am evoluat si pe scara mascarii felului nostru de a fi, a emotiilor noastre si a adevarului nostru personal.

Astfel am ajuns sa ne trezim si, in loc sa ne spalam pe fata si sa ne pregatim pentru o noua zi,am ajuns sa ne punem mastile pentru interactiunile de peste zi : o masca pentru iubit/iubita, o masca pentru sef, una pentru colegi, alta pentru soferii din trafic si alta pentru prieteni, si tot asa pe tot parcursul zilei pana cand ajungem acasa extenuati de greutatea mastilor pe care le-am avut pe noi in ziua respectiva.

Am evoluat, da, insa am invatat si sa ne ascundem adevarata natura atat de mult in spatele mastilor incat, atunci cand ajungem seara acasa si ne uitam in oglinda, nu mai stim cine suntem. Nu recunoastem daca suntem iubitul sau iubita, colegul sau seful, prietenul sau soferul agitat, tatal sau mama stresata, influencerul sau omul din spatele camerei, si lista poate continua. 

Poate din aceasta cauza multor persoane le este greu sa stea singuri cu ei insisi, pentru ca le este frica de ce vor vedea in oglinda. 

Insa, inca o data, omenirea este intr-o perioada de crestere, de dezvoltare si de auto-cunoastere. Si, desi dezvoltarea tehnologica nu a luat sfarsit, pana si oamenii de stiinta au fost de acord ca totul din jurul nostru este vibratie, si ca anumite experimente pot lua viata doar daca este implicata si constiinta umana. Prin urmare, trebuie sa ne dezvoltam si noi din interiorul fiintei noastre pentru a putea tine pasul cu restul dezvoltarilor si cu evolutia naturala. 

Asta inseamna ca acum este momentul sa incepem sa renuntam la masti. Este momentul sa ne descoperim adevarata fiinta, adevaratul potential si adevarata noastra autenticitate. Este momentul sa ne uitam in interior si sa scoatem la suprafata tot ce am ascuns pana acum acolo. Pot fi lucruri urate, traumatizante si grele insa, pentru a face curatenie trebuie sa scoti tot afara si sa rearanjezi, aruncand ce nu iti mai foloseste si curatand ce trebuie pus la loc. 

Fiind atat de obisnuiti cu purtarea tuturor mastilor, va fi un proces detul de anevoios si dureros, cu multe caderi inapoi in zona de confort, insa o data inceput procesul de curatare, este necesar sa il ducem pana la capat. 

Am devenit atat de obisnuiti cu purtarea mastilor care sa ne ascunda adevarata valoare si identintate, incat nu mai stim cine suntem, care ne sunt dorintele adevarate, visele si drumul in viata. Am ajuns sa ne identificam atat de mult cu dorintele si visele altor persoane incat traim mereu cu un sentiment de neimplinire si ne simtim pierduti in lumea asta mare, fara a mai vedea traseul care ne este destinat.

Insa acum este momentul sa dam la o parte tot fumul, toate distractiile si toate dorintele altora si sa ne indreptam spre drumul nostru, spre calea pe care trebuie sa mergem in aceasta existenta. Poate nu va semana cu ceea ce credem ca ne dorim in acest moment, insa sufletul nostru se va bucura sa vada autenticitatea in dorintele noastre si ne va asigura mereu ca suntem pe drumul cel bun atunci cand indoiala ego-ului isi va baga coada pe traseu. Asa ca ai incredere in sufletul tau. 

Incepe sa-ti dai jos mastile. O sa te simti din ce in in ce mai usor, mai liber, mai autentic. O sa inceapa sa iti pese mai putin de parerea altora despre tine si despre ce cred altii ca ar trebui sa fii sau sa faci, si o sa-ti acorzi tie mai multa atentie, fiind calauzit de sufletul tau care te cunoaste cel mai bine si care iti vrea doar binele. Asculta acea voce micuta din interiorul tau si las-o sa creasca in intensitate pana cand te vei simti liber in gandire, fericit in fiecare secunda, si linistit stiind ca esti pe drumul pe care ti-a fost menit sa mergi. 

Nu te mai lasa prins in dramele oamenilor din jurul tau. Incepe sa gandesti cu sufletul, nu cu mintea care poate fi corupta, si fa din viata ta un colt de rai. Iesi din umbra mastilor si straluceste in lumina autenticitatii. 

Acum e momentul sa incepi munca la tine. Niciodata nu e prea tarziu. Nu lasa pe nimeni sa iti spuna cine esti; tu stii cel mai bine cine trebuie sa fii! 

Daca esti deja pe drumul acesta de ceva timp, atunci stii cu siguranta ca anul acesta este un an destinat schimbariklor, cresterilor, al abundentei si al fericirii. Nu te opri. Mergi mai departe. Fii tu! 

Daca nu stii de unde sa incepi, iti recomand sa incepi prin a asculta muzica menita sa iti linisteasca simturile si sa te duca adanc in interiorul tau. Poti asculta aici sau aici muzica ta preferata. 

 

Ramas bun 2023!

Ramas bun 2023!

Salutare dragilor. Ne mai despart cateva ore de un an nou, de un nou inceput cu bunele si cu relele lui, cu lectiile lui si cu aventurile lui. Pana atunci insa, as vrea sa imi iau, si sa ne luam in mod colectiv ramas bun de la anul care isi scurge incet incet ultimele momente.

Nu stiu pentru voi cum a fost, insa pentru mine, anul ce tocmai se duce a fost un an greu, un an plin de lectii pe care sper ca le-am invatat corect, un an plin de curatari energetice traduse prin pierderea multor oameni pe care ii credeam apropiati mie, un an plin de dezamagiri si traume iesite la iveala pentru a fi vindecate, un an de mari schimbari in felul meu de a fi, de a gandi, de a actiona, de a ma privi in oglinda si de a privi lumea.  

Anul acesta am invatat ca fiecare dintre noi avem drumul nostru care nu seamana cu al nimanui altcuiva. Toti avem un scop aici, si toti trebuie sa trecem prin anumite situatii ( de obicei dramatice ) ca sa ne trezim in constienta, sa vedem cine suntem cu adevarat, ca sa ne vindecam de tot ce am adus cu noi din alte experiente trecute, ca sa evoluam si sa ne dam seama ca iubirea este cea care ne va salva intr-un final. 

Anul acesta am descoperit o gramada de oameni care merg pe acelasi drum ca si mine, si m-am bucurat enorm sa vad ca din ce in ce mai multa lume se trezeste spiritual si isi da seama ca realitatea este subiectiva si ca gandurile noastre creaza realitati, am invatat ca, daca nu ma iubesc pe mine insami si nu ma accept asa cum sunt imi va fi greu sa gasesc iubire si acceptare in alta parte, am invatat ca oamenii pe care ii intalnim de-a lungul vietii noastre sunt, de cele mai multe ori oglinzile noastre, aratandu-ne lucrurile care nu ne plac la noi si care isi cer rezolvare, am invatat ca altii, de asemenea sunt intalniri karmice menite sa ne ajute pe drumul nostru spre auto-descoperire, si ca totul se bazeaza pe energie : ce dai aia primesti, cum vibrezi exact aia vei atrage – daca vibrezi energie scazuta de frica, frustrare, nervi si alte emotii din aceasta gama energetica, exact aia vei atrage – te vei intalni cu situatii si cu oameni care iti vor oferi exact acele lucruri; ca si zicala “de ce ti-e frica nu scapi!”, iar daca nivelul tau energetic este ridicat si indreptat spre iubire, iertare, frumusete, bunatate si abundenta, Universul iti va trimite situatii si oameni calibrati pe nivelul tau, astfel tu te vei simti un om fericit, implinit, fara grija zilei de maine, iar barfele si frustrarile nu vor face parte din rutina ta zilnica. 

Tot anul acesta am invatat ca anumite persoane si-au depasit termenul de valabilitate in viata mea, prin urmare a trebuit sa le las sa plece, si de asemenea, invatand sa ma iubesc pe mine insami, am inceput sa vad tiparele disfunctionale folosite de cei dragi cu care ma tineau in drama vietii lor, asa ca, si din zona aceea a trebuit sa imi retrag energia si sa nu le mai fac jocul. Asa cum spuneam mai sus, anul acesta a fost un an de curatari energetice. 

Insa, la sfarsitul zilei – a anului – totul a fost spre binele meu, chiar si pierderile, pentru ca am invatat ca linistea mea conteaza mai mult decat orice, si ca nu trebuie sa intretin drama nimanui pentru ca nu este treaba mea sa salvez pe nimeni. “Salvarea” vine din interior, iar daca tu nu vrei sa iesi din cercul vicios, atunci nici Iisus coborand pe un nor nu te va salva. Totul incepe cu tine, cu mine, cu fiecare persoana in parte. Si asta am invatat anul acesta, ca daca incerc sa ajut pe cineva care nu vrea sa fie ajutat imi voi face rau singura. 

Au fost momente dureroase, momente intense, momente grele, insa in egala masura au fost si momente memorabile, eliberatoare, pline de frumos si iubire. 

Multumesc 2023 pentru toate lectiile oferite; sper ca le-am invatat pe toate, si nu va fi nevoie sa imi reapara in 2024. 

In timp ce ultimele fire de nisip se scurg acum in clepsidra timpului, sunt recunoascatoare pentru tot ce am experimentat anul acesta, si privesc increzatoare – pentru prima data in multi ani – spre anul ce se contureaza incet incet la orizont. 

Ramas bun 2023! 

2024, te astept cu incredere sa imi dezvalui aventurile care se ascund in interiorul tau! Sa fii plin de iubire, plin de impliniri si sincronicitati, plin de abundenta si fericire!! 

 

 

Dear Santa

Dear Santa

Sincera sa fiu, habar nu am ce trebuie sa scriu aici, pentru ca este prima data cand iti scriu… 

In copilarie, magia Craciunului s-a risipit repede, la o varsta destul de frageda, asa ca, de atunci a devenit o sarbatoare destul de banala… era frig, faceam brad, primeam niste cadouri si cam atat. 

Insa acum, de cand au venit copiii in viata mea, magia a renascut. Si nu doar atat, nu doar ca a renascut, dar parca a venit cu o forta dubla, parca adunata din toata perioada in care s-a transformat intr-o banalitate in viata mea; iar acum isi cere drepturile! Si da, este minunat sa revad si sa resimt magia aia unica si nemuritoare a Craciunului. De la impodobirea bradului, la impodobirea casei, cu o atentie sporita la detalii, cu impodobirea copacilor din jurul casei, cu parfumuri aromate in mireasma Sarbatorilor de iarna, totul este o traditie. Si este o traditie pe care vreau sa o mentin vie cat de mult pot pentru copiii mei, pentru ca ei sa nu simta risipirea magiei atat de drastic atunci cand va veni momentul. 

Deci, Draga Mosule, acestea fiind spuse, presupun ca acum ar trebui sa iti insir lista mea de dorinte, nu..?

Ei bine, desi de-a lungul anilor am avut diferite dorinte, placeri sau vise, anul acesta nu ma pot gandi la nimic material sa iti cer. Am tot ce mi-am dorit : am haine de-mi cade dulapul in cap, am pantofi pe care nici nu mai apuc sa ii port, am genti noi, vechi si in between de pe care sterg praful in dressing, am o casa mare si frumoasa facuta dupa inima si placerea noastra – a mea si a lui D., am o masina noua si frumoasa, si cel mai important, am o familie care ma respecta, care ma apreciaza si care ma iubeste exact asa cum sunt, cu toate nebuniile mele, cu toate defectele si cu toate calitatile, cu toate traumele nerezolvate si cu toata bunatatea de care dispun. Am o cariera care ar mai avea cate ceva de carpit pe ici pe colo, dar luandu-le la gramada, ma pot considera o femeie fericita si implinita.

Sincera sa fiu, nu-mi lipseste nimic din tot ce ar putea face pe oricine fericit. 

Si totusi, Mosule, ar trebui sa iti cer ceva, nu..?

Ei bine, Mosule, eu stiu ca magia ta este atat de puternica precum credinta in tine, asa ca te rog eu, cu toata iubirea si cu toata increderea mea, daca poti ca anul acesta, in loc de lucruri materiale exagerate, sa aduci putin mai multa iubire in lume, Mosule, ca tare e nevoie de ea. 

In loc de cadouri scumpe, adu pace peste partile din lume care trec in acest moment prin vremuri tumultoase. Adu lumina acolo unde e intuneric, adu caldura acolo unde sunt inimile inghetate, adu fericire acolo unde lacrimile nu contenesc a curge, adu liniste acolo unde e tumult mare, adu bucuria de a trai acolo unde viata e pe muchie de cutit, adu libertate acolo unde zambetele au incetat sa traiasca, adu intelepciune acolo unde mandria si-a facut de cap mai mult decat ar fi trebuit si presara-le pe toate cu praf magic de iubire pura, neconditionata si deschizatoare de inimi. 

Iar mie..? Mie sa-mi aduci Mosule curaj, pentru ca am pornit pe un drum foarte frumos, insa foarte greu, asa ca te rog sa-m aduci curaj sa nu ma abat de la drum, oricat de dureros ar fi. Mai adu-mi si intelepciune, ca sa vad dincolo de cuvintele taioase ale oamenilor si sa le pot transforma durerea in pansament pentru suflet. Adu-mi puterea de a-mi privi demonii in ochi si de a-i imbratisa cu o iubire atat de mare incat sa se transforme in raze de soare care ma incalzesc atunci cand lumea din jurul meu ma raceste cu durerea ei. Adu-mi rabdare, Mosule, ca la asta nu excelez, sincera sa fiu; am fost mereu in criza de timp din cauza lipsei de rabdare, iar asta mi-a adus multa suferinta de-a lungul timpului, creandu-mi iluzia ca ma lupt cu lumea intreaga cand de fapt, ma luptam cu mine insami. Asa ca, putina rabdare n-ar strica. Trece-o pe lista, te rog. Am inceput sa invat sa ma iubesc pe mine insami exact asa cum sunt, perfecta in imperfectiunile mele, insa uneori mai uit cine sunt si ma trezesc uitandu-ma in oglinda cautand o alta reflexie, asa ca, daca iti mai ramane putina iubire de sine, arunca un strop si catre mine, Mosule. Ti-as fi recunoascatoare. 

In rest, ce mi-as mai putea dori..? Am de toate.

Nu am puterea de a schimba lumea, insa am puterea de a schimba lumea mea. Am puterea de a schimba cateva destine care-mi ies in cale dand speriate din codita, insa nu am puterea de a ridica durerea lumii sau suferinta altora, fie bipede sau patrupede. Daca poti interveni tu aici, ar fi magic.. Insa stiu ca toti trebuie sa ne traim povestea. 

Si cu asta am ajuns la capatul listei mele, Mosule. 

Uite, atat de emotionata am fost sa iti scriu prima mea scrisoare incat nici macar nu te-am intrebat daca sunt pe lista celor buni sau pe lista celor obraznici. Sigur, am si eu petele mele pe mine, am gresit fata de altii, uneori intentionat, alteori fara sa-mi dau seama; poate nu am reusit sa imi cer iertare de la toti, insa as vrea sa o fac acum. Vreau sa imi cer scuze de la toate persoanele pe care le-am ranit intentionat sau nu, din inocenta sau din prostie, cu un cuvant spus aiurea sau cu un gest nepotrivit. Va rog sa ma iertati, daca puteti. 

Sunt sigura Mosule ca ai tu lista ta si, oriunde as fi, pe oricare dintre ele, sper ca macar prima parte din lista mea sa o aduci lumii. Nu de alta, dar vezi si tu cat de rece a devenit lumea in lipsa iubirii. Asa ca, adu-le Mosule tuturor iubire, ca sa le incalzeasca sufletele inghetate de atata durere. 

Te pup, cu drag, 

Un suflet care a redescoperit magia Craciunului.. 

Cum sa iti descifrezi creierul

Cum sa iti descifrezi creierul

Salutare tuturor.

Dupa cum stiti, cei care ma urmaresc pe social-media, ultimii ani au fost foarte transformatori pentru mine la nivel personal. Dupa mai multe perioade stresante si grele, am realizat ca trebuie sa ma cunosc mai bine, asa ca mi-am dedicat o buna parte din timp descoperirii de sine, cu tot ce inseamna acest lucru. 

Toti traim cu impresia ca ne cunoastem, insa daca ne luam la bani marunti realizam ca nu stim cine suntem cu adevarat decat la suprafata, in straturile superficiale, cele conditionate de programe, de credinte, de mediu si de educatie. Mai departe de atat, totul este un mister gata sa fie elucidat. Si in cautarile mele am realizat ca suntem niste fiinte extraordinare, cu posibilitati de dezvoltare multiple si impresionante, insa suntem tinuti intr-o cusca imaginara atat de lucrurile enumerate mai sus cat si chiar de noi insine, de catre mintea si creierul nostru. 

Si, desi in ultimii ani am descoperit foarte multe detalii despre mine, sunt sigura ca mai am multe alte lucruri care abia asteapta sa iasa la suprafata. 

Insa, atunci cand ceri, Universul te asculta, si iti da. 

Si, de curand am primit o invitatie de a testa un nou aparat de testare a abilitatilor cognitive pentru a vedea ce conexiuni se produc in creierul meu, ce zona este mai alerta, adica produce conexiuni mai rapide si mai multe, si ce zona functioneaza mai lent. 

Nu aveam nici o asteptare atunci cand am fost la sesiunea de Brain Mapping condusa de Dr. Psih. Costin Damasaru la centrul Veruvis, insa am mers acolo cu inima deschisa si, sincera sa fiu, cu speranta ca ce am descoperit eu in ultima perioada  – si speram eu, am rezolvat – sa fie si realitatea. 

Aflata in buricul Bucurestiului, cladirea sediului Veruvis asezata discret intr-un colt de strada nu dezvaluie minunile care se intampla intre peretii plini de istorie.  De cand intri in cladire, esti surpins de un aer cald si de o atmosfera care te indeamna la relaxare, la calm si la curiozitate. 

Prima sedinta este cea de Brain Mapping, in care se face o electroencefalograma care cartografiaza activitatea cerebrala si care genereaza o idee de ansamblu asupra statusului initial, adica vede activitatea cerebrala in timp real, cu toate conexiunile pe care le realizeaza creierul in acest timp. Electroencefalograma nu dureaza decat 10 minute, iar dupa aceea, ti se explica tot ce inseamna acele conexiuni. Este important de stiut faptul ca, rolul creierului este acela de a te mentine in viata cu orice pret. De exemplu, in urma unui eveniment traumatizant, creierul ia resuse din alte parti ale corpului care considera el ca nu sunt atat de importante si le transfera la organele care te ajuta sa ramai in viata. Sau, in alta instanta, daca ai trecut printr-o trauma psihologica, creierul tau va face tot posibilul fie sa te faca sa uiti acea experienta, fie sa iti creeze anumite blocaje pentru a nu mai retrai trauma. Si exemplele pot continua, pentru ca fiecare dintre noi intelegem viata prin filtrul propriu, si fiecare dintre noi ne traim propriile traume si drame. 

Iar acest aparat poate detecta fiecare emotie reprimata, fiecare trauma de care suntem sau nu constienti, fiecare suferinta care ne-a facut creierul sa creeze o strategie de aparare prin conexiunile care apar pe ecran. Iar la mine au fost o multitudine de hiperconexiuni intr-o parte a creierului, si multe hipoconexiuni in alta parte a creierului. Mi-am recunoscut sistemul de aparare al creierului meu creat acum multi ani in care, atunci cand lumea din jur devine prea mult de suportat, I doze off, adica plec mental in alta parte, si nu mai aud si nu mai vad nimic din ce se intampla in jurul meu. Desi este un mecanism de aparare care m-a ajutat in foarte multe situatii, dnul dr. Damasaru mi-a explicat ca, desi bun pe o parte, acest mecanism ma tine intr-o cutie mentala care este confortabila pe moment, insa ma impiedica sa patrund mai adanc in fiinta mea si sa rezolv acea trauma care ma face sa intru in modul de protectie. Si aici mi s-a aprins o luminita. De asemenea, tot dnul dr. mi-a spus ca imi pot antrena creierul sa iasa din starile de protectie si sa il invat sa creeze alte conexiuni menite sa imi dezvolte abilitatile mentale si sa imi vindec traumele care mi-au creat mecanismul respectiv. 

A fost o experienta in urma careia am aflat multe lucruri noi despre mine, am descoperit ca anumite traume pe care le credeam rezolvate nu sunt de fapt, ci sunt inchise intr-o cutiuta din creierul meu, am aflat ca, desi creierul meu functioneaza acum intr-un anumit mod, il pot antrena sa functioneze la parametri optimi pentru ca eu sa ma bucur la maxim de experienta aceasta numita viata, si am mai aflat ca nu trebuie sa fiu prizoniera mintii mele, ca imi pot schimba modul de gandire si de operare, si ma pot dezvolta la capacitatile mele maxime. 

Dupa aceasta prima sedinta urmeaza tratamentul in sine, care consta intr-un protocol personalizat de 20 de minute care are scopul de a diminua sau de a elimina disfunctiile identificate anterior in sedinta de Brain Mapping. Totul intr-un cadru de relaxare maxima, ca si cum ai fi la tine in living si te bucuri de un moment de respiro. 

Astept cu nerabdare sedintele de terapie, pentru ca simt ca este momentul pentru o schimbare radicala in viata mea in modul in care privesc acum problemele, in care imi rezolv traumele si in modul in care traiesc in momemtul prezent, pentru ca, de multe ori cu corpul sunt intr-un loc, iar cu mintea zburd pe alte meleaguri.

Daca sunteti si voi curiosi sa vedeti in ce mod functioneaza mintea voastra, intrati pe link-ul Veruvis din postare si faceti o programare. O sa fiti foarte surprinsi de modul in care creierul vostru vede lumea din jur, de modul in care proceseaza informatiile si de modul in care simte emotiile traite de voi. 

Si la fix a venit aceasta descoperire a mea, pentru ca tocmai urmeaza un an nou care promite a fi plin de nou, plin de descoperiri noi si de auto cunoastere, plin de frumos si de lucruri frumoase si noi! 

Educatia incepe acasa

Educatia incepe acasa

Stau sa ma gandesc cum sa incep acest articol. E simplu, de altfel, teoria o stim toti, insa pe multi, si chiar prea multi, in ultima perioada teoria ne cam pune bete in furca. 

Am auzit cu totii de “cei 7 ani de acasa”, insa se pare ca din ce in ce mai multi parinti confunda gradinita sau oricare alt sistem educational cu “cei 7 ani de acasa”. 

Pe vremea mea – am inceput deja sa spun asta, and it feels so weird – educatia primordiala se facea inainte sa ajungi la scoala, sau chiar la gradinita. Intr-adevar, erau alte vremuri, job-urile parintilor nostri erau fixe si nu foarte stresante din punct de vedere psihic, aveam bunici la tara unde stateam pe perioada vacantelor de la care invatam mestesuguri de toate felurile,  respectul fata de batrani, cum sa hranesti animalele sau cum sa muncesti campul, lucruri de mult pierdute la generatia actuala, in concluzie, intr-o perioada relativ scurta de timp, multe lucruri s-au schimbat destul de dramatic. 

Si, desi atunci poate nu eram incantata de tot ce invatam sau eram oarecum obligata sa invat, acum privesc totul cu ochi de adult si, mai important, cu ochi de parinte, si realizez cat de benefica mi-a fost acea perioada pentru dezvoltarea mea atat emotionala, cat si psihica. 

Si observ, cu ochii de adult si de parinte cat de mult poate afecta lipsa implicarii parintelui in viata copilului in  dezvoltarea emotionala si educativa a celui din urma. Cat de diferit cresc copiii de acum fata de cum am crescut noi. Cate bucurii minore aveam noi pe parcursul unei zile care ni s-au impregnat in memorie si la care acum revenim ori de cate ori simtim nevoia de simplicitatea copilariei, si cate gadget-uri si cate lucruri au copiii de azi care nu le aduc bucurie decat de moment. 

Sunt de acord ca fiecare generatie are provocarile ei, insa mi se pare ca ignoram importanta lucrurilor simple, a bucuriilor mici, a activitatilor in aer liber – si nu ma refer aici la statul pe telefon in parc -, a prezentei, si nu doar fizice a parintelui\tilor in viata copilului, acele lucruri minore care creaza amintiri pentru o viata intreaga. 

Am auzit de asemenea multe discutii intre parinti si profesori, cum ca cei din urma nu le educa odraslele primilor. Eu consider ca un educator sau un profesor isi face treaba de minune educand copii in domeniul in care acestia profeseaza. Ii invata pe acestia sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, ii invata geografie, istorie, chimie, s.a.m.d.p. Insa de aici pana la a-i invata pe copii regulile de baza a existentei in societate mi se pare o cerinta putin exagerata din partea unor parinti care au asteptari de la profesori sa le invete copii sa spuna “buna dimineata”, “multumesc”, “imi cer scuze”, si alte lucruri dinastea marunte care se invata in “cei 7 ani de acasa”. 

Nu poti avea asteptari de la un profesor sa iti invete copilul lucrurile pe care trebuia sa i le insufli tu ca si parinte. Nu poti pretinde de la un profesor sa isi rupa din timpul alocat unei ore de clasa pentru a-ti invata copilul lucrurile elementare pentru care tu nu ti-ai rupt timp. Nu este nici normal , si nici corect. Asta e treaba ta ca si parinte. 

Sigur, timpul este limitat mai nou pentru multi dintre noi. Insa, o data cu aparitia unui copil in viata ta, apar si anumite responsabilitati. Nu poti sa fii “flower power” in ce priveste educatia copilului tau care incepe din prima secunda in care ti-a fost pus in brate de catre doctor si sa dai vina pe altii atunci cand lipsa implicarii ti se intoarce impotriva. Trebuie sa-ti asumi fie educatia, fie vina.

Unii, se pare, nu vor sa-si asume nimic. Si uite asa in societatea asta care si-asa e distrusa din multe puncte de vedere apar adulti distrusi din punct de vedere emotional si relational, adulti care nu stiu sa isi asume vina pentru greselile lor acuzandu-i mereu pe altii de nereusitele lor, adulti frustrati din cauza faptului ca nu au fost invatati sa isi inteleaga emotiile si sa si le asimileze, adulti care nu stiu ce inseamna respectul fata de altii, respectul fata de munca altora, respectul fata de o alta fiinta, pentru ca nimeni nu i-a invatat treaba asta, adulti care se poarta ca niste copii, pentru ca in interior sunt in continuare niste copii care tanjesc dupa atentia mamei sau a tatalui. Acei copii devin niste adulti cu o intelegere foarte diferita a vietii si a rostului ei, devin niste adulti care nu stiu sa relationeze cu cei din jurul lor, pentru ca nimeni nu i-a invatat importanta relationarii, a impartirii, a bunului simt, a bunatatii si a respectului. 

Sigur, alegerea de a ne trai viata asa cum vrem apartine fiecaruia dintre noi. Asumarea este o notiune personala, chiar daca afecteaza colectivul. Intr-un final, totul se va cerne, fie ca vom fi constienti de asta sau nu. Vremurile se schimba, oamenii se schimba, totul este intr-o continua schimbare. Insa anumite lucruri ar trebui, din punctul meu de vedere sa ramana constante; nu este neaparat si o realitate, ci mai degraba o dorinta personala. Insa toti vom culege mai devreme sau mai tarziu roadele muncii noastre. 

Despre dependente si doze

Despre dependente si doze

Ha! Credeați ca o sa vorbesc aici despre dependenta de droguri sau de alcool?

Ei bine, dependentele sunt de mai multe feluri. Iar azi o sa vorbesc depre dependenta de negativism, pentru ca un mare procentaj din populația lumii este dependenta de negativism.
Sigur, multi s-au trezit spiritual si au început să vadă dincolo de matrix, insa multi, foarte mulți încă trăiesc in umbra condiționării.


Si cum am ajuns la această concluzie?
Ei bine aseară, intr-o lipsă acută de inspirație, am ajuns sa ma uit la seria de pe Netflix a procesului “Depp vs Heard”. Recunosc că in perioada procesului am mai prins ceva info de pe Tik-tok unde  subiectul a fost cel mai dezbătut prin meme-uri care mai de care mai odioase, dar si ceva filmulețe prezentate in cadrul procesului ca si probe. Si recunosc ca, la momentul respectiv eram și eu curioasa de finalitatea acestui circ mediatic, dar nu am ajuns intr-acolo incat sa nu mai trăiesc dacă nu ma uit non stop la ei. Când se nimerea in feed-ul meu, mai ascultam sau mai citeam cate ceva. Insa, in perioada aceea imi amintesc ca a bubuit Tik-tok ul pe subiectul asta. Parcă nimic nu mai conta, părea că lumea se oprise în loc să vadă deznodământul procesului.

Iar aseară, in timp ce mă uitam la seria de 3 episoade și ascultam o naratiune oarecum logică a procesului, la un moment dat a vorbit o domnișoară – ce studia social media – care a spus că amploarea luată de acest proces in mediul online a depășit orice altă stire de atunci, fie ea legată de războiul din Ucraina sau alte știri de importanta internațională. Domnisoara in cauza a punctat faptul că, mulți vloggeri sau bloggeri care până la acel moment vorbeau despre gătit, artă sau muzică si care, pana la momentul respectiv aveau like-uri si view-uri de ordinea zecilor sau sutelor, de la debutul procesului, acestia si multi altii au inceput sa vorbeasca exclusiv despre subiectul “Depp si Heard”, iar like-urile, view-urile si share-urile lor au luat-o la sanatoasa si ele. 

Ceea ce denota faptul ca, atunci cand este o stire cu un impact negativ asupra publicului, lumea o ia razna. Este disperata sa devoreze fiecare cuvintel din stirea respectiva intorcand-o pe toate partile, analizand-o si extirpand-o pana la epuizare, pana cand foamea sau doza de negativism le este satisfacuta. 

Orice incercare de educare sau de culturalizare a lumii este mult ingreunata, iar in unele cazuri stopata fara posibilitatea resuscitarii pentru ca, pusi in fata alegerii dintre bun si rau, oamenii vor alege in proportie de 90% raul, negativismul, acele stiri care le pune sangele in miscare, chiar daca ei se arata oripilati. Cu voma in gat, stau lipiti cu ochii de ecrane, pentru ca dependenta este mai puternica decat dorinta.