Stiu ca ati auzit cel putin o data fraza “schimbarea incepe cu tine”, insa nu stiu cati au si inteles-o.
Ei bine, trebuie sa stiti ca ne aflam in mijlocul unei mari schimbari energetice, care ne influenteaza viata in toate domeniile si in toate aspectele ei. Ce inseamna asta? Inseamna ca acum te poti trezi in mijlocul unei furtuni de lucruri care se destrama, relatii care se rup sau, dimpotriva. se intaresc mai tare, indecizie cu privire la job-ul actual sau o schimbare de decor in general, emotii coplesitoare fie de extaz maxim, ori de depresie absoluta, nevoia acuta de a schimba ceva in viata ta, fara a sti exact ce anume sa schimbi. Insa dorinta este din ce in ce mai mare, si o simti din mijlocul fiintei tale.
Si daca o simti, e foarte bine; inseamna ca sufletul tau e pregatit pentru etapa urmatoare. Si atunci, ce trebuie sa faci ca sa poti merge mai departe pe directia buna? In primul rand, trebuie sa stii ca foarte multi oameni sunt rupti de ei insisi. Au trait atat de mult multumindu-i pe altii, traind pentru aprobarea altora si pentru bunastarea altora, copiindu-i pe altii in incercarea de a se integra incat s-au indepartat semnificativ de ei insisi. Daca intrebi acum o persoana “cine e?”, iti va raspunde ca e “cutarica, si are job-ul X, e singur\a sau in relatie cu icsulescu\asca”, si asa mai departe. Desi asta caracterizeaza ce face, nu spune nimic despre cine este acea persoana.
Prin urmare, ce ar trebui sa faci pentru a putea merge in etapa urmatoare din viata ta? In primul rand, trebuie sa te intorci la tine, la fiinta ta; trebuie sa inveti sa te cunosti pe tine inainte de a-i cunoaste pe altii, trebuie sa inveti care sunt placerile si gusturile tale, trebuie sa inveti ce te face pe tine fericit\a, si nu pe altii, trebuie sa inveti sa te asculti pe tine, nu vocile altora care iti rasuna in minte.
Si, desi pare simplu, este poate cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac eu in viata asta. Pentru ca, atunci cand stai cu tine, toate umbrele tale te vor acoperi cerandu-ti lumina; toate traumele vor iesi la suprafata cerandu-ti rezolvare, toate fricile se vor simti in siguranta sa iasa la suprafata fortandu-te sa le vindeci, toate nemultumirile si frustrarile te vor coplesi, iar tu va trebui sa stai cu toate, sa le accepti pe toate si sa le vindeci pe toate. Si in prezent, oamenii prefera sa fuga de ei insisi si de tot ce inseamna solitudine – nu singuratate, pentru ca le este mai usor sa se prefaca ca nu exista problema, decat sa o priveasca in fata si sa inceapa munca de vindecare cu ei insisi.
Insa, daca tu ai atins deja acel prag, si esti pregatit\a sa incepi vindecarea ta emotionala, atunci este imperativ necesar sa inveti sa stai cu tine si sa iti accepti tot ce ai ascuns sub presul sufletului. Nu iti fie frica de emotiile transformate in monstri; pana si cea mai intunecata noapte se va transforma in zi. Asa si tu te vei transforma din persoana ratacita, dornica sa traiasca in umbra altora si traind ca sa-i multumeasca pe altii, in persoana care exista deja ascunsa sub toate straturile te teama, frustrare, durere si rusine.
Va trebui sa inveti sa renunti la anumite sisteme de credinta, pentru ca le vei vedea drept ceea ce sunt deja – sisteme de inrobire, si nu de izbavire – , va trebui sa inveti sa spui “NU” atunci cand intuitia iti spune sa faci asta, pentru ca, desi este spre binele altora, nu este spre binele tau, si va trebui sa inveti sa te iubesti pe tine insuti\insati atat de mult incat sa poti spune “Nu” intr-o situatie in care alta data ai fi spus “da”. Trebuie sa inveti sa accepti ca anumite lucruri se vor schimba, si sa nu tii cu dintii de ceva ce si-a depasit termenul de valabilitate in viata ta, fie ca este vorba de casa, masina, job, prieteni, iubiti sau rude. Toate lucrurile si persoanele din viata noastra vin in viata noastra pentru o perioada determinata de timp, iar tu va trebui sa inveti sa le lasi sa plece atunci cand trebuie sa se duca. Va fi dureros, nu te voi minti. Si durerea este cauzata de dependenta si de obisnuinta; ti-e greu sa renunti la ceva cu care esti obisnuit, chiar daca acel ceva sau cineva nu este neaparat cel mai bun lucru sau cea mai buna persoana din viata ta; obisnuinta este cea care rezista schimbarii, iar rezistenta la schimbare aduce durere. Accepta ca acea perioada din viata ta a luat sfarsit, accepta ca acea relatie si-a consumat timpul, si mergi mai departe cu inima deschisa si cu convingerea ca tot ce s-a dus s-a dus pentru a face loc altor lucruri mai bune si altor persoane mai potrivite pentru tine.
Lumea o poti schimba doar daca te schimbi tu, pentru ca realitatea este subiectiva. Ceea ce gandesti, creezi.
A te accepta pe tine este doar etapa de inceput, dar este cea mai grea, pentru ca atunci te dezbraci de toata greutatea emotionala adunata de-a lungul secolelor, in decursul a multor vieti prin care ai trecut. Etapa intai este cea mai importanta, pentru ca este etapa care iti curata sufletul de tot bagajul emotional. Nu ai cum sa sari peste aceasta etapa, trebuie sa treci prin ea. Mai este cunoscuta drept “noaptea neagra a sufletului”.
Si, daca ai ajuns pana in punctul in care simti racaiala din interiorul fiintei tale, inseamna ca esti pregatit\a pentru aceasta etapa grea dar foarte importanta.
Nimic frumos nu vine usor. Si nu uita, puterea sta in tine! Nu o mai da altora!
Da, stiu ca subiectul este unul cat se poate de sensibil, insa eu consider ca este necesar sa ne scoatem fantomele din dulap.
Si da, recunosc faptul ca a fi parinte nu este deloc usor. Insa, in momentul in care te-ai decis ca vrei sa aduci o viata noua pe lume, ti-ai luat o responsabilitate fata de acel copil. Ti-ai luat responsabilitatea de a-l iubi, de a-l respecta, de a-i respecta individualitatea si personalitatea, de a-l asculta si de a-i fi alaturi si la bine, dar mai ales la greu. Nu confundati insa nevoile voastre cu ale copilului, problemele voastre cu ale copilului vostru si nici dorintele lui cu ale voastre.
Pentru a creste armonios, copiii au nevoie de un mediu in care sa se simta in siguranta, iubiti, apreciati, respectati si mai mult de atat, ascultati. Copilul are nevoie sa simta ca se poate baza pe urechea parintelui ca il va asculta, si pe bratele acestuia ca il vor tine atunci cand viata il va darama.
Insa, intr-o familie disfunctionala, nu va gasi treaba asta niciodata. Pentru ca egoismul parintilor primeaza in fata nevoilor copilului, pentru ca mandria lor primeaza in fata fericirii copilului, iar din acest motiv, acel copil va pleca in viata cu un handicap atarnat de gat.
Sigur, multi dintre copiii care vor creste in familii in care primeaza violenta, lipsa bunului simt, frica, mandria exagerata si egoismul, vor incerca toata viata lor sa scape de acest stigmat; sa il ascunda in adancul sufletului lor cat de mult pot, insa niciodata nu vor reusi sa treaca peste lipsurile emotionale din copilarie si peste momentele marcante care le-au scris viitorul. Multi vor creste cu anumite frustrari pe care nu si le pot explica in mod constient. Vor incerca sa le ascunda, pentru ca nu stiu cum sa le integreze in viata lor, insa acestea vor iesi la suprafata in cele mai nepotrivite momente, cerand rezolvare. Altii vor alege calea negarii, a aruncarii in uitare a momentelor urate, insa cangrena va exista in adancul sufletului lor, macinandu-le existenta zi de zi.
Putini vor fi cei care isi vor invinge demonii si vor reusi sa duca o viata normala, diametral opusa fata de ce au trait in copilarie, reusind sa “pacaleasca” viata, insa chiar si acestia vor avea momente de nostalgie atunci cand vor vedea in altii ce si-ar fi dorit si ei sa aiba.
Intr-adevar, pentru a creste echilibrat, un copil are nevoie de ambii parinti. Insa asta nu inseamna ca acei parinti trebuie sa si locuiasca in aceeasi casa, sa imparta acelasi pat si sa manance la aceeasi masa. In cazurile in care relatia dintre parinti este in mare masura de natura violenta, plina de reprosuri, acuze, lovituri sau alte “minunatii” din acestea, atunci acei parinti ar trebui sa isi lase egoismul la o parte si sa vada interesul copilului. Daca nu este posibila o relatie sanatoasa intre parinti, o relatie in care sa existe iubire si respect, atunci mai bine strangeti-va mana si cautati-va fericirea in alta parte. Nu va mai “sacrificati” pentru copil, pentru ca nu veti reusi decat sa ii distrugeti viata, inducandu-i o imagine distorsionata despre ce inseamna un cadrul familial. Acel copil va creste cu impresia ca “asa” trebuie sa functioneze o familie, si va fi contrariat cand va vedea la alte familii ca exista si o metoda mai pasnica si mai plina de iubire si intelegere.
Nu va mai lamentati – atat femeile cat si barbatii, si faceti ce este mai bine pentru copil! Si NU, unui copil NU ii va fi mai bine alaturi de amandoi daca voi va injurati, va certati, va bateti si va acuzati in continuu!! Acel copil va creste timorat, speriat, fara incredere in sine, cu sufletul sfasiat si cu mintea prastie!! Incetati sa mai fiti egoisti, si uitati-va in ochii copilului vostru. O sa vedeti o mare de tristete ce nu va seca niciodata; si asta, sa stiti ca va fi din vina VOASTRA!!
Ah, si da.. incepeti sa va asumati prostiile! Incepeti sa va cereti scuze fata de copilul vostru pentru copilaria urata pe care i-ati oferit-o, atunci cand aveati alternativa sa ii oferiti una frumoasa!
Nu va grabiti sa aduceti un copil pe lume daca relatia voastra nu este ceea ce trebuie.
Nu va fie frica, sau rusine sa puneti capat unei relatii toxice, cu atat mai mult cu cat este si un copil in ecuatie. Daca nu merge, nu merge; n-o fortati. Un copil va trece mai usor peste o schimbare decat peste o perioada stresanta! Sa nu uitati asta!!
Este mai important sa fiti alaturi de copilul vostru intr-o maniera civilizata, chiar daca nu mai sunteti impreuna ca si cuplu, decat sa il supuneti chinului de a va vedea certandu-va zilnic!!!
Si asta va spune un copil care si-ar fi dorit sa nu treaca prin experienta unei copilarii plina de violente!
Dupa cum stim deja toti, traim vremuri dubioase. Si, cum in aceasta perioada petrecem o foarte mare parte din timp acasa, activitatile zilnice ni s-au schimbat. Eu eram o fana a filmelor si inainte de pandemie, singura diferenta era ca nu prea apucam sa ma uit atat de mult la filme pe cat imi doream. Eh, uite ca mi-a ascultat cineva of-ul, si mi-a dat ce mi-am dorit! :-)))
Glumesc, evident, dar da, am vazut multe filme in aceasta perioada. A functionat la maxim Neflix-ul, Prime-Amazon si HBO Go-ul. Am vazut mai multe seriale decat as fi apucat sa vad in vreo doi ani adunati, si aproape la fel de multe filme.
Insa, in timp ce ma uitam la acele filme, am realizat un lucru. Un lucru care m-a infiorat si m-a speriat in acelasi timp.
Noi, ca si specie, functionam pe baza de emotii, sentimente si atingere. De cand cu pandemia asta insa, suntem “incurajati” in continuu sa ne ferim unii de ceilalti si sa evitam imbratisarile si atingerile de orice fel. Practic, suntem incurajati sa ne distantam unii de altii nu doar fizic, ci si emotional, avand in vedere faptul ca prin atingere facem schimb de emotii si de energie ; suntem incurajati sa devenim mai individualisti, mai reci, mai tematori, practic sa ne pierdem esenta, farama de bunatate si umanitate care ne-a mai ramas.
Atunci cand te simti rau, o mana pusa pe frunte produce un transfer de energie si “te face sa te simti mai bine”, nu-i asa..? Atunci cand esti la pamant din punct de vedere emotional, o imbratisare te face sa te simti in siguranta, te face sa fii mai calm si mai increzator, nu-i asa…? Atunci cand intalnesti pentru prima data pe cineva, instinctul iti spune sa dai mana cu acea persoana pentru ca schimbul de energie sa poata sa inceapa si sa conectezi cu omul din fata ta, nu-i asa..? Atunci cand ti-e frica, o atingere te face sa te linistesti si sa te calmezi, nu-i asa..? Atunci cand esti fericit, iti vine sa iei pe toata lumea in brate, pentru a le transmite si altora bucuria si emotia ta, nu-i asa…? ASA E! Suntem fiinte emotive, empatice, suntem energie pura, si avem nevoie de transfer de energie si de emotii pentru a putea exista, a creste armonios si a fi sanatosi din toate punctele de vedere!!
Inteleg ca este o situatie exceptionala acum, si ca ar trebui sa avem grija de noi, dar de aici pana la a ne departa unii de altii nu este o cale foarte lunga, daca o sa continuam in stilul asta!
Uitandu-ma la filmele astea care, evident ca au fost filmate inainte de pandemie, stau sa ma gandesc : oare cum va fi de acum inainte? Oare cat vom mai fugi unii de altii in disperarea noastra de a “nu ne atinge”? Oare cata umanitate vom pierde in “incurajarea” noastra de a ne departa unii de altii, si cata energie se va risipi in imposibilitatea noastra de a ne conecta cu alte persoane?
Mi-ar placea sa cred ca asta este o perioada care va trece cat mai repede posibil si ca ne vom putea intoarce la obiceiurile de dinainte de pandemie si la instinctele noastre primare, acelea de a fi alaturi unii de altii, de a ne tine in brate atunci cand avem nevoie, sa ne putem conecta cu o strangere de mana si sa nu ne mai departam unii de ceilalti de frica.
Mi-ar placea sa cred ca omenirea nu isi va pierde umanitatea si acele calitati care ne fac speciali.
Astept vremuri mai bune, vremuri in care ne vom vedea pe strada fara masca si fara sa fugim unii de altii, vremuri in care ne vom putea imbratisa fara teama, vremuri in care vom putea sta unii langa altii fara frica si fara priviri piezise!
