Al meu baiat a dezvoltat o pasiune pentru soldati, armata, pusti, pistoale… O are de ceva timp, chiar ne spune des ca el vrea sa fie soldat atunci cand va fi mare. Am tot respectul pentru armata romana si pentru soldati in general, dar mi-as dori din tot sufletul sa-si schimbe dorinta cand va mai creste, dar acesta este deja un alt subiect pe care o sa-l abordez cu alta ocazie.
Vazandu-l insa acum atat de pasionat de aceasta militarie, m-am gandit sa ii fac o surpriza si sa il duc la Muzeul Militar National.
Ca sa fie supriza si mai mare, l-am pacalit ca trebuie sa mergem la cumparaturi, undeva la un Mall ( norocul meu ca e inca mic si credul) Asa ca, ne-am pus toale festive (nu prea intelegea el de ce, dar n-a comentat prea mult ), ne-am urcat in masina si am plecat spre muzeu. Pe drum, ma tot intreba cand ajungem, la ce mall mergem si de ce, ca el vrea la ala vechi, nu la altul nou, si tot asa..
Dupa vreo 20-30 de minute, am ajuns. Am parcat frumos pe strada si am plecat spre intrare.
In curtea Muzeului ne asteptau tancuri, tunuri si alte masinarii ale armatei. Cand le-a vazut a fost in culmea fericirii si nu se putea abtine sa nu mearga la ele sa le vada mai de aproape.
Am intrat in muzeu, am platit intrarea si am inceput turul. Putin pe rapid-inainte, ca fix atunci a luat-o pe Maria ba somnul, ba foamea si tot cerea sa fie luata in brate. Am reusit insa sa vedem tot. Am inceput cu prima epoca a fierului si a uneltelor facute in perioada aceea: sulite, topoare, cutite, coifuri si am vazut inclusiv asezari omenesti din acea perioada. Am admirat picturi si sculpturi ale luptelor din perioada aceea, inclusiv vase si bijuterii.
Am continuat turul prin perioada dacica si romana si am ajuns la zona pe care il interesa pe Mihaita cel mai mult: pusti si pistoale. Am vazut arme din 1700, baionete lungi cu pat argintiu sau auriu pe care tronau simboluri care mai de care mai sofisticate (probabil in functie de rangul purtatorului ), cutite de buzunar, pistoale cu praf de pusca si gloante uriase. Am vazut banuti de argint, centuri mari de piele cu aur si pietre, sabii cu teaca absolut minunat lucrate in argint sau aur si cu incastratii de pietre, uniforme din diferite perioade si reconstituiri ale campurilor de lupta. Incantarea de pe fata piticului a facut ca supriza sa fie magica, atat pentru mine cat si pentru el.
Dupa ce am terminat turul in interior, am iesit in curtea exterioara pentru a mai vedea ceva tancuri, tunuri si avioane de lupta. M-a pus Mihaita sa ii fac poze cu fiecare in parte (sa se asigure ca le are pe toate).
A salutat si cativa soldati ce erau prin curtea muzeului bucurie mare pe el), a mangaiat o pisicuta pe care am gasit-o pe acolo iar apoi, inghetati de frig, obositi si infometati am plecat spre casa.
Mi-am dat seama cat de mult i-a placut in momentul in care mi-a multumit ca l-am adus aici si mi-a spus ca i-a placut foarte mult, ceea ce nu se prea intampla in cazul lui.. In plus, mi-a promis ca imi va face si el o surpriza.. :-)) I-am spus ca nu e nevoie; sa-l vad pe el fericit e cea mai mare bucurie a mea.
Cam asa ne-am petrecut noi ziua de duminica. Voi ce-ati facut?
Chiar daca sunteti fani armata sau nu, va recomand o zi la Muzeul Militar National. Este un loc minunat de unde poti invata foarte multe. Si sunt sigura ca si copiilor vostri le va placea!
Stiti vorba din batrani: “tara arde si baba se piaptana”?
Cam asa e treaba si cu acest Referendum!
Nu mai conteaza ca tara n-are spitale, ca mor oamenii cu zile infectandu-se in unitatile sanitare, ca vor fi disponibilizate 4000 de persoane din invatamant, nu conteaza ca sunt someri peste tot, ca batranii sunt arestati pentru ca vand patrunjel pentru a face un leu in plus pe langa pensia mizera pe care o au dupa o viata de munca. Nu mai conteaza nici faptul ca sunt abandonati zeci de copii in spitale fara nici o repercusiune asupra “parintilor iubitori”… Nu mai conteaza absolut nimic din ce merge rau in tara asta decat faptul ca NU SCRIE IN LEGE negru pe alb ca familia “traditionala” trebuie sa fie formata din barbat si femeie.
Asta este problema arzatoare a acestei natii care “traieste fara grija zilei de maine”, insa cu preocuparea unei singure si arzatoare situatii pe care trebuie sa o rezolve!
Mi se pare absurd sa incerci sa le iei unor oameni niste drepturi de care oricum nu beneficiau, iar asta cu o propaganda infama si hidoasa. Totul sub pretextul ca daca doua persoane de acelasi sex vor putea sa se casatoreasca vor putea avea, in viitor, si dreptul de a infia un copil.
O idee pe cat de nebuneasca, pe atat de ireala, avand in vedere faptul ca un cuplu obisnuit format dintr-un barbat si o femeie se chinuie ani de zile sa adopte un copil in acest sistem corupt si bolnav.
De unde ura aceasta lansata intr-o singura directie? De ce se cheltuie atatia bani pe un Referendum care nu are nici o importanta? De ce acum? De ce ne cearta Europa pentru ceea ce facem, iar noi stam cu ochelarii de cal si ne prefacem ca nu e nimic gresit in asta?
Cu milioanele de euro cheltuite pe aceasta “lege a urii” s-ar putea face multe alte lucruri benefice tarii. S-ar putea echipa spitale, am putea aduce scolile din Romania in secolul XXI, am putea face strazi, am putea ajuta niste batrani, am putea face atatea lucruri bune!
Nu cred ca persoanele gay ne vor putea schimba perceptia asupra iubirii, nu cred ca pot infuenta personalitatea unui copil, nu cred ca vor transforma copiii in alte persoane gay, nu cred nimic din ce se spune.
Cred insa ca iubirea iese invingatoare, cred ca ura e cea mai rea boala a umanitatii, si numai daca ne vindecam de boala asta vom putea exista in armonie si unitate.
Referendum-ul asta e o gluma, si una foarte proasta. O manipulare urata din partea unor persoane cu prea putina educatie, care chiar cred ca tot ce zboara se mananca. Acest Referendum este o indemnare la separatisme si da mana libera la o serie fapte de ura, iar totul in numele legii.
Va rog, inainte de a face orice, ganditi! Analizati situatia, ganditi pentru voi, nu pentru altii, vedeti ce si cum va afecteaza situatia, si pe urma actionati. Nu cum va spun altii, ci cum va dicteaza inima. Nu va lasati manipulati de orgoliile altora, nu fiti marionete in lupta unor specimene, fiti inteligenti!
Eu NU voi merge la referendum, pentru ca nu cred o iota din ce spune propaganda asta si pentru ca nu vreau sa fiu responsabila de durerea unor oameni care nu mi-au gresit cu absolut nimic.
De ceva vreme, mă gândesc cum aș putea să adaug categoria aceasta pe blog… Astăzi, de ziua noastră, a românilor, a României, am găsit prilejul să încep un nou capitol despre tradiții din România și oameni care încearcă să le țină vii și să le transmită mai departe.
Pentru început, vă voi povesti despre doi tineri arhitecți din Cluj, Andra și Bogdan, care încearcă să îmbine, cu succes, zic eu, tradiția cu modernul, creând astfel obiecte de design bazate pe basme românești. Atelierul are o perspectivă modernă și minimalistă ce pune într-o altălumină materiale contrastante.
Au realizat ceva deosebit, piese ce îmbină funcționalitatea mobilierului cu cea a corpului de iluminat. Lemnul este personificarea trecutului, metalul cea a prezentului și a viitorului, iar lumina leagă materialele într-o compoziție echilibrată. Toate piesele sunt realizate din lemn recuperat de la case tradiționale românești ce nu mai puteau fi restaurate. Primele două colecții Watt se numesc „Tâna Bătâna”și „Povești din bardă”, iar lemnul folosit este din brad și stejar cu o vechime de peste 150 de ani. Piesele sunt lucrate manual, iar toate etapele, de la concept, la idee, manufactură și până la prezentare, sunt realizate de arhitecții Andra și Bogdan.
Povestea din spatele colecției „Tâna Bătâna” m-a impresionat foarte mult. Este despre viața unei femei simple, Gligor Maria, alintată de cei dragi Tâna Bătâna, născută în 1915 în satul Broșteni, în județul Sibiu, care vedea familia și tradițiile mai presus de orice. A știut să se bucure de fiecare moment al vieții și să respecte valorile tradiționale românești, amintirea ei rămânând vie și prin colecția celor doi…
Mai jos vedeți câteva obiecte inspirate de povestea acestei femei deosebite și obiecte din celelalte colecții.
Noptiera face parte din colecția „Tâna Bătâna”, având la bază un concept ce a luat naștere într-un sat uitat de lume și de timp. Stâlpii de lemn ai prispei purtau amprenta a peste 100 de ani și refuzau să-și încheie povestea. Piesa este compusă din trei elemente, atenția îndreptându-se către detaliile materialelor (lemn de brad, metal, bec cu filament Edison).
1/2 Lamp – realizată din lemn vechi de peste 100 de ani
Piesa reprezintă cea de-a doua piesă din colecția „Tâna Bătâna”, având un design masculin evidențiat de proporția echilibrată dintre materiale.
Cumpana
Elementul de inspirație în procesul creativ a fost cumpăna, un simbol tradițional românesc. Lampa reprezintă totodată un simbol al centralității și al echilibrului, înfipt în „solul” tradiției, ce devine un centru al universului vieții de la sat. Gestul subtil prin care se îmbină materialele constituie tranziția de la trecut la prezent, astfel continuând povestea tradiției sub o formă reinterpretată.
Este inspirat de ideea de capăt/început, deschide o nouă colecție, „Povești din bardă” și reprezintă capătul unui element structural ce a făcut parte dintr-o casă bătrânească ce datează din anul 1860. Simplitatea dialogului dintre lemn și lumină creează o compoziție cu aspect rafinat.
Zburătorul – colecție inspirată din „Mitul Zburătorului”, de Eminescu
Zburătorul este inspirat din poveștile tradiționale românești, precum și din „Mitul Zburătorului”, de Eminescu, o compoziție echilibrată ce vorbește despre trecut și prezent, cu intervenții subtile care pun în valoare caracteristicile lemnului. Piciorul subțire din metal face ca lemnul să îți ofere o senzație de plutire și permite obiectului să fie admirat sub forma unui exponat cu o vechime de peste 100 de ani. Lemnul provine de la o casă bătrânească „Tâna Bătâna” din județul Sibiu, satul Broșteni.
O lampă de studio inspirată din munca și pasiunea unui prieten saxofonist. Lampa are atât rol inspirațional, cât și funcțional. Imaginea saxofonului a fost simplificată și geometrizată în așa fel încât să se îmbine cu lemnul în mod armonios. Lemnul folosit este de stejar recuperat de la o casă tradițională din județul Bihor, având o vechime de aproximativ 150 de ani.
Colecția de penare cu poveste este realizată din lemn de stejar (folosit și la colecția „Povești din bardă”) și piele naturală de vițel prelucrată manual cu cea mai mare atenție. Colecția este concepută împreună cu prietenii de la Tradde.
