Salutare dragilor.
Ce sa mai zic, mergem dintr-una intr-alta, adica din scoala on line in vacanta prelungita, din pauza in pauza….
Dupa o perioada zbuciumata si “lunga” de prezenta in scoli, copiii s-au retras glorios in casa parinteasca pentru o buna meritata vacanta. Ei da, dragilor, atat de binevenita a fost aceasta vacanta incat nici n-am stiut ce sa facem cu ea.
Dar, uite ca e aici, si nu avem cum sa ne certam cu vacanta, decat sa o incadram frumusel in programul zilnic, si sa-i dam bice.
Dar, cum lucrurile nu sunt intotdeauna asa de simple, acum intervine intrebarea- intrebatoare : cum ii supraveghem pe copii in aceasta perioada? Nu de alta, dar unii dintre noi mai si muncesc; ca e de acasa, ca e de la birou, ca e din deplasare, oricum ar fi, nu putem sa fim non stop alaturi de copiii nostri si sa le monitorizam fiecare miscare. Si atunci ce facem? Cum ne asiguram ca sunt ok, ca putem avea incredere ca va fi totul bine in lipsa noastra, ca nu intra pe unde nu trebuie prin capcanele din online, si asa mai departe?
Evident, asta tine in primul rand de varsta fiecarui copil in parte. Daca vorbim de o varsta de la 6 ani in jos, lucrurile de aici nu se aplica pentru ca, in acest caz este nevoie de supraveghere continua! Nu poti lasa un copil de 6 ani singur in casa cat esti tu plecat la job, asta e clar!
Insa, de pe la 6 ani in sus, ar trebui sa fie alta discutie.
In cazul nostru, cum job-ul nostru s-a mutat in mare parte in online, avem “avantajul” de a fi prezenti in mare parte a timpului. Fie ca lucram din birou, din living sau de pe terasa, suntem acolo oricand au nevoie copiii nostri de noi. Insa, chiar si asa, primordiala ar trebui sa fie comunicarea. Noi discutam cu ei orice. De la cea mai mica si nesemnificativa problema, pana la cea mai mare care ii priveste pe ei. Le explicam clar si pe intelesul lor orice nelamurire au, si li s-a inradacinat ideea ca, indiferent ce se intampla, daca fac vreo prostie sau daca se poarta cineva urat cu ei, trebuie sa vina sa ne spuna. Au garantia ca nu vor fi pedepsiti daca ne spun ei primii si nu aflam de la altii prostioarele pe care le fac. Considerati-o ca pe o mica manipulare din partea noastra, dar sa stiti ca in cazul nostru functioneaza de minune. Nu numai ca aflam cam tot ce fac copiii nostri dar, avand garantia ca nu vor fi pedepsiti, le creste increderea in noi, si nu vor ezita niciodata sa vina sa ne spuna daca vor avea vreo problema. Win-win!
Si, pe cat de complicata pare toata situatia, pe atat de simpla e. Comunicare este esentiala. Prezenta parintelui nu trebuie sa fie de decor. Chiar si atunci cand se joaca pe calculator, sau pe telefon, interactiunea trebuie sa existe. De ce? In primul rand ai garantia ca te mai asculta copilul, iar in al doilea rand, ai siguranta ca nu se va pierde in lumea fictiva pe care o ofera ecranele; vei sti ca, orice va face copilul tau, iti va cere parerea si sfatul, ceea ce inseamna ca tu vei fi parte activa in toate aspectele vietii lui, si astfel vei fi la curent cu tot ce va intreprinde. Prin urmare, e ok sa il lasi sa se joace jocul preferat, dar ocazional mai baga-te in seama cu el si intreaba-l ce se intampla in jocul respectiv. Nu numai ca va fi super entuziasmat de faptul ca esti interesat de activitatile lui, dar il vei si tine ancorat in realitate.
Cat despre ce se intampla cu copilul atunci cand pleaca din casa…. Ei bine, sunt sigura ca deja multi dintre copiii din aceasta epoca au telefonul propriu, asa ca treaba se simplifica oarecum. Sunt atatea si atatea aplicatii pe care le poti instala in telefonului copilului tau pentru a ii putea monitoriza fiecare miscare, incat nu ar trebui sa iti dea mare bataie de cap. De asemenea, ii poti instala copilului pe telefon orice aplicatie care are ca si varianta “parenting control”, pentru a fi sigur ca nu poate accesa anumite site-uri sau aplicatii care sunt peste limita lui de varsta.
In plus fata de asta, nu iti fie teama sa vorbesti cu copilul tau. Insist pe comunicare, pentru ca asta este cheia oricarei relatii.
Voi cum va descurcati in aceasta perioada cu copiii vostri?
Mai aveti rabdare? 😀
Intr-un articol viitor va voi povesti si metodele mele de a ma calma atunci cand totul devine prea mult.
Lasati-mi intr-un comentariu parerea voastra despre acest subiect.
Va pup,
E.
