MAKE-UP Essentials

MAKE-UP Essentials

Ei bine, fiind o fana a frumosului, sunt mereu in cautare de noi produse cosmetice si de make-up. Asa am ajuns sa descopar si produsele Makeover Paris.

In ultima perioada am dezvoltat o adevarata pasiune pentru tot ce inseamna ruj sau gloss, asa ca primele produse incercate au fost bineinteles rujurile Makeover Paris si glossurile lor, si am fost placut surprinsa sa descopar nuante noi si diferite si texturi de la creamy pana la foarte mate, dar nu uscate, ceea ce e minunat, caci eu nu sufar buzele uscate. 🙂

Apoi, mi-am indreptat atentia spre fardurile de ochi si blush-uri. Imi place sa expérimentez si sa amestec diferite nuante, iar faptul ca sunt si putin sidefate ma ajuta foarte mult la blenduirea culorilor. Iar cu blush-ul cu iluminator poti da un finish stralucitor intregului machiaj.

Fiindca in “garderoba” aveam numai fonduri de ten lichide, m-am gandit sa incerc si un fond de ten baton. Trebuie sa recunosc, fiind obisnuita cu fluiditate, la prima aplicare am fost putin dezamagita, dar am mai incercat inca o data aplicand mai mult fond de ten si, ajutata de buretelul minunat de la Makeover Paris am blenduit fondul de ten perfect pe fata. Surpinzator de cremos si fin l-am simtit pe fata, si foarte resistent pe parcursul zilei.

Si ca sa fie totul perfect, am matifiat cu pudra. Asa pudra fina trebuie sa recunosc ca nu am mai simtit pana acum, insa, trebuie putin insistat cu ea daca vrei sa acopere mai bine sau daca fondul de ten folosit este mai cremos.

In rest, super multumita de produsele Makeover Paris pe care le puteti gasi pe www.makeoverparis.ro sau la magazinul lor din mall Coresi din Brasov.
Essentials in make-up ar trebui sa cuprinda ruj sau gloss, fond de ten, fard de ochi, blush-ul si pudra. 
Voi ce produse noi de makeup folositi?
Sunteti multumite de ele sau ati vrea sa incercati si ceva nou?
Va pup,
E.
Jurnal de izolare

Jurnal de izolare

Salutare dragilor.

Stiti cum e vorba aia, ca la greu afli care-ti sunt prietenii..? Ei bine, in aceste vremuri grele incepem sa ne dam arama pe fata si sa ne vada lumea cum suntem de fapt. Si, in ignoranta mea, chiar am crezut ca majoritatea oamenilor sunt buni, intelegatori, responsabili, solidari. De fapt, realitatea este alta; mai urata, mai suparatoare.

In aceasta perioada in care toata lumea este pusa la incercare, eu am crezut ca trebuie sa fim solidari unul cu celalalt, sa ne ajutam unii pe ceilalti cu o vorba buna, un sfat sau chiar cu o actiune, indiferent de natura ei. In schimb, oamenii dau dovada de egoism maxim : desi multi dintre noi s-au inchis in case cu copii, cu catei si purcei, altii umbla liberi ca si cum ar fi in vacanta, sfidandu-ne parca pe noi cei care am ales siguranta in locul confortului si a rutinei zilnice. Ignora orice regula de bun simt, cei infestati nu stau in casa si nu respecta carantina, cei din jurul lor sunt inconstienti si nu sunt la curent cu realitatea zilelor noastre.

In timp ce medicii isi risca viata zi de zi prin spitalele pline pana la refuz cu noi si noi pacienti, alti oameni aleg sa isi vada de viata mai departe, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

In timp ce voluntarii isi risca propria siguranta mergand la actiuni caritabile, ajutand diferite persoane in imposibilitatea de a se ajuta singure, facand voluntariat la cantinele de saraci, sarind in ajutor oamenilor blocati in case, lucrand contra cronometru, alti oameni ies la gratare, cumetrii sau chiar nunti improvizate, se vad cu prietenii si cu copiii in parcuri, la coltul strazii sau in piata.

Si mai este si acea categorie de oameni care, in ciuda apelurilor disperate ale asociatiilor de animale, precum si a stirilor zilnice de pe tv , radio si online, aleg cu buna stiinta sa isi paraseasca animalele care NU trasmit virusul Corona la oameni, sau sa le eutanasieze. Aici, eu nu mai stiu ce sa mai spun.. educatie…? Lipsa culturii..? A empatiei..?  A iubirii…? Completati voi.

Mai sunt si acei oameni care, atunci cand situatia le cere sa fie solidari, ei nu numai ca nu stiu si nu vor sa faca asta dar, cu buna stiinta, fara nici o remuscare sau empatie, aleg sa denigreze orice actiune sau persoana care cere un ajutor NEfinanciar!! Se pun intotdeauna primii, deci egoismul primeaza, si arunca tot timpul in fata nemultumirile si frustrarile lor fata de viata pe care singuri si-au ales-o.

Din pacate, in vremurile grele ne aratam adevarata fata. Si, cu toate ca multi dintre noi isi pastreaza imaginea curata si fac ce au facut dintotdeauna, adica sa ajute – oameni sau animale, vor exista mereu si acei oameni care aleg sa fie egoisti, limitati si rai.

Adevarat ca orice padure are uscaciunile ei, dar daca nu intelegem ca nu prin ura vom reusi sa trecem peste tot ci doar prin iubire, respect si unitate, cu tot regretul va spun ca ne asteapta vremuri intunecate. Luminita de la captul tunelului se indeparteaza tot mai mult, cu fiecare actiune facuta in ciuda, din egoism si din nepasare.

Sunt de acord cu autoritatile in ce priveste masurile drastice, si incurajez ca astfel de actiuni sa fie si mai severe, pentru ca doar asa, noi cei care apreciem eforturile semenilor nostri si ii tratam cu respect si bunavointa, ne vom putea intoarce la vietile noastre mai repede, mai puternici si mai increzatori in viitor!

Respect pentru toti medicii, asistentele si tot sistemul medical romanesc care in acest moment se afla intr-o lupta continua cu acest virus nemilos!

Respect pentru toti voluntarii care pleaca din siguranta casei lor pentru a-i ajuta pe altii mai putin norocosi, riscandu-si astfel sanatatea si viata!

Respect pentru toti salvatorii de animale care, in aceste momente groaznice nu si-au abandonat crezul si iubirea fata de animale si care se lupta cu o rata si mai mare a abandonurilor!

Respect pentru toti soferii, agentii comercianti, vanzatorii si personal shoppers care lucreaza zi de zi, unii non stop pentru ca noi, majoritatea sa stam in siguranta casei noastre!

Respect pentru ei care au inteles ca doar impreuna vom reusi sa trecem peste asta si au ales sa stea acasa!

Respect pentru OAMENI!

Pentru ceilalti insa, Dumnezeu cu mila!

Sper sa ajungeti sa intelegeti mai repede ca unitatea este cea mai mare arma a unui popor, si nu individualitatea; sper sa ajungeti sa apreciati eforturile depuse de niste necunosuti pentru ca voi sa fiti bine ; sper sa intelegeti ce afirmatie este corecta si care este falsa, si sa nu mai actionati la primul impuls ; sper sa va treziti la realitate inainte sa fie prea tarziu pentru toti!

Va doresc tuturor sanatate fizica si psihica, ca sa putem sa trecem peste incercarea asta cat mai repede!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

E.

Tu ce faci de carantina asta..?

Tu ce faci de carantina asta..?

Salutare dragilor. Din pacate, traim vremuri dubioase. Asupra lumii s-a abatut un dusman invizibil, si singura arma de atac este izolarea. Dar parca nu suna chiar atat de rau, avand in vedere faptul ca bunicii nostri au mers la un razboi fizic in care au indurat frigul, foamea, durerea si teama ca in orice secunda pot muri.

Si totusi, parca ne este tare greu sa ne “inrolam” in batalie si sa stam efectiv in casa. Unii dintre noi, din categoriile cele mai vizate de acest virus par sa nu dea mare importanta sfaturilor primite de la autoritati si insista sa isi traiasca viata in continuare ca si cand nu planeaza asupra lor un pericol iminent. Sigur, este doar o gripa, dar daca ati citit putin niste statistici, v-ati da seama ca, pana si banala gripa sezoniera a facut foarte multe victime.

Si atunci, cu ce este acest virus mai deosebit fata de virusul gripal..? Pai, desi face parte din aceeasi familie, noul Coronavirus este mult mai agresiv, se raspandeste mult mai usor si mai repede iar, in cazuri mai grave poate duce la pneumonie severa si, v-ati dat seama, deces. De aceea, persoanele cu sensibilitate a cailor respiratorii ar trebui sa aiba cea mai mare grija si sa se protejeze pe cat posibil. Adica sa stea in casa.

Dar stiu ca nu este mereu usor sa iti pui pe pauza toata viata si efectiv sa stai. Cu atat mai mult cu cat ai acasa si copii mai mici sau mai mari pe care trebuie sa ii tii ocupati.

Acum, as vrea sa va propun cateva activitati pe care sa le puteti face fie singuri, fie cu copiii sau familia.

  1. stii cum ai tot amanat momentul in care sa incepi sa ai grija de tine? Ei bine, acel moment a venit. Organizeaza-ti alimentatia si ia-te de sport. Iti poti rupe o jumatate de ora sau chiar o ora intreaga din zi in care sa get down to business. Te schimbi in echipamentul preferat –  daca nu ai unul si esti in cautare iti recomand sa intri pe https://www.merasport.ro si sa iti cauti echipamentul preferat – si fie iti cauti un program de fitness adecvat nevoilor tale, fie iti faci singur un program, daca esti mai initiat in ale fitness-ului.
  2. acum e momentul sa te apuci de adevarata ta pasiune. Daca pana acum te plangeai de faptul ca nu ai timp sa te apuci de un business care sa iti aduca implinire si bucurie, uite ca acum a venit acel moment. Asa ca nu mai amana, si ia-te de treaba.
  3. ia cursuri de gatit. Esti pasionat de bucatarie dar nu ai avut timp pana acum sa iti urmezi pasiunea…? Uite ca Universal ti-a ascultat rugamintea si ti-a oferit timpul necesar pentru a face exact ce iti doresti. Pentru ca nu poti iesi din casa, on line poti gasi o gramada de cursuri pentru orice specialitate iti doresti. 
  4. ia-te de pictat. A-ti exprima emotiile in mod artistic este una dintre cele mai bune metode de vindecare a anxietatilor si a temerilor, asa ca ia o pensula, o plansa si niste culori, si da-i bataie. Scoate artistul din tine! Activitatea asta se poate face si impreuna cu copiii, pentru ca asa le dezvolti imaginatia si simtul pentru frumos, si ii si tii ocupati o perioada buna de timp, in functie de rabdarea fiecaruia.
  5. citeste o carte; sau doua, sau trei, sau cate vrei. Ai timp sa faci asta acum. De asemenea, ii poti incuraja si pe cei mici sa decopere uimitoarea lume a cartilor, punandu-le la dispozitie carti adecvate varstei fiecaruia. Si o sa ajunga sa aprecieze mai mult o carte decat o ora de privit la tv.
  6. joaca-te. Mai ales daca ai copii, joaca este o metoda extraordinara de a te apropia de copiii tai. Intra in lumea lor si a personajelor si adu-ti aminte cum era cand erai copil. Lasa-ti imaginatia sa isi intre in drepturi si da-ti voie sa te joci. Relatia pe care ti-o vei crea cu copiii tai in urma unei partide de joc este uimitoare.
  7. danseaza. Da drumul la muzica ta preferata si misca-ti picioarele. Sunt sigura ca la birou nu ai fi putut sa faci lucrul asta dar, acasa la tine poti sa dansezi pe ce muzica vrei, cat si cum iti doresti. Lasa endorfinele sa-ti invadeze corpul, si o sa te simti energizat si cu chef de viata. Evident ca lucrul acesta il puteti face si cu copiii.. este chiar indicat! 😉
  8. fa un puzzle. Sunt sigura ca ai cel putin un puzzle in casa.  Desfacut sau nu, cu copii sau fara, apuca-te de el ; timpul va trece mai usor, iar nu nu te vei plafona.
  9. mediteaza. Chiar daca este casa plina, gaseste-ti un moment in care fiecare este ocupat cu o activitate proprie, cauta o muzica potrivita pentru meditatie si goleste-ti mintea de orice gand, bun sau rau. Alimenteaza-te cu o stare de bine si implinire, si parca lumea nu va mai parea un loc chiar atat de rau. Chiar functioneaza.
  10. scrie. Fie ca te pricepi sau nu, fie ca ai si tu la randul tau un blog, sau doar un jurnal, este important sa scrii zi de zi sau cat de des poti toate lucrurile care te marcheaza si care te deruteaza, fie bune sau rele. Este important pentru sanatatea ta psihica sa exteriorizezi acele ganduri care nu iti dau pace, pentru ca asa vei gasi o rezolvare mai rapida pentru ele. Fie ca esti fericit, implinit si bucuros, fie ca treci printr-o perioada dificila, ia o foaie si un pix si asterne-ti gandurile acolo. Doar pentru tine. Si cine stie, poate iti descoperi o noua pasiune.. 🙂

Sunt sigura ca sunt multe alte activitati pe care le puteti face cat timp trebuie sa avem grija unii de ceilalti doar prin simplul mod de a sta acasa, dar eu am insirat aici 10 activitati pe care eu la randul meu le fac alaturi de familia mea. Daca stiti si voi alte activitati cu care sa ne umplem timpul in aceasta perioada de carantina, lasati-mi intr-un comment, ca sa vada si restul lumii. Incercati sa aveti grija de voi, ascultati de autoritati si stati in casa pentru a ne putea intoarce cat mai curand la o viata normala si la activitatile noastre preferate.

Va pup,

E.

#stamincasa

Bine ai venit 36!

Bine ai venit 36!

Ei bine, uite ca s-a intamplat si inevitabilul : am ajuns la venerabila varsta de 36 de ani. Dar, cum age is just a number, spiritul meu este young and restless.. :-))

Asa ca, desi numarul creste an de an, am invatat sa nu ma mai sperii, ci sa traiesc atat cat imi este permis.

Trebuie sa recunosc ca, atunci cand am trecut de la 29 la 30 am avut un soc, chiar o mica depresie. Cativa ani dupa nici nu simteam nevoia sa imi sarbatoresc ziua de nastere; simteam ca sunt in cadere libera si ca nu voi mai putea trai niciodata cu adevarat. Pe la 35 de ani insa, adica exact cu un an in urma, mi-am sarbatorit ziua de nastere intr-un club de fite din Dubai alaturi de Lost Frequences, si perspectiva asupra vietii mi s-a schimbat.

Asa cum mi-a scris acum o prietena in mesaj, “the best is yet to come”! Si tind sa o cred. De ce..? Pentru ca viata la 30 + e superba! Am maturitatea necesara de a cerne anumite lucruri si nu ma mai arunc cu capul inainte, am o familie minunata, am un om extraordinar alaturi de mine care ma iubeste no matter what, am in spatele meu o cariera de succes, iar in fata ma asteapta necunoscutul ( care poate fi excelent ) si aventura.

Viata este o nebuloasa. Este o serie de galaxii necunoscute care iti pot deschide universuri care mai de care mai frumoase si mai incitante; trebuie doar sa ai inima deschisa la posibillitati si sa nu renunti la lupta. Niciodata! Atunci cand ai aruncat prosopul, viata devine de nesuportat.

Eu am invatat sa iau fiecare zi asa cum vine. Indiferent ca sunt zile bune sau zile mai putin bune. Toate au rostul lor in crearea noastra ca si persoana, si toate au frumusetea lor; pana si in durere exista frumusete. Pe mine, de exemplu, durerea ma face mai creativa. O zi proasta se transmite la mine intr-o zi plina de emotii, de unde pot scoate niste linii melodice absolut minunate, cu niste versuri pe masura ( da, fac si linii, si versuri )

Asa ca am invatat sa nu ma mai sperii de numarul care creste an de an. Ma uit la JLo si observ ca la cei 50 de ani ai ei este mai plina de viata ca niciodata! Asta confirma tot ce am spus mai sus!

Atata timp cat ma iubesc pe mine insami, ma respect si ma impulsionez sa fiu mai buna zi de zi, nimic nu imi va sta in cale. Sunt tanara, frumoasa and, dare I say, desteapta! Si daca mor maine, am ce lasa mostenire lumii : doi copii superbi de care sunt extraordinar de mandra!

Asa ca, 36 – BRING IT ON!

Imi doresc ca anul acesta sa fie unul plin de schimbare, lucruri noi si aventura!

So, Happy Birthday to me!

Va pup,

E.

De ce nu ne iubim

De ce nu ne iubim

Hello dragilor.

Aseara am citit o carte destul de interesanta, Arta Subtila a Nepasarii, de Mark Manson. Recunosc, ca nu ma atrage genul de carti motivationale sau chiar inspirationale dar, cum am primit-o de la un prieten foarte dragut, am zis sa ii dau o sansa.

Ce-am descoperit insa din aceasta carte insa, nu pot sa spun ca m-a linistit in vreun fel sau m-a facut mai increzatoare in viitor, ci dimpotriva, mi s-a aprins o intreaga constelatie in cap cum ca, noi de fapt nu prea stim sa ne iubim pe noi insine.

Si acum imi veti sari cativa in cap spunandu-mi ca de fapt nu este adevarat, ca asta este doar o chestie pentru oamenii slabi si neincrezatori in fortele proprii.. Being that as it may, dati-mi voie sa va spun ca pana si cei mai puternici oameni au slabiciunile, nesigurantele si frustrarile lor, ceea ce se poate interpreta ca o lipsa de iubire de sine.

Sa luam relatiile emotionale de exemplu. Incepi o relatie noua cu cineva. Totul e minunat; fluturii zboara prin stomac de parca ar fi invazie; cuvintele apar pe ecran si tu tresari la fiecare sunet pe care il face telefonul tau; inimioare, smiley faces pupaciosi sau rusinosi, promisiuni si juraminte. Si intr-o zi, lucrurile incep sa se domoleasca. Mesajele nu mai sunt atat de dese, raspunsurile se lasa asteptate, iar pe tine te incearca o mare de sentimente, care mai de care mai distructive : ce s-a intamplat..? de ce nu ma mai cauta..? cu ce am gresit..? e vina mea, am fost prea disponibil/disponibila, am zis prea mult, prea repede, trebuia sa fac asta, sau sa zic aia, si asa mai departe.

Apare teama, rusinea, dezamagirea, si uneori depresia. Nu-ti gasesti locul, nu te poti concentra la job pentru ca mintea iti zboara la el/ea… apoi telefonul iti vibreaza. Apare un mesaj banal, pe care tu il iei ca pe un semn de la Dumnezeu si iarasi o iei pe drumul ala distructiv, creandu-ti in cap imagini si idealuri ale unui lucru care de fapt nu exista. Iarasi te imbarci in barca iluziilor si culmea, chiar crezi ca de data asta va fi altfel. Dar nu va fi. Va fi la fel. Iti vei proiecta din nou temerile si iluziile asupra unei persoane care fie nu e pregatita sa le inteleaga sau sa le accepte, fie nu este chiar atat de interesata de relatia asta la fel de mult ca si tine. Si atunci trebuie sa inveti sa spui STOP.

Trebuie sa iti aduni toata forta interioara si sa opresti cursul distructiv al vietii tale. Trebuie sa inveti sa te iubesti si sa te apreciezi, pentru ca daca nu o vei face TU, atunci nimeni nu va putea sa faca asta cu adevarat.

Trebuie sa iti iei timpul necesar pentru a invata ce era de invatat din lectia asta, poate sa plangi, sa tipi, sa te descarci de emotiile acumulate si sa let go.

Universal ne pune la incercare zi de zi. Ne trimite lectii sub forma unor oameni care intra in viata noastra intr-un mod absolut banal si iti arata mai frumos sau mai urat ce trebuie sa faci pentru a creste ca si persoana, pentru a te dezvolta emotional si pentru a invata sa te iubesti pe tine insuti.

Este o lectie dura dar necesara.

Mark Manson scria in cartea lui ca “trebuie sa ne alegem durerea”. Viata nu inseamna un sir interminabil de zile bune, ci un sir de evenimente dureroase care ne fac sa luptam pentru acele zile bune. Cand merge totul prea bine in viata noastra, intervine monotonia, plictiseala. Si atunci, ce facem? Cautam lucruri sau persoane care sa ne excite existenta; care sa ne faca sa simtim ca traim; care ne urca pe cele mai inalte culmi ale placerii, si ne coboara in cea mai neagra gaura a durerii. Poate parea o practica putin masochista, dar de fapt, asta inseamna viata. Trebuie sa alegem cu ce durere putem sa ne luptam in anumite momente din viata noastra. Nu exista viata fara durere, cum nu exista noapte fara zi. Si iesi castigator doar daca inveti ceva din durere; atunci cresti, evoluezi, iti inveti lectia trimisa de univers.

De exemplu, esti intr-o rutina la job din care nu stii cum sa iesi. Ce faci..? Pai ai mai multe variante : fie iti dai demisia si te imbarci intr-o noua etapa a existentei tale cautant noutatea si imprevizibilul in alt job sau intr-o afacere proprie, fie incerci chestii noi la job-ul respectiv – incerci proiecte noi, care iti aduc doza de adrenalina mult dorita si cautata. Te inhami la niste lucruri noi pentru a simti ca traiesti.

Toti cautam de fapt acel lucru care ne excita existenta. Fie ca acel lucru ne lipseste in viata profesionala sau in viata personala. Acel aflux de adrenalina care ne pune mintea in miscare si ne face corpul sa tremure de emotie. Acea persoana care ne umple stomacul de fluturi la un simplu mesaj, sau acel proiect la care am visat toata viata, dar ne-a fost prea frica sa il abordam. Universul stie cand suntem pregatiti sa infruntam durerea, si de aceea ne-o trimite cand avem mai mare nevoie de ea.

Trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine. Nu, nu suntem toti speciali, unii dintre noi sunt chiar banali, dar iubirea de sine ar trebui sa depaseasca bariera impusa de legile societatii. Ar trebui sa ne iubim indiferent de statutul social, de abilitati sau talente speciale, indiferent ca suntem tineri, batrani, grasi, slabi, urati sau frumosi. Fiecare dintre noi are rolul lui in lume, chiar daca nu toti il vad sau il descopera pe parcursul vietii. Si ar trebui sa ne iubim atat de mult incat sa vrem, sa cerem lectii din partea universului care sa ne faca sa ne depasim conditia, sa crestem emotional si spiritual, sa nu lasam flacara din sufletul nostru sa se stinga niciodata. Pentru ca, poate nu suntem toti speciali, dar fiecare dintre noi este unic in felul sau. Si asta merita iubit. Si apreciat.

Daca aveti probleme in a intelege anumite lucruri sau momente din viata voastra, va recomand cu mare drag sa cititi cartea lui Mark Manson. Nu va garantez ca va va deschide ochii spre noi posibilitati si universuri nedescoperite, ci din contra, poate pe unii dintre voi va va enerva si o sa o aruncati. Dar daca sunteti sinceri cu voi insiva, veti descoperi in ea o sursa mare de iubire de sine si de acceptare a eu-lui personal. Va va face sa va puneti intrebari, va va forta sa iesiti din zona de confort si sa incercati experiente noi; sau o veti inchide dupa primele pagini si nu veti fi ratat nimic. Oricum ar fi, eu v-o recomand din toata inima.

Va pup,

E.