Numaram zilele.
Orele se insiruiesc ordonate una dupa alta, si se incapataneaza sa treaca in acelasi timp monoton ca din totdeauna. Zilele devin ba scurte, ba prea lungi, in functie de cum le simtim la nivel emotional. Asteptam cu sufletul la gura vesti de mai bine, timp in care vamile sunt pline, garile dau pe dinafara de oameni agitati, stresati, speriati, iar casele romanilor se umplu de femei care si-au impachetat viata intr-o valiza si au plecat spre pace.
In tot acest vacarm ne-ncetat, azi sarbatorim FEMEIA. Aceasta eroina neincununata, acesta stalp neclintit al familiei, al societatii, al umanitatii. Aceasta fiinta care si-ar sacrifica propria viata pentru viata copiilor sai, care si-ar da si ultima suflare pentru iubire, care ar lasa totul in urma pentru o sansa la pace si un viitor mai bun.
In alti ani, ziua de 8 Martie ar fi trecut poate mai putin observata si sarbatorita, insa anul acesta este inchinata femeilor eroine care se lupta zilele acestea pentru viata lor si a copiilor lor.
Este inchinata acelor femei-soldat care au ales sa ramana in mijlocul gloantelor si sa isi apere patria chiar cu pretul vietii, lasand in urma un gol care nu va fi umplut niciodata; este inchinata mamelor care si-au luat pruncii in brate pentru prima data in holul racoros al unui tunel de metrou sau al unui buncar improvizat, este inchinata tuturor acelor femei care isi lasa barbatii in urma sa lupte pentru tara, timp in care ele se uita cu jumatate de inima spre un viitor incert, este inchinata tuturor fetelor care si-au lasat copilaria in urma brusc si au fost obligate sa se maturizeze peste noapte, este inchinata tuturor bunicilor, matusilor, maicilor si tuturor femeilor voluntari care ofera in aceste zile , clipe de alinare si comfort, o farama de iubire din inima lor mare, o bucata de paine si o imbratisare care spune mai mult decat orice cuvant.
Anul acesta sarbatorim FEMEIA-EROU, acea femeie care exista in fiecare dintre noi in stare latenta, gata sa se ridice in orice moment si sa isi faca datoria fara cracnet si fara teama, condusa fiind doar de iubire.
Speram ca florile sa fie un simbol al primaverii, al pacii si al iubirii, si nu un morman verde pe un mormant gri, insa vor veni si vremuri mai bune, iar istoria nu va mai fi scrisa in sange, ci in aripi de inger si cantece angelice.
Pana atunci insa, La Multi Ani Femei-Erou , oriunde ati fi!
