Am crescut intr-o familie modesta. Parintii mei lucrau amandoi in fabrica. Aveam o singura pereche de blugi pe an, o pereche de sandale cu care faceam toata vara, o pereche de incaltaminte sport si o pereche de cizme care ma tineau chiar si 2-3 ani; o geaca de iarna si un singur ghiozdan.

In timpul facultatii nu am iesit nici macar o data in club pentru ca nu aveam bani. Stateam in gazda unde plateam 120 de lei, iar de acasa primeam 150-160 pe toata luna. Restul imi ajungeau de abonament la RATB si poate un suc.

Primii mei bani i-am facut in liceu, cand am inceput sa merg la festivalurile de muzica usoara si populara. In facultate, daca aveam noroc, mai prindeam cate o nunta la care mergeam cu o trupa din Ramnicu Sarat, unde primeam 200 de lei.

Stiu ce inseamna sa vrei dar sa nu poti.

Am descoperit viata cu putin mai multi bani cand am inceput sa cant cu baietii de la DJ Project.

In timp, cu multa munca, multe nopti nedormite si foarte multi kilometri prin tara, am ajuns sa imi pot permite aproape orice imi doresc. Aproape. Nu chiar tot. Am si eu rate la banca, datorii, cheltuieli lunare, exact ca orice alta persoana.

Poate as fi putut face mai multi bani, sau, din contra, as fi putut sa lucrez pentru a indeplini visul altcuiva. Destinul meu a fost altul, insa nu a venit pe un drum lin, ci pe unul cu foarte multe denivelari si rascruci. Am mers insa mai departe, indiferent de ce mi se asternea in fata.

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ratez evenimente pretioase din viata mea, ziua mamei mele sau sa ajung in ultimele 2-3 ore la nunta fratelui meu pentru ca am avut concerte in celalalt colt al tarii. Mi-a placut si nu ma plang. Stiu ca pentru a realiza ceva este nevoie de multe, multe sacrificii.

Nu m-am plans niciodata de ghinion sau de obstacole si nici nu am facut pe altcineva responsabil de problemele mele.

Nu am criticat competitia, ci m-am concentrat pe ceea ce este sub controlul meu: propria-mi performanta. Am incercat sa fiu eu mai buna, sa ajung la acelasi nivel sau chiar mai sus. Uneori mi-a iesit, alteori nu, dar nu m-am dat batuta. Nu m-am descurajat.

De multe ori oamenii imi spun ca ma subestimez. Eu ma uit spre ceea ce fac si cum reactionez si imi spun ”Asta e, asta sunt”.

Cand sunt pe scena si am toate luminile pe mine ma simt in apele mele. Simt ca acolo e locul meu. Pot sa am 10 oameni in fata mea, sau 10 000, la fel ma simt si la fel cant. Cu bucurie, cu toata dragostea.

Insa, cand sunt intr-o camera luminata si trebuie sa vorbesc despre mine, ma rusinez si imi vine sa fug.

Nu apreciez insa cand alte persoane incearca sa ma faca pe mine vinovata de destinul lor. Nu am luat nimanui mancarea de la gura, nu am furat, nu am mintit pentru a lua locul altcuiva, sunt cu constiinta impacata si cu sufletul linistit.

Nu este vina mea ca altii nu au ce manca in timp ce eu merg cu familia mea in vacanta. Nu m-am angajat sa lucrez pentru altii.

Fiecare dintre noi este propriul lui stapan. Avem (inca) libertatea de a ne face propriile alegeri si greseli.

Din toata inima spun ca destinul ti-l mai si faci, nu astepti sa-ti cada merele in gura. Faci sacrificii si compromisuri pentru ca vrei.

Cand descoperim si intelegem in profunzime ca nimeni nu poate trai in locul nostru, ca nu e nimeni vinovat de insuccesul nostru, invatam sa pretuim si sa punem in evidenta tot ce avem.

Eu cred cu tarie ca, atunci cand vom pleca de pe pamantul asta, n-o sa plecam nici cu casele, nici cu masinile, nici macar cu hainele de pe noi sau cu gablonturile din dotare. Vom pleca exact asa cum am venit: goi, dar cu sufletul plin de amintiri.

Ca sunt amintiri frumoase sau nu, asta tine de fiecare persoana in parte. Nimeni nu poate trai in locul tau, asta e darul tau primit de la Univers!

Daca ai citit aceasta marturisire pana aici, as vrea sa te rog sa-mi faci o promisiune. Si sa-ti faci o promisiune.

Astazi, acum, incepe sa te bucuri de viata ta, MAKE THE BEST OF IT si nu mai incerca sa gasesti vinovati pentru lucrurile care ti se intampla.

Indrazneste sa crezi in tine si schimba-ti destinul daca nu esti multumita cu ce ai.

Viziteaza lumea asta mare cat de mult poti. Nu trebuie sa fii milionar pentru a face asta, trebuie doar sa vrei.

Si, orice ar fi, traieste!