Am trecut de curand printr-o intamplare foarte urata si traumatizanta, o intamplare ce a deschis foarte multe rani!
Nu e un secret ca traiesc intr-un cartier de case la marginea Bucurestiului, un cartier privat, cu paza, unde iti poti lasa copiii sa zburde liberi pe strada fiindca nu are ce li se intampla : masinile merg incet, cainii merg in lesa, vecinii sunt ok si se cunosc intre ei.
Asta a fost si criteriul pentru care am ales acest cartier.
Intamplarea de care va povesteam s-a intamplat intr-una din serile trecute. In timp ce ne intorceam de la plimbarea de seara cu copiii prin cartier, trecand prin dreptul unor vecini, am auzit din casa urlete disperate de copil batut!
Inima mi s-a facut cat un purice si primul instinct a fost acela de a da buzna peste ei in casa si a opri totul dar, din pacate, legea nu-mi permite asa ceva. Intram pe o proprietate privata si nu am acest drept. Legal.
Asa ca, am trecut socata si speriata mai departe cu copiii si catelul dupa mine si am ajuns in casa unde m-am simtit in siguranta sa il sun pe D. (care era plecat din tara) si sa-i povestesc toata intamplarea.
Am inteles pe loc atitudinea violenta (ocazionala ce-i drept) a acelui copil asupra lui Mihaita chiar si in jocurile lor, am inteles privirile tematoare, dar iscoditoare in acelasi timp pe care mi le arunca in timp ce-l impingea pe Mihaita, am inteles TOT!
Mi-a plans sufletul pentru durerea lui si, de aceea va rog, va implor, NU va mai bateti copiii!!
NIMIC din ce ar putea face un copil de 6 ani (atat are copilul agresat) nu cred ca este atat de grav incat sa fie necesara bataia!!
NIMIC nu explica faptul ca TU, parintele lui, persoana care ar trebui sa-l protejeze de lucrurile rele din viata lui ridici mana asupra LUI, a copilului tau si il bati atat de tare si violent incat sa il faci sa URLE!!! NIMIC!!!
Nimic nu sterge durerea, mahnirea, rusinea si cicatricea lasata de palma ta! NIMIC!
Va purta cu el toata viata aceste sentimente, indiferent de ce si cum va ajunge!
Il trimiti in viata schiop, il trimiti la lupta cu un pai in mana, ii omori increderea in sine si personalitatea! Il transformi intr-o persoana cu probleme psihice!
Te rog, TE IMPLOR, NU-TI MAI BATE COPILUL!!
Indiferent cate probleme ai in relatie, la job, in viata in general, copilul NU este sacul tau de box, nu este mingea ta antistres, nu este persoana pe care te descarci!! Nu este el de vina ca seful e un bou sau ca ala din trafic ti-a taiat calea si ti-a aratat degetul, nu e vina lui ca nevasta te inseala sau a plecat cu altul, nu este vinovat de NIMIC din ce ti se intampla tie! El nu a cerut sa se nasca in familia ta cu probleme! Nu-ti mai descarca nervii pe el!!
Este o fiinta vie, bucata rupta din tine, o persoana ce-ti va urma exemplul de rahat pe care i-l dai tu!!
Si eu le mai scap o palma la fund copiilor mei, si eu mai tip la ei cand chiar ma fac cu nervii, dar NICIODATA nu i-am batut! Nu le-am dat cu palma peste fata, pumnul, cureaua, piciorul sau mai stiu eu ce alte metode de “disciplinare”!!
Cand chiar ma scot din sarite, prefer sa ies din camera pentru cateva minute decat sa reactionez ca un animal la primul instinct pentru ca, in definitiv EU sunt adultul, EU stiu ce inseamna o palma data, un pumn sau o curea!
Si eu ALEG sa nu-mi traumatizez copiii!!! Pentru ca sunt ai mei!
Pentru ca ii iubesc!!
Si pentru ca vreau sa creasca sa fie mai buni ca mine, mai destepti, mai deschisi la minte, mai frumosi, mai de toate!! Si nu-i pot trimite in lume cu handicapul asta psihic!! Ii vreau liberi si fericiti, vreau sa se simta in siguranta langa mine si tatal lor, vreau sa creasca stiind ca se pot baza pe noi oricand, sa nu le fie teama sa ne spuna orice au pe suflet!!
Pentru ca asta fac parintii!! Isi iubesc copiii neconditionat!!
Disciplona poate fi facuta si altfel, NU cu bataia, ca vorba aia, ne vrem evoluati!!
Asa ca va mai rog inca o data, va mai implor inca o data, NU VA MAI BATETI COPIII!!!
Va rog!
PS.
Am incercat sa am o discutie cu parintii, insa nu imi sunt atat de apropiati incat sa intru in detalii mai amanuntite cu ei… Nu stiu daca ar trebui sau un sa apelez la autoritati…
Si uite-asa, incet dar sigur s-a mai dus o vacanta. Tocmai ce am revenit din Turcia unde am petrecut 7 zile calduroase, si m-am.gandit sa va povestesc peripetiile noastre.
Cum deja cred ca stiti, noua nu prea ne plac lucrurile linistite si line… noi avem nevoie de agitatie si excitement. La ce ma refer cand spun asta…?
Pai haideti sa va spun…
Weekend-ul dinaintea plecarii a fost unul foarte obositor pentru D. pentru ca a tot plecat, venit, zburat pana la Timisoara-Arad si inapoi, iar duminica seara am realizat ca pasaportul lui este expirat, iar al printesei mai avea 4 luni pana la expirare si cum D. a insistat sa mergem in Turcia (desi eu nu prea voiam din motive de siguranta) era musai sa-si faca amandoi pasapoarte noi.
Bun. Pana aici totul bine, doar ca plecarea in vacanta era LUNI dupa amiaza! Deci, am avut cam 4 ore la dispozitie sa facem pasapoarte, sa mergem sa le ridicam, sa pregatim bagajele si copiii si sa ajungem in timp la aeroport.
Si ce credeti? Luni dimineata era o suuuuper coada la pasapoarte!! Du-te, stai la coada sa platesti la Trezorerie, ia chitanta, vino si stai la coada interminabila de la pasapoarte. Nu va mai spun ca D. este descurcaret si am reusit sa intram in timp util la pasapoarte, sa ajungem si acasa sa hranim copiii, sa se intoarca el sa ridice pasapoartele, sa vina iar acasa sa ne recupereze si sa mergem la aeroport.
Deci, inceputul nostru de saptamana si de vacanta a fost pe rapid-inainte, pe stres si agitatie, dar o data ajunsi in avion am inceput sa ne relaxam muschii si sa intram in vacation mode… :-))
Cum sa inceapa o vacanta de-a noastra altfel decat asa..? Pe bune acum, n-am fi noi… ?
Am ajuns seara pe la 8 la hotel, am reusit sa mancam ceva si sa facem o mica plimbare inainte de a ceda toti patru.
A doua zi insa am luat piscinele la rand pentru ca a trebuit sa experimenteze copiii, inainte de a ne opri la piscina pentru copii unde am si mers toata vacanta. Nu de alta, dar Mihaita a invatat sa sara in piscina si era o bucurie maxima cand il vedeai, iar printesa isi putea balaci pulpitele in apa mica fara teama.
Din cele 7 zile de stat in Turcia – Belek, am reusit sa vedem si noi marea de la balconul camerei, sa facem o singura data baie in mare si sa facem vreo doua plimbari pe plaja. Nu am ajuns la un consens cu piticii (de fapt piticul mai mare), care voiau cu disperare sa stea la piscina. Asa ca ne-am conformat si ne-am bronzat si noi cu urme de colac si jucarii de apa… ?
Intr-una din zile, dupa somnul de pranz (unde dormeam TOTI), ne-am decis sa mergem si pana centrul orasului Belek. (poza din header).
Ne-am plimbat pe stradutele infierbantate, n-am.scapat pana nu le-am cumparat copiilor cate ceva, am.savurat un ceai dintr-un magazin de suveniruri si arome turcesti, ne-am.facut poze, iar pe.seara am plecat incet spre hotel.
Daca sunteti ca mine si nu ati mai fost in Turcia, atunci nu veti sti sa nu va speriati cand mergeti pe strada si auziti claxoane relativ insistente : sunt soferii de autobuz care te “intreaba” daca mergi intr-o anumita directie. Daca vrei sa mergi, atunci se vor opri indiferent daca esti in statie sau nu. Asta mi s-a parut putin ciudat la inceput, dar super cool!!
Asa, poti sa te plimbi linistit pe jos, iar cand vrei sa ajungi mai repede doar raspunzi la claxon si te urci linistit, fara sa alergi dupa autobuz…
Si uite asa s-a scurs o saptamana.
In fiecare seara mergeam cu copii la spectacol si amandoi erau fermecati de miscarile dansatorilor.
Una peste alta, a fost minunata vacanta. Parca s-a terminat cam repede, dar asa se intampla cand te simti bine, nu..? ?
Am revenit acasa cu amintiri frumoase, cu urme de bronz pe corp (doar urme, ca nu am reusit fizic sa stau la plaja ) si cu dor de mare…
Pana la urmatoarea vacanta, savuram pozele… :-))
Voi ati fost in vacanta in Turcia? Daca da, ce v-a placut?
De cand am intrat in lumea asta nebuna a muzicii a trebuit – in ceea ce priveste look-ul meu – sa fac transformari peste transformari, unele radicale, altele mai ”domoale”. Cel mai la indemana mi-a fost si imi este sa ma joc cu parul. Fie ca aleg sa imi schimb coafura sau doar culoarea, jocul cu parul este mereu o transformare usoara si frumoasa pentru mine.
Pot sa spun cu mana pe inima ca, in afara de rosu aprins, am avut parul vopsit in aproape toate nuantele.
Ca sa fie treaba usoara, pe la inceputurile mele am fost un blond galbui, la un moment dat am avut si mese lungi pana la brau pe care le-am dat repede jos; dupa cativa ani de blond in care l-am si suvitat si colorat in toate nuantele posibile, m-am hotarat clar sa ma duc la extrema si astfel m-am vopsit bruneta, culoare in care am ramas timp de 10 ani.
Dupa nasterea primului copil insa, am decis ca e vremea de o schimbare radicala si, am schimbat brunetul pe un roscat sters pentru ca mai apoi sa fug direct la blond.
Nu m-a convins culoarea si, dupa cateva luni m-am intors la brunet pana dupa nasterea celui de-al doilea copil cand am reinceput procesul de schimbare a culorii.
In decurs de aproape 3 ani am schimbat multe nuante, asta resimtindu-se bineinteles in calitatea firului de par care s-a subtiat si, intr-un final s-a rupt, obligandu-ma sa-mi schimb si coafura, din scurt in mai scurt.
Devenisem deja sceptica si ingrijorata, si aproape ma hotarasem sa ma intorc pentru ultima data la brunet, cand am auzit de noua vopsea permanenta Color Expert.
Bineinteles ca m-am informat bine de tot inainte de a o incerca, si am descoperit ca, desi este o vopsea permanenta cu amoniac, foloseste o tehnologie inovatoare – Omega Plex, care protejeaza firul de par inainte, in timpul si dupa vopsire si mai ales, nu deterioreaza firul de par!
Tehnologia profesionala Omegaplex este ceea ce face ca parul sa aiba un aspect sanatos ,puternic si ofera un plus de ingrijire a acestuia în 3 pași.
Primul pas– PROTEJEAZA.
Se foloseste un serum impotriva ruperii parului , care protejeaza micro-legaturile din interiorul firului de par. Acest serum se mixeaza cu crema colorata.
Pasul doi– SIGILEAZA .
Dupa colorare se foloseste un tratament reparator care sigileaza fibra firului de par si intensifica culoarea.
Pasul trei – FORTIFICA.
Consta in folosirea unui tratament reparator care fortifica micro-legaturile din interiorul firului de par. Acesta se aplica la trei saptamani dupa colorare.
TOTUL FOARTE SIMPLU, RAPID SI SANATOS!
Cum vopseaua Color Expert este prima vopsea de par care face posibila utilizarea acasa a tehnologiei din salon, mie imi este mult mai simplu acum sa-mi mentin culoarea sau chiar sa mi-o schimb fara sa-mi mai fie teama ca voi ramane cu suvite de par in mana dupa colorare.
Va spun si un “secret”, este o vopsea care ofera acoperire 100% a firelor albe, iar gama de nuante este variata, am de unde alege din cele 20 de nuante puse la dispozitie… 🙂
Eu va recomand cu drag s-o incercati, iar maine (joi 08 Iunie) va astept pe pagina de Facebook pentru un concurs cu totul special!!! 🙂
Imi plac cartile. Le citesc cu mare drag si ma relaxez cand intalnesc in ele personaje si intamplari haioase.
Zilele trecute am avut surpriza si onoarea sa fiu invitata de Editura Corint Junior la lansarea cartii “Felix, asta-i culmea”, primul roman grafic romanesc, romanul de debut al lui Robert Nitoi.
Cum am primit un exemplar electronic inainte de lansare, curioasa din fire, am savurat rapid cateva pagini. Haios.
Farse de copii menite sa-ti smulga cate un zambet la fiecare paragraf. Ilustratii haioase care iti introduceau si vizualul vorbelor. M-am distrat copios.
Asa ca sambata, cand era ploaia mai frumoasa, am pornit spre Bookfest la lansarea cartea “Felix, asta-i culmea”.
A fost ceva inedit pentru mine pentru ca cei de la Editura Corint Junior m-au rugat sa spun cateva cuvinte despre carte. Evident ca am avut emotii (nu e ca si cum le-as fi povestit lui Mihaita si Mariei despre aventurile din carte), dar imi amintesc ca am marturistit ca mi-a placut foarte mult ce am citit si ca astept continuarea romanului.
Mai stiu ca am pasat microfonul catre trei pustoaice vloggerite, absolut dementiale. Cand zic pustoaice, inseamna 10-12 ani. “Cititoare de cursa lunga”, cum au fost prezentate. A fost o reala placere sa le vezi; atat de mici si totusi atat de serioase. Cool!!
La final a luat cuvantul si scriitorul nostru haios care, plin de emotii, ne-a explicat povestea cartii si de unde a inceput totul: o parte sunt povestile lui din copilarie, altele sunt din relatia cu fiul sau care acum are 14 ani.
Altfel, plimbandu-ma prin targul de carte, m-am bucurat sa vad ca inca sunt apreciate cartile si ca online-ul nu i-a atras chiar pe toti in mijlocul tornadei sale.
M-am bucurat sa vad copii de toate varstele alaturi de parinti sau bunici si am fost surprinsa – si onorata – sa acord autografe chiar daca nu era un concert al meu.
Una peste alta, a fost un inceput de zi super interesant in care am cunoscut oameni minunati.
Va recomand si voua romanul “Felix, asta-i culmea”, fie ca il luati pentru copilul sau nepotul vostru, sau chiar pentru voi insiva. E o carte foarte haiosa care sigur va va descreti putin fruntile.
In sfarsit … am ajuns si acasa dupa aproape o saptamana pe drumuri… Totul a inceput cu o nunta la care trebuia sa ajungem tocmai, hāt departe, in Oradea. Insa ne-a placut pentru ca abia asteptam sa revenim in mijlocul naturii.
Cum e destul de complicat sa mergi la drum lung cu doi pusti care-ti fac nervii prastie, impartim mereu distanta in doua “runde”. Asa calatoria dureaza cu doua zile in plus si mai poposim pe drum inainte de destinatia finala.
De data aceasta in prima seara ne-am oprit la Brasov, urmand ca a doua zi sa plecam direct spre Oradea, cu o mica oprire de masa si joaca in Cluj.
Toate bune si frumoase, copii obositi, somn pe masina… minunatie!
Dupa o zi obositoare am ajuns si la destinatia finala – Beius, Oradea; ne-am instalat la rude, am rontait ceva de seara, am lasat copiii sa zburde liberi prin curte pentru ca statusera toata ziua in scaunelele de masina si, tarziu in noapte ne-am refugiat in bratele calde ale patului.
Mihaita era super entuziasmat ca a ajuns la doi veri la care voia sa vina de anul trecut si ne-am bucurat cand a zis clar si raspicat ca el ramane acolo sa doarma cu baietii. Dar bucuria noastra a fost de scurta durata pentru ca, aproape de miezul noptii D. a primit un telefon de la un Mihaita plangacios care nu mai voia sa ramana la veri, pentru ca “lui ii este dor sa doarma cu tati”.
A doua zi ne-am pregatit frumos pentru nunta si distractie. Copiii s-au pus pe spart baloane si alergat in cerc ( cred ca este o bucurie nemaipomenita sa alergi in cerc… ), iar noi ne-am pus straiele de sarbatoare si ne-am pregatit sufleteste pentru orele in care urma sa alergam dupa ei. Au alergat atat de mult.. incat au adormit devreme, iar noi am mai prins cateva ore de distractie:)
Urmatoarea zi, ca dupa nunta, am plecat sa vizitam rudele de prin imprejurimi. Peisaje superbe, oameni minunati care nu s-au lasat pana nu ne-au hranit bine 🙂 … Distractie cat cuprinde pentru copiii care s-au bucurat de fiecare prajiturica in parte.
Am avut noroc si de vreme buna asa ca, la intoarcere ne-am oprit in livada in care a copilarit socrul meu; baietii s-au pus pe cules cirese iar noi fetele am ramas cu copiii la masini.
Mihaita s-a indragostit iremediabil de o pisicuta intalnita intr-una din vizite si aproape ca plangea cand i-am explicat ca nu o putem lua cu noi acasa. A vazut vacute si bivoli si a mancat fragute, timp in care printesa dormea in bratele mele…
Spiritul lui gospodaresc a luat amploare si la casa in care am poposit noi pe intreaga perioada, pentru ca acolo aveau si pui de gaina carora fermierul Mihaita le-a dat de mancare si pe urma i-a delectat cu desene pe telefon. Nu mai e nevoie sa spun ca puii erau mai interesati de papucii lui decat de desene…
Evident si pe acestia ar fi vrut Mihaita sa ii luam cu noi la Bucuresti… strangator baiat!
Luni ne-am pregatit de plecare si, cu portbagajul plin (asa e cand mergi la rude ) si cu energia pe terminate, ne-am indreptat usurel spre casa. Am facut oprirea de rigoare la Cluj: mancat, jucat, obosit, iar spre seara am pornit spre Brasov. Am mai rezolvat ceva treburi pe acolo si a doua zi am plecat spre casa.
La Brasov ne-am plimbat putin prin Poiana Brasov si nu am putut sa nu facem un video live pe Facebook unde am povestit putin despre CONCURSUL SCHAUMA NATURE MOMENTS cu niste premii incredibile.
Am povestit putin si despre primele produse pe care le-am incercat: Schauma NATURE MOMENTS SUCCULENT RASPBERRY & SUNFLOWER OIL care a fost gandita special pentru a proteja, a hrani si a-i reda parului vopsit stralucirea si despre samponul și balsamul Schauma NATURE MOMENTS MEDITERRANEAN OLIVE OIL & ALOE VERA care sunt potrivite pentru parul deteriorat cu varfurile despicate. O sa va dau mai multe detalii despre ele intr-un articol viitor, dupa ce le incerc pe toate.
In timp ce Maria dormea linistita in masina, noi ne-am distrat putin cu Mihaita care iubeste aparatul foto mai mult ca mine :))
Pe Mihaita l-am mai lasat cateva zile in vacanta prelungita la bunici pentru ca, oricum la el in gradinita au izbucnit cateva cazuri de scarlatina (norocul lui), iar noi am venit acasa pentru ca trebuia sa ne apucam si de treaba la un moment dat…
Cam asa a fost weekend-ul nostru prelungit… drumuri lungi si obositoare incarcate de amintiri frumoase si oameni minunati.
