Hello dragilor.
Aseara am citit o carte destul de interesanta, Arta Subtila a Nepasarii, de Mark Manson. Recunosc, ca nu ma atrage genul de carti motivationale sau chiar inspirationale dar, cum am primit-o de la un prieten foarte dragut, am zis sa ii dau o sansa.
Ce-am descoperit insa din aceasta carte insa, nu pot sa spun ca m-a linistit in vreun fel sau m-a facut mai increzatoare in viitor, ci dimpotriva, mi s-a aprins o intreaga constelatie in cap cum ca, noi de fapt nu prea stim sa ne iubim pe noi insine.
Si acum imi veti sari cativa in cap spunandu-mi ca de fapt nu este adevarat, ca asta este doar o chestie pentru oamenii slabi si neincrezatori in fortele proprii.. Being that as it may, dati-mi voie sa va spun ca pana si cei mai puternici oameni au slabiciunile, nesigurantele si frustrarile lor, ceea ce se poate interpreta ca o lipsa de iubire de sine.
Sa luam relatiile emotionale de exemplu. Incepi o relatie noua cu cineva. Totul e minunat; fluturii zboara prin stomac de parca ar fi invazie; cuvintele apar pe ecran si tu tresari la fiecare sunet pe care il face telefonul tau; inimioare, smiley faces pupaciosi sau rusinosi, promisiuni si juraminte. Si intr-o zi, lucrurile incep sa se domoleasca. Mesajele nu mai sunt atat de dese, raspunsurile se lasa asteptate, iar pe tine te incearca o mare de sentimente, care mai de care mai distructive : ce s-a intamplat..? de ce nu ma mai cauta..? cu ce am gresit..? e vina mea, am fost prea disponibil/disponibila, am zis prea mult, prea repede, trebuia sa fac asta, sau sa zic aia, si asa mai departe.
Apare teama, rusinea, dezamagirea, si uneori depresia. Nu-ti gasesti locul, nu te poti concentra la job pentru ca mintea iti zboara la el/ea… apoi telefonul iti vibreaza. Apare un mesaj banal, pe care tu il iei ca pe un semn de la Dumnezeu si iarasi o iei pe drumul ala distructiv, creandu-ti in cap imagini si idealuri ale unui lucru care de fapt nu exista. Iarasi te imbarci in barca iluziilor si culmea, chiar crezi ca de data asta va fi altfel. Dar nu va fi. Va fi la fel. Iti vei proiecta din nou temerile si iluziile asupra unei persoane care fie nu e pregatita sa le inteleaga sau sa le accepte, fie nu este chiar atat de interesata de relatia asta la fel de mult ca si tine. Si atunci trebuie sa inveti sa spui STOP.
Trebuie sa iti aduni toata forta interioara si sa opresti cursul distructiv al vietii tale. Trebuie sa inveti sa te iubesti si sa te apreciezi, pentru ca daca nu o vei face TU, atunci nimeni nu va putea sa faca asta cu adevarat.
Trebuie sa iti iei timpul necesar pentru a invata ce era de invatat din lectia asta, poate sa plangi, sa tipi, sa te descarci de emotiile acumulate si sa let go.
Universal ne pune la incercare zi de zi. Ne trimite lectii sub forma unor oameni care intra in viata noastra intr-un mod absolut banal si iti arata mai frumos sau mai urat ce trebuie sa faci pentru a creste ca si persoana, pentru a te dezvolta emotional si pentru a invata sa te iubesti pe tine insuti.
Este o lectie dura dar necesara.
Mark Manson scria in cartea lui ca “trebuie sa ne alegem durerea”. Viata nu inseamna un sir interminabil de zile bune, ci un sir de evenimente dureroase care ne fac sa luptam pentru acele zile bune. Cand merge totul prea bine in viata noastra, intervine monotonia, plictiseala. Si atunci, ce facem? Cautam lucruri sau persoane care sa ne excite existenta; care sa ne faca sa simtim ca traim; care ne urca pe cele mai inalte culmi ale placerii, si ne coboara in cea mai neagra gaura a durerii. Poate parea o practica putin masochista, dar de fapt, asta inseamna viata. Trebuie sa alegem cu ce durere putem sa ne luptam in anumite momente din viata noastra. Nu exista viata fara durere, cum nu exista noapte fara zi. Si iesi castigator doar daca inveti ceva din durere; atunci cresti, evoluezi, iti inveti lectia trimisa de univers.
De exemplu, esti intr-o rutina la job din care nu stii cum sa iesi. Ce faci..? Pai ai mai multe variante : fie iti dai demisia si te imbarci intr-o noua etapa a existentei tale cautant noutatea si imprevizibilul in alt job sau intr-o afacere proprie, fie incerci chestii noi la job-ul respectiv – incerci proiecte noi, care iti aduc doza de adrenalina mult dorita si cautata. Te inhami la niste lucruri noi pentru a simti ca traiesti.
Toti cautam de fapt acel lucru care ne excita existenta. Fie ca acel lucru ne lipseste in viata profesionala sau in viata personala. Acel aflux de adrenalina care ne pune mintea in miscare si ne face corpul sa tremure de emotie. Acea persoana care ne umple stomacul de fluturi la un simplu mesaj, sau acel proiect la care am visat toata viata, dar ne-a fost prea frica sa il abordam. Universul stie cand suntem pregatiti sa infruntam durerea, si de aceea ne-o trimite cand avem mai mare nevoie de ea.
Trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine. Nu, nu suntem toti speciali, unii dintre noi sunt chiar banali, dar iubirea de sine ar trebui sa depaseasca bariera impusa de legile societatii. Ar trebui sa ne iubim indiferent de statutul social, de abilitati sau talente speciale, indiferent ca suntem tineri, batrani, grasi, slabi, urati sau frumosi. Fiecare dintre noi are rolul lui in lume, chiar daca nu toti il vad sau il descopera pe parcursul vietii. Si ar trebui sa ne iubim atat de mult incat sa vrem, sa cerem lectii din partea universului care sa ne faca sa ne depasim conditia, sa crestem emotional si spiritual, sa nu lasam flacara din sufletul nostru sa se stinga niciodata. Pentru ca, poate nu suntem toti speciali, dar fiecare dintre noi este unic in felul sau. Si asta merita iubit. Si apreciat.
Daca aveti probleme in a intelege anumite lucruri sau momente din viata voastra, va recomand cu mare drag sa cititi cartea lui Mark Manson. Nu va garantez ca va va deschide ochii spre noi posibilitati si universuri nedescoperite, ci din contra, poate pe unii dintre voi va va enerva si o sa o aruncati. Dar daca sunteti sinceri cu voi insiva, veti descoperi in ea o sursa mare de iubire de sine si de acceptare a eu-lui personal. Va va face sa va puneti intrebari, va va forta sa iesiti din zona de confort si sa incercati experiente noi; sau o veti inchide dupa primele pagini si nu veti fi ratat nimic. Oricum ar fi, eu v-o recomand din toata inima.
Va pup,
E.
