Pana acum cativa ani, 8 martie nu insemna prea mult pentru mine. Ceva flori, cadouri, concerte, distractie… si cam atat. Ati putea spune ca nu am toate tiglele pe casa, ca ce altceva mi-as mai fi putut dori, nu?
Ei bine, ziua de 8 martie a inceput sa aiba insemnatate de abia de cand au aparut copiii in viata mea.
Nu mai eram doar o femeie, eram Mama!
Cadourile scumpe au palit in fata celor facute de bebeii mei – toate in complicitate cu Tati, bineinteles. Distractiile au fost inlocuite de un razboi de pupaturi si imbratisari ale unor manute si gurite care mai de care mai mici. Si sunt superbe!
Anul acesta, dupa sesiuni de usi inchise de unde se auzeau rasete infundate si multe “NU, Malia, nu pune mana acolo!“, mi-am primit cadoul. Zambetul larg al Printului meu a fost surclasat doar de un dulce “La multi ani, mami“.
Invatat de Tati – maestru intr-ale suprizelor, a scos el incet de la spate cadoul meu de la ei: o planseta minunata, pe care erau intiparite stangaci manutele lor (ca n-a stat Malia). A lui Mihaita pe albastru, a Mariei pe roz.
Ca sa intelegeti la ce ma refer, uitati mesajul inregistrat de Mihaita in complicitate cu Tati:
Va dati seama ca mi-au dat lacrimile de emotie si bucurie cand i-am vazut pe ei atat de mandri de cadoul lor. Este… de nepretuit.
Deci nu, dragilor, nu am nevoie de cadouri scumpe sau petreceri extravagante. Cadourile facute de piticii mei imi umplu inima de fericire si ma fac sa apreciez cu adevarat ziua de 8 martie. Zambetele lor sincere si pline de iubire valoreaza mai mult decat orice, iar bratele lor micute care se incolacesc in jurul meu ma fac sa ma simt cea mai importanta femeie din lumea asta.
Cadoul meu cel mai frumos este faptul ca EI exista in viata mea!
Pentru voi ce inseamna ziua de 8 martie?
Va pup,
E.
