Cu toate avem cu celulita, burtica, fundul sau alte parti ale corpului… :)) Ba e prea mare, ba e prea mic, in general fiecare dintre noi avem niste mici sau mari nemultumiri legate de corpul nostru. (more…)
Fuse si se duse…! Cam asa a trecut 2016 pentru mine! Un an galopant, algomerat, instabil, emotionant si agitat. Cateva proiecte au luat nastere, altele au ramas in acelasi stadiu, nimic promitator…
Nu am vrut sa scriu nimic legat de Craciun si Revelion pentru ca, sincer, am vrut sa vad cum se desfasoara… A fost primul an din 2003 cand nu am vrut sa am concert de Revelion, efectiv am vrut sa ma odihnesc si sa petrec acasa, fara sa alerg intre mai multe concerte.
Cum vrem sa le creem o traditie copiilor si acest Craciun l-am petrecut in familie, cu o singura schimbare : anul acesta a venit Mosu’ la propriu!
Mihaita a fost super incantat de eveniment, i-a pregatit biscuiti si un pahar de lapte, iar cand a aparut Mos Craciun a fost extrem de emotionat, apoi a stat la Mosu’ in brate, i-a cantat colinde si i-a spus poezii.
Printesa insa, speriata de bombe din fire, a stat firava la o distanta considerabila fata de omul necunoscut din fata ei, pana a considerat ea ca e safe sa se apropie. Degeaba a incercat Mosu’ sa o pacaleasca sa ii dea un pupic sau sa stea in brate ca n-a fost chip! Urla ca din gura de sarpe la fiecare urma de atingere! ??
Dupa multa hartie de impachetat rupta si aruncata peste tot prin living, multe chiote de bucurie, poze si filmulete, s-a lasat si ea induplecata la o poza undeva langa Mos, nu la el in brate, nu atins, nu pupat! Asta ca sa fie clar! ?
Petrecere, mancare, jucarii aruncate efectiv prin toata casa, cam asa a aratat seara de Craciun la noi.
De Revelion anul acesta a fost diferit… De mai bine de 10 ani, fiecare Revelion l-am petrecut in frig, in trafic si cu concerte la diferite locatii, de la aer liber la cluburi sau sali de spectacole. Frumos mi-a placut mult, n-am ce zice, dar obositor!
Asa ca, anul asta, ca sa rupem traditia am decis sa stam acasa alaturi de familie si copii, si, desi am avut cereri de concerte, le-am refuzat si ne-am cuibarit sediul central: bunicii din Brasov!!! 🙂
Cat am stat pe la Brasov in asteptarea Noului An, am scos piticii la zapada. Am incercat sa-l ducem pe Mihaita la ski, dar prima zi a fost putin obositoare pentru el si impreuna cu instructorul de ski am decis sa incercam din nou prin februarie-martie cand probabil nu va mai fi asa frig, dar totusi va fi zapada cat sa invete sa schieze 🙂 Normal, s-a intors super entuziasmat, nu a renuntat la clapari si casca, pe care le-a purtat prin casa si zilele urmatoare… 🙂
Pe Maria am plimbat-o cu sania, fiind prea micuta pentru orice alt sport de iarna. A fost incantata de plimbare, cu atat mai mult cu cat intr-una din zile s-a cuibarit in bratele lui Mihaita care o tinea protector sa nu cada si s-au bucurat amandoi de plimbare.
Ne-am relaxat atat de tare si ne-am simtit asa de bine, ca pe nesimtite a venit si Anul Nou. Ne-a luat prin surprindere, am si uitat sa facem anumite cumparaturi… printre care si artificiile, abia am mai gasit :))
Seara a trecut rapid…, pitica a adormit foarte devreme si a dormit prin bubuielele si artificiile inceputului de an, in timp ce noi ne chinuiam sa ne pupam si ne uram toate cele pe silent mode :))
Una peste alta, cam asa a fost la noi de sarbatori… Am inceput 2017 linistiti si fericiti alaturi de oameni dragi, cu mult optimism si forta de munca!
Sper ca si voi v-ati distrat in noaptea dintre ani!
A trecut 2016 … un an frumos, un an greu cu amintiri minunate si cu dezamagiri… insa un an bun! 🙂
Stiti si voi vorba aia: “femeia e ca vinul, de ce imbatraneste, de aia e mai buna!”
Acum, ca o fi mai buna la suflet, la gatit, la iubit sau doar mai “buna”, tine de preferintele barbatului… ??
Eu nu m-am considerat niciodata vreo zeitate nemaivazuta pe pamantul asta, vreo frumusete rapitoare care suceste capul fiecarui barbat din calea ei, dar nici nu-s vreo hidoasa la care ti-e greata sa te uiti. Aranjata, machiata si imbracata frumos sunt chiar bine! ??
Lasand gluma la o parte, imi mai trec prin fata ochilor poze de prin tineretile mele zbuciumate (?), fie ca sunt poze din concertele cu Dj Project sau poze personale si ma gandesc ca mie chiar mi se aplica zicala de mai sus.
La varsta onorabila de 32 de ani ma tin bine si arat (din punctul meu de vedere ) mai bine decat la…22 sa zicem. Ma simt mai femeie, mai implinita, mai inteleapta (!) si mai in forma, chiar daca am.trecut prin doua sarcini…
Simt ca acum pot purta o rochie senzuala fara sa par kitsch, pot purta cu mandrie un ruj sangeriu fara sa par pitipoanca, dar la fel de bine pot purta si o pereche de jeansi si adidasi fara sa par o adolescenta batrana!
Nu va mint, mi-e groaza de batranete, in special pentru ca mi-e frica de necunoscut in general. Dar, what the heck, daca nu putem sa oprim timpul, macar let’s make the best of it!
Imi place ca pot merge la o petrecere si pot bea un pahar cu vin si sa par classy nu skanky, chiar daca nu mai pot sa petrec pana in zori, imi place ca pot jongla cu doi copii in brate dar, in acelasi timp lumea sa mi se adreseze cu “domnisoara” ?? si most of all imi place ca nu numarul (varsta) ma face pe mine, ci detin controlul si “I beat the living hell out of it!!!” ??
Imi place sa imbatranesc frumos ca si vinul, chiar daca fata mea nu mai e perfect intinsa si mi se vad riduri fine, chiar daca trebuie sa folosesc mai multa crema si sa beau mai multa apa pentru a-mi mentine pielea hidratata si chiar daca noptile cad lata pe la 12 si nu mai apuc sa vad rasaritul cu un pahar de whiskey in mana.
Fiecare varsta are frumusetea ei si eu vreau sa ma bucur de fiecare moment al vietii mele!
Ladies, eu va propun sa luati un pahar de vin in mana (acum cand cititi articolul asta, sau cand ajungeti acasa), sa va luati cei mai comozi papuci de casa si cel mai fluffy halat, sa va intindeti regeste pe canapea si sa cinstiti in numele vostru!!!
De ceva vreme, mă gândesc cum aș putea să adaug categoria aceasta pe blog… Astăzi, de ziua noastră, a românilor, a României, am găsit prilejul să încep un nou capitol despre tradiții din România și oameni care încearcă să le țină vii și să le transmită mai departe.
Pentru început, vă voi povesti despre doi tineri arhitecți din Cluj, Andra și Bogdan, care încearcă să îmbine, cu succes, zic eu, tradiția cu modernul, creând astfel obiecte de design bazate pe basme românești. Atelierul are o perspectivă modernă și minimalistă ce pune într-o altălumină materiale contrastante.
Au realizat ceva deosebit, piese ce îmbină funcționalitatea mobilierului cu cea a corpului de iluminat. Lemnul este personificarea trecutului, metalul cea a prezentului și a viitorului, iar lumina leagă materialele într-o compoziție echilibrată. Toate piesele sunt realizate din lemn recuperat de la case tradiționale românești ce nu mai puteau fi restaurate. Primele două colecții Watt se numesc „Tâna Bătâna”și „Povești din bardă”, iar lemnul folosit este din brad și stejar cu o vechime de peste 150 de ani. Piesele sunt lucrate manual, iar toate etapele, de la concept, la idee, manufactură și până la prezentare, sunt realizate de arhitecții Andra și Bogdan.
Povestea din spatele colecției „Tâna Bătâna” m-a impresionat foarte mult. Este despre viața unei femei simple, Gligor Maria, alintată de cei dragi Tâna Bătâna, născută în 1915 în satul Broșteni, în județul Sibiu, care vedea familia și tradițiile mai presus de orice. A știut să se bucure de fiecare moment al vieții și să respecte valorile tradiționale românești, amintirea ei rămânând vie și prin colecția celor doi…
Mai jos vedeți câteva obiecte inspirate de povestea acestei femei deosebite și obiecte din celelalte colecții.
Noptiera face parte din colecția „Tâna Bătâna”, având la bază un concept ce a luat naștere într-un sat uitat de lume și de timp. Stâlpii de lemn ai prispei purtau amprenta a peste 100 de ani și refuzau să-și încheie povestea. Piesa este compusă din trei elemente, atenția îndreptându-se către detaliile materialelor (lemn de brad, metal, bec cu filament Edison).
1/2 Lamp – realizată din lemn vechi de peste 100 de ani
Piesa reprezintă cea de-a doua piesă din colecția „Tâna Bătâna”, având un design masculin evidențiat de proporția echilibrată dintre materiale.
Cumpana
Elementul de inspirație în procesul creativ a fost cumpăna, un simbol tradițional românesc. Lampa reprezintă totodată un simbol al centralității și al echilibrului, înfipt în „solul” tradiției, ce devine un centru al universului vieții de la sat. Gestul subtil prin care se îmbină materialele constituie tranziția de la trecut la prezent, astfel continuând povestea tradiției sub o formă reinterpretată.
Este inspirat de ideea de capăt/început, deschide o nouă colecție, „Povești din bardă” și reprezintă capătul unui element structural ce a făcut parte dintr-o casă bătrânească ce datează din anul 1860. Simplitatea dialogului dintre lemn și lumină creează o compoziție cu aspect rafinat.
Zburătorul – colecție inspirată din „Mitul Zburătorului”, de Eminescu
Zburătorul este inspirat din poveștile tradiționale românești, precum și din „Mitul Zburătorului”, de Eminescu, o compoziție echilibrată ce vorbește despre trecut și prezent, cu intervenții subtile care pun în valoare caracteristicile lemnului. Piciorul subțire din metal face ca lemnul să îți ofere o senzație de plutire și permite obiectului să fie admirat sub forma unui exponat cu o vechime de peste 100 de ani. Lemnul provine de la o casă bătrânească „Tâna Bătâna” din județul Sibiu, satul Broșteni.
O lampă de studio inspirată din munca și pasiunea unui prieten saxofonist. Lampa are atât rol inspirațional, cât și funcțional. Imaginea saxofonului a fost simplificată și geometrizată în așa fel încât să se îmbine cu lemnul în mod armonios. Lemnul folosit este de stejar recuperat de la o casă tradițională din județul Bihor, având o vechime de aproximativ 150 de ani.
Colecția de penare cu poveste este realizată din lemn de stejar (folosit și la colecția „Povești din bardă”) și piele naturală de vițel prelucrată manual cu cea mai mare atenție. Colecția este concepută împreună cu prietenii de la Tradde.
Ei bine, Gibraltar a fost intotdeauna unul dintre locurile pe care nu ma gandeam niciodata ca voi ajunge sa le vizitez, dar se pare ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata 🙂 Asa ca, mai mult dintr-un noroc al sortii pot sa spun, am ajuns in Gibraltar, acum cateva zile… Gibraltar unde e cald si bine, bate putin vantul, dar este un loc incredibil pe care va sfatuiesc din suflet, daca aveti ocazia sau norocul, sa il vizitati.
Cateva info despre Gibraltar pe care le-am aflat acolo, pana acum nu am fost foarte interesata de asta 🙂 Gibraltar este teritoriu britanic unde poti gasi o multime de pesteri de explorat, maimute semi-salbatice, daca pot sa ma exprim asa, care abia asteapta un moment de neatentie sa iti fure mancarea sau apa din mana, poti gasi peisaje incredibile la tot pasul, iar apa de o culoare albastru – turcoaz este de o frumusete incredibila.
Sa ajungi in Gibraltar este foarte usor daca mergi cu masina, durata din Malaga, de unde am aterizat noi este de aproximativ 1:30 daca mergi pe AP7 (autostrada platita) sau 1:45 daca mergi pe A7 (autostrada free). Cu autobuzul este mai complicat putin si dureaza peste 3 ore… Ai nevoie de pasaport sau carte de identitate sa intri in GIbraltar, iar banii acceptati sunt lire britanice si euro.
Singurul drum care leaga Spania de Gibraltar intersecteaza pista de aterizare a aeroportului din Gibraltar… a fost foarte interesat sa treci cu masina chiar pe pista pe care aterizeaza avioanele 🙂
Orasul este tipic britanic, cu o multime de pub-uri si restaurante, am vizitat portul unde am admirat yacht-urile si ne-am bucurat de vremea buna.
La finalul plimbarii noastre am ajuns la marginea continentului unde batea foarte tare vantul, dar am avut parte de privelisti superbe! Ca sa ajungem aici am trecut printr-o retea interesanta de tuneluri, mai tarziu am aflat ca in Gibraltar exista numeroase tuneluri sapate inca din anii 1779-1783 din timpul Marelui Asediu din Gibraltar.
Daca vreti informatii despre Gibraltar sau vreti sa imi impartasiti experientele voastre va astept cu un comentariu mai jos.