Sincera sa fiu, habar nu am ce trebuie sa scriu aici, pentru ca este prima data cand iti scriu… 

In copilarie, magia Craciunului s-a risipit repede, la o varsta destul de frageda, asa ca, de atunci a devenit o sarbatoare destul de banala… era frig, faceam brad, primeam niste cadouri si cam atat. 

Insa acum, de cand au venit copiii in viata mea, magia a renascut. Si nu doar atat, nu doar ca a renascut, dar parca a venit cu o forta dubla, parca adunata din toata perioada in care s-a transformat intr-o banalitate in viata mea; iar acum isi cere drepturile! Si da, este minunat sa revad si sa resimt magia aia unica si nemuritoare a Craciunului. De la impodobirea bradului, la impodobirea casei, cu o atentie sporita la detalii, cu impodobirea copacilor din jurul casei, cu parfumuri aromate in mireasma Sarbatorilor de iarna, totul este o traditie. Si este o traditie pe care vreau sa o mentin vie cat de mult pot pentru copiii mei, pentru ca ei sa nu simta risipirea magiei atat de drastic atunci cand va veni momentul. 

Deci, Draga Mosule, acestea fiind spuse, presupun ca acum ar trebui sa iti insir lista mea de dorinte, nu..?

Ei bine, desi de-a lungul anilor am avut diferite dorinte, placeri sau vise, anul acesta nu ma pot gandi la nimic material sa iti cer. Am tot ce mi-am dorit : am haine de-mi cade dulapul in cap, am pantofi pe care nici nu mai apuc sa ii port, am genti noi, vechi si in between de pe care sterg praful in dressing, am o casa mare si frumoasa facuta dupa inima si placerea noastra – a mea si a lui D., am o masina noua si frumoasa, si cel mai important, am o familie care ma respecta, care ma apreciaza si care ma iubeste exact asa cum sunt, cu toate nebuniile mele, cu toate defectele si cu toate calitatile, cu toate traumele nerezolvate si cu toata bunatatea de care dispun. Am o cariera care ar mai avea cate ceva de carpit pe ici pe colo, dar luandu-le la gramada, ma pot considera o femeie fericita si implinita.

Sincera sa fiu, nu-mi lipseste nimic din tot ce ar putea face pe oricine fericit. 

Si totusi, Mosule, ar trebui sa iti cer ceva, nu..?

Ei bine, Mosule, eu stiu ca magia ta este atat de puternica precum credinta in tine, asa ca te rog eu, cu toata iubirea si cu toata increderea mea, daca poti ca anul acesta, in loc de lucruri materiale exagerate, sa aduci putin mai multa iubire in lume, Mosule, ca tare e nevoie de ea. 

In loc de cadouri scumpe, adu pace peste partile din lume care trec in acest moment prin vremuri tumultoase. Adu lumina acolo unde e intuneric, adu caldura acolo unde sunt inimile inghetate, adu fericire acolo unde lacrimile nu contenesc a curge, adu liniste acolo unde e tumult mare, adu bucuria de a trai acolo unde viata e pe muchie de cutit, adu libertate acolo unde zambetele au incetat sa traiasca, adu intelepciune acolo unde mandria si-a facut de cap mai mult decat ar fi trebuit si presara-le pe toate cu praf magic de iubire pura, neconditionata si deschizatoare de inimi. 

Iar mie..? Mie sa-mi aduci Mosule curaj, pentru ca am pornit pe un drum foarte frumos, insa foarte greu, asa ca te rog sa-m aduci curaj sa nu ma abat de la drum, oricat de dureros ar fi. Mai adu-mi si intelepciune, ca sa vad dincolo de cuvintele taioase ale oamenilor si sa le pot transforma durerea in pansament pentru suflet. Adu-mi puterea de a-mi privi demonii in ochi si de a-i imbratisa cu o iubire atat de mare incat sa se transforme in raze de soare care ma incalzesc atunci cand lumea din jurul meu ma raceste cu durerea ei. Adu-mi rabdare, Mosule, ca la asta nu excelez, sincera sa fiu; am fost mereu in criza de timp din cauza lipsei de rabdare, iar asta mi-a adus multa suferinta de-a lungul timpului, creandu-mi iluzia ca ma lupt cu lumea intreaga cand de fapt, ma luptam cu mine insami. Asa ca, putina rabdare n-ar strica. Trece-o pe lista, te rog. Am inceput sa invat sa ma iubesc pe mine insami exact asa cum sunt, perfecta in imperfectiunile mele, insa uneori mai uit cine sunt si ma trezesc uitandu-ma in oglinda cautand o alta reflexie, asa ca, daca iti mai ramane putina iubire de sine, arunca un strop si catre mine, Mosule. Ti-as fi recunoascatoare. 

In rest, ce mi-as mai putea dori..? Am de toate.

Nu am puterea de a schimba lumea, insa am puterea de a schimba lumea mea. Am puterea de a schimba cateva destine care-mi ies in cale dand speriate din codita, insa nu am puterea de a ridica durerea lumii sau suferinta altora, fie bipede sau patrupede. Daca poti interveni tu aici, ar fi magic.. Insa stiu ca toti trebuie sa ne traim povestea. 

Si cu asta am ajuns la capatul listei mele, Mosule. 

Uite, atat de emotionata am fost sa iti scriu prima mea scrisoare incat nici macar nu te-am intrebat daca sunt pe lista celor buni sau pe lista celor obraznici. Sigur, am si eu petele mele pe mine, am gresit fata de altii, uneori intentionat, alteori fara sa-mi dau seama; poate nu am reusit sa imi cer iertare de la toti, insa as vrea sa o fac acum. Vreau sa imi cer scuze de la toate persoanele pe care le-am ranit intentionat sau nu, din inocenta sau din prostie, cu un cuvant spus aiurea sau cu un gest nepotrivit. Va rog sa ma iertati, daca puteti. 

Sunt sigura Mosule ca ai tu lista ta si, oriunde as fi, pe oricare dintre ele, sper ca macar prima parte din lista mea sa o aduci lumii. Nu de alta, dar vezi si tu cat de rece a devenit lumea in lipsa iubirii. Asa ca, adu-le Mosule tuturor iubire, ca sa le incalzeasca sufletele inghetate de atata durere. 

Te pup, cu drag, 

Un suflet care a redescoperit magia Craciunului..