Dupa cum bine stiti, anul asta a fost unul… atipic sa ii spunem. Multe business-uri s-au mutat in online, altele s-au inchis, iar scolile nu au fost “uitate”. Din cauza acestui virus oribil care ne distruge inside and outside, a trebuit sa ne reorganizam viata de zi cu zi, inclusiv pe cea a copiilor nostri. Si asa a aparut Scoala Online!
Si acum as vrea sa va povestesc putin despre cum a fost anul acesta atat pentru copii cat si pentru noi cu scoala online.
Evident ca a fost o masura ce probabil ca trebuia sa fie luata de catre autoritati, dar ne-a cam luat pe toti pe nepregatite, iar in primele luni de carantina am fost ca trasniti de fulger, atat parinti, copii cat si profesori. Haos cat cuprinde, galagie, nebunie, neintelegeri… cam la tot ce va ganditi.
La un moment dat, poate din cauza ca noi avem parte de o scoala cu niste profesori foarte cool si organizati, lucrurile au inceput sa capete sens, iar copiii stiau deja ce si cum sa faca. Programul incepea sa capete sens, chiar daca toti copiii tanjeau dupa interactiunea fizica directa!
Apoi a venit vacanta de vara! Am umblat, am vazut, ne-am plimbat si am invatat, iar din toamna, bucuria cea mai mare a copiilor (si jur ca nu va mint!) a fost aceea ca se vor intoarce la scoala, respectiv la gradinita!
Erau amandoi plictisiti de online, plictisiti de stat acasa, plictisiti de niste reguli pe care nu le intelegeau, dar trebuiau sa le respecte. Asa ca atunci cand a venit ziua sa mearga la scoala si gradinita, s-au trezit amandoi inaintea noastra si si-au facut singuri ghiozdanele! Atata entuziasm chiar nu mai vazusem niciodata!
Ehh, insa bucuria nu a tinut mult, pentru ca in scurt timp am fost iarasi blocati in casa, iar scoala s-a mutat iarasi in online.
A fost (din nou) o scurta perioada de timp pana s-au acomodat copiii cu noul orar, program si programa, dar, cum obisnuinta tine de repetitie, s-au obisnuit si cu “noua normalitate”, desi noi speram ca aceasta “normalitate” sa ia sfarsit cat mai curand si sa revenim la interactiunea fizica directa, pentru ca ai nostri copii tanjesc dupa asta, iar dezvoltarea lor psihica, fizica si intelectuala tine de contactul fizic direct cu profesorii si colegii.
Cred ca avem noroc cu faptul ca Mihaita este un copil foarte organizat si, dimineata mergea direct la el in camera, isi deschidea laptopul, stia deja codul de acces pentru fiecare profesor in parte, si intra singur in ora. Nu a fost necesar sa stam lipiti de el non stop, ci ocazional mai verificam daca este totul in ordine. Cu Maria insa, nu am optat pentru varianta online, preferand sa facem noi lectii cu ea zi de zi.
Prin urmare, experienta noastra cu “scoala online” a fost una necesara, sa zicem, nu dorita si nu preferata! Au fost momente frustrante, iar faptul ca elevii, in special cei din clasele primare sunt tinuti cu orele in fata calculatorului nu are cum sa ii ajute pe termen lung! Asteptam vacanta de iarna cu speranta ca in aceasta perioada se va rezolva problema Covid, iar copiii vor putea merge din nou in scoala pentru a creste, a invata si a se dezvolta in adulti sclipitori!
Este, intr-adevar o situatie exceptionala, dar speram sa se rezolve si sa nu mai ajungem in aceasta situatie, pentru ca nu este una ideala!
Sunt sigura ca, exact ca si mine, ati auzit sau ati vazut pe retelele de socializare povestea baietelului de 9 ani nascut cu o problema de statura care a fost atat de afectat de bullying incat isi implora mama sa il lase sa se omoare.
Eu una, trebuie sa va recunosc ca nu am putut vedea filmuletul pana la capat, si in nici un caz cu sonorul pornit, pentru ca mi se rupea inima de suferinta lui. Nu inteleg cum se poate asa ceva in secolul in care traim dar, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca este perioada perfecta pentru ca actiuni de genul sa infloreasca. De ce, veti intreba..? Pai, dintr-un motiv destul de simplu, daca stam sa il calculam la rece. In aceasta perioada, multi dintre parinti sunt preocupati sa aiba liniste in casa, sa nu sa isi auda copilul sau copiii facand galagie prin joc, asa cum este normal si, gasesc ca si solutie telefoanele, tabletele sau alte device-uri in fata carora copiii petrec timp mult peste limita admisa. Tot in aceasta perioada, unii parinti sunt preocupati sa isi lase copilul sa descopere singur lumea ce il inconjoara, fara a-i impune nici o limita si fara a aplica nici o regula, bazandu-se pe stilul “cum vrea el”, lasand copilul descoperit in fata lumii, fara nici un mijloc de aparare sau fara un filtru de interpretare a lucrurilor care ii apar zilnic in fata. De aici pana la a crea un monstru, nu e cale lunga. Unii parinti considera educarea copilului overrated, gandind ca a lui odrasla este atat de inteligenta incat poate face singur totul, fara indrumare, fara ghidaj din partea parintilor, si fara reguli.
Eu sunt complet impotriva violentei, indiferent de tinta, fie ea adult, copil sau animal dar, copiii au nevoie de reguli! Copiii au nevoie de parinti, nu de prieteni permisivi care ii lasa sa faca orice le trece prin cap fara nici o repercusiune! Copiii au nevoie sa fie struniti, indrumati si ghidati in directia cea buna, daca vrem sa creasca armonios si sa se dezvolte in niste adulti empatici si puternici din punct de vedere psihologic. Copiii au nevoie sa stie ce e bine si ce e gresit, ce e corect, ce poti face si ce nu poti face, ce poti spune si ce nu poti spune! Si NU, nu poti sa ataci un alt copil doar pentru amuzamentul tau si sa nu ai parte de nici o repercusiune!! Nu poti sa te sustragi de la situatie si sa spui : “sunt doar copii”!
Este meseria ta ca si adult sa iti cresti copilul intr-un mod sanatos! Este datoria ta ca si parinte sa iti asumi greselile copilului tau, pentru ca asta inseamna ca participi in mod activ la educatia lui, nu esti doar in treacat o scorbura de unde a iesit si un cont bancar care ii indeplineste orice dorinta.
Si eu sustin cu toata inima ca ai mei copiii sa descopere lumea in stilul lor; dar sub indrumarea mea.
Si eu ii las sa faca greseli, dar doar pentru a invata din ele, nu a le repeta la nesfarsit.
Si eu ii incurajez sa se exprime liber, atata timp cat cuvintele lor nu ranesc pe altcineva.
Rolul tau ca si parinte poate fi si ingrat uneori, pentru ca doar atunci cand faci treaba asta si iti certi copilul cand greseste, sau ii atragi atentia ca ceva nu e in regula, copilul tau va invata, iar tu poti spune ca l-ai educat.
Asa ca, cine e de vina in aceasta situatie oribila? Copilul sau copiii care si-au batut joc de bietul baietel, clar sunt vinovati. Dar inainte de ei se fac vinovati parintii lor care nu si-au luat timp sa le insufle copiilor lor notiunea de empatie, simtul binelui si raului si al corectitudinii.
Ei sunt primii vinovati ca ai lor copii sunt needucati, obraznici si de-a dreptul malefici in unele situatii, cum e si cea de fata.
Asa ca, dragi adulti, lasati fitele la o parte si asumati-va rolul de parinte!
Nu le mai cumparati copiilor vostri cadouri peste cadouri, ci rupeti-va din timpul petrecut pe telefon sau laptop si bagati-va copilul in seama : vorbiti cu el, jucati-va cu el, invatati-l ce e bine si ce e rau, indrumati-l spre calea cea buna, si luati atitudine atunci cand acesta incalca regulile. Doar asa va invata sa creasca frumos si sa devina un adult responsabil. In momentul in care ati decis ca vreti sa aduceti un copil pe lume, responsabilitatea voastra tine toata viata, nu doar pana invata sa mearga.
Nu este o munca usoara, de multe ori recunostinta nu vine decat foarte tarziu, este obositor, stresant, iti intinde nervii la maxim si ramai fara glas de la repetarea aceleasi fraze la nesfarsit, dar te vei simti un om implinit atunci cand iti vei vedea copilul facand lucruri frumoase, si atunci iti vei da seama ca munca ta nu a fost in zadar.
Mai stiti expresia :”cum ii cresti, asa ii ai”? Ei bine, sa stiti ca este nemuritoare! Se aplica in orice secol, si in orice situatie!
Asa ca, EDUCATI-VA copiii!!
Pentru ca nimeni nu este dator sa ii educe il locul vostru!
Incet si sigur ne apropiem de finele acestui an, dar pana atunci, ne bucuram de sarbatorile care vin in aceasta perioada.
Prima care da startul in luna decembrie este ziua Sf Nicolae. Si evident ca, cei mai fericiti de aceasta sarbatoare sunt copiii.
Nu aveau cum sa o rateze si, pentru ca au fost cuminti anul acesta ( cam cat pot fi cuminti niste copii ), nici Mosu’ nu i-a ratat. Desi s-au cam obisnuit cu multe cadouri cu jucarii, hainute si gadget-uri, anul acesta, Mos Nicolae a fost mai “educativ” sa ii spunem, si cred ca a trecut pe la o librarie inainte sa ajunga la noi, pentru ca, dimineata in ghetutele lor copiii au gasit carti de povesti si educationale, DVD-uri cu filme pentru copii si jocuri de familie; asta pe langa dulciurile de rigoare care au fost putine dar alese, mai exact turta dulce de sezon si ciocolatele.
Se pare ca si noi am fost cuminti, pentru ca Mosu’ nu ne-a ratat nici pe noi, primind amandoi carti, pe stilul nostru.
Si, desi prima data am crezut ca vor fi putin dezamagiti copiii de natura cadourilor, cu mare bucurie am aflat ca le-au placut foarte tare. Atat de tare, incat in ziua aia, Mihaita voia sa desfacem jocul si sa ne jucam; a omis faptul ca trebuia sa mearga la scoala, unde il astepta o zi tematica cu St. Nicholas, pregatita de cei de la scoala la care merge el.
Overall, Mos Nicolae a fost darnic anul acesta, dar ne-a aratat cat de frumoase pot fi si cadourile mai “mici”, si cat de mult se pot bucura copii atunci cand primesc o carte in loc de o jucarie.
Pe la voi cu ce a trecut Mos Nicolae anul acesta?
Lasati-mi intr-un comment parer voastra despre cadouri; care credeti ca ar fi mai bune pentru copii, si care nu.
Hehe, asa-i ca pare ca am luat-o razna? Normal ca asa ar trebui sa fie normal, nu? Mda… Insa, din pacate, acest lucru nu prea mai pare normal ziua de azi. Unii parinti considera ca odrasla lor nu are nevoie de educatie, rabdare si bun simt, lasand la voia intamplarii (sau a copilului) lucrurile pe care ar trebui sa le faca ei.
La ce anume ma refer eu aici? Multi dintre voi stiti si sunteti de acord cu mine. Ma refer la faptul ca, un copil, oricat ar fi de mic trebuie sa invete Respectul. Bun. Si care-i treaba cu respectul asta? Pai, ar fi cam asa : un copil ar trebui sa stie sa spuna “te rog” si “multumesc“. Sunt doua cuvinte foarte importante in dezvoltarea lui emotionala si il vor ajuta foarte mult in viata. Nu este greu, nu?
Ei bine, e cam greu sa faci asta, de vreme ce copilul nu invata singur. Asta inseamna ca tu, ca si parinte, trebuie sa aloci copilului tau timp si rabdare pentru a-l invata cand si cum sa foloseasca cele doua cuvinte magice.
Pe urma, copilul ar trebui sa creasca invatand cat de importanta este igiena. Pentru asta, iarasi Tu, ca si parinte trebuie sa ii explici temeinic, des si muuuult, cat de bine ii face faptul ca se spala pe maini de fiecare data cand merge la toaleta sau de fiecare data cand vine de la joaca, cat de important este ca, in comunitate sa bea DOAR din canuta lui/ei (tricky situation, intrucat, curiosi din fire, copiii nostri vor incerca orice e nou si mai ales NU al lor) si sa nu manance de pe jos.
Stiu cat de greu este sa cresti si sa educi un copil mic. De multe ori ma bat si eu cu morile de vant, vorbesc cu peretii pentru ca mintea piciului zboara pe campii inverzite, dar nu ma dau batuta. Ce nu a prins astazi, poate va prinde maine. Ce nu a facut/zis azi, poate va face maine. Insist, vorbesc singura, incerc sa il fac atent si ii explic de fiecare data calm si de foooarte multe ori acelasi lucru, pana cand cred eu ca i-a prins o mica radacina in minte. Si ce credeti? Data viitoare chiar face! A doua zi chiar zice!
