Acum cativa ani scriam un articol asemanator, dar “personajul principal” era primul meu copil, prima mea iubire adevarata – Mihaita. Acum este despre ea – a doua mea iubire adevarata.
Ocazional mai facem seri de “memorabilia”, seri in care ne uitam la poze de cand erau copiii mici; de cand s-au nascut pana in prezent, in diferite perioade din viata lor. Iar zilele trecute, cum se apropia ziua de nastere a Mariei, ne-am uitat la poze cu ea de cand era bebe, de cand a inceput sa mearga, de pe la gradi.. in fine, ati inteles ideea..
Cand stai zilnic cu copiii tai, nu sesizezi atat de mult schimbarile, nu iti dai seama atat de tare cum si ce repede trece timpul.. noi observam asta la haine, ca le schimbam tot la cateva luni, ca le raman mici.
Insa, atunci cand te uiti inapoi, realizezi cat de repede trece timpul, cat de repede cresc ei, si cat de mult se schimba; de la luna la luna, de la an la an.
Iar ea s-a schimbat sub ochii mei. A inflorit dintr-un bebelus dulce, adorabil si foarte dornic de atentie intr-o domnisoara superba ( evident ca fiecare cioara isi lauda puiul ), cu o personalitate puternica si cu un simt artistic extraordinar. Nu, nu imi doresc sa isi faca o cariera in zona artistica, dar daca asta isi va dori cu adevarat, voi fi alaturi de ea ( ei ) la fiecare pas!
Ma uit la ea si mi se umple inima de bucurie vazand-o atat de dezinvolta, atat de sigura pe ea, atat de adorabila si de iubitoare. Ma bucur sa vad cum exploreaza, incearca, experimenteaza, si nu se da inapoi de la nimic. E artista, si asta se traduce prin faptul ca este visatoare, putin lenesa uneori ( ii place sa doarma mult.. ), moody si putin drama queen, dar eu o inteleg perfect, iar noi ii dam spatiu sa se dezvolte asa cum isi doreste ea.
Iar ieri, in data de 31 mai, printesa mea a trecut acel prag, si a facut 6 ani.
Cum anul acesta data de 31 a picat in ziua de luni, iar pe data de 1 era liber ( ziua copilului ), evident ca nu ii puteam face petrecerea in alta zi decat in weekend. Si am ales ziua de sambata, mizand pe faptul ca oamenii erau inca nehotarati daca sa plece pe undeva sau nu.
Am facut lista invitatilor impreuna, ne-am hotarat la tema ( ea a vrut LOL ), iar sambata dimineata am inceput pregatirile ( fizice si psihice ) pentru petrecerea care s-a lungit pana aproape de miezul noptii. Au fost copii, a fost galagie, au fost baloane minunate de la Baloane Brasov, a fost Elsa in vizita pe la noi, iar tortul de la Sensation Cakes Design a fost, pe langa foarte delicios, si superb!
In timp ce copiii au avut casa intreaga pentru joaca, explorare si distrugere, pentru ca vremea este asa cum este in perioada asta, iar sambata a plouat de dimineata, noi adultii ne-am retras pe terasa, unde am putut vorbi in liniste, am putut bea o limonada si un pahar de vin. Invitatii au fost doar colegi de gradinita de-ai Mariei si copii din cartier, iar dintre adulti, am facut o lista stransa de prieteni foarte apropiati si nasii Mariei, cu care ne-am simtit absolut extraordinar!
Cand s-a lasat intunericul, le-am facut copiilor o surpriza si, cu ajutorul prietenilor nostri de la Baloane Brasov, am luminat cerul pentru cateva minute cu niste artificii colorate. Ne cerem scuze tuturor animalelor afectate de cele 3 minute de artificii, inclusiv catelusei noastre Daisy, care tremura de fiecare data.. 😀
Pe la ora 19.00 deja copiii au inceput sa se retraga spre casa, iar noi adultii ne-am lungit la vorba pana aproape de miezul noptii.. Si ce fain a fost… am ras, am baut, ne-am simtit bine…
Una peste alta, eu cred ca a fost o petrecere reusita, iar Maria si-a facut damblaua cu papusile LOL.. :-)))
Multumim tuturor invitatilor, tuturor colaboratorilor care au fost, ca de obicei, la inaltime, si multumim si copiilor ca au fost civilizati si nu au distrus nimic prin casa. :-))
Asta a fost petrecerea de sambata. Ieri insa, de ziua ei, am hotarat sa o scoatem in oras, la o masa festiva. Si am intrebat-o pe ea unde vrea sa mergem, in functie de ce mancare vrea; chinezescul a castigat, asa ca am gasit un restaurant chinezesc prin apropiere, am urcat copiii in masina si am mers la masa.
Mancarea extraordinara, compania perfecta, pozele de rigoare de dupa, si inapoi acasa la relaxare ( noi ), si ceva joaca alaturi de copiii din cartier – ei.
Si uite asa am mai bifat o zi de nastere, o petrecere alaturi de copii si baloane, o zi cu soare si cu ploaie, o zi in care am avut privilegiul de a fi in compania ei, celei mai dulci printese din lume, si a lui, celui mai frumos si inteligent baiat din tot universul.
Ma consider un om fericit. 🙂
Va pup,
E.
