Draga Mihaela, nu vreau sa ma bag in acest subiect mai mult decat s-a vorbit deja… Ai mai renegat o data tara asta care te-a facut cine esti si ti-a dat banii pe care ii ai si pozitia sociala de care te bucuri, si iata, ca noi, ca niste aiuriti te primim din nou cu bratele deschise sa ne jignesti copiii si sa faci afirmatii discriminatorii la adresa unor oameni care, din cate stim “noi, majoritatea”, nu ti-au gresit cu nimic.
Vorbind din punct de vedere religios, iti spun doar atat : “Sa arunce primul cu piatra cel fara de pacat!”
Din punct de vedere matern ( ca vezi, si eu sunt mama de baiat ), iti spun doar atat : de ce, draga Mihaela, daca tara asta este atat de infama din punctul tau de vedere si nu mai putem merge pe strada din cauza homosexualilor si a expunerii lor ostentative, nu iti iei tu frumos baiatul si sa plecati de tot in Monaco? Poate homosexualitatea s-a inventat in Romania, si doar aici gasesti astfel de persoane care te tracaseaza cu prezenta lor..
Fa-i copilului tau un bine si noua un favor, si te rog, pleaca din tara asta de homosexuali, daca nu iti poti duce copilul la gradinita din cauza lor, sau nu poti merge in parc pentru ca te tot lovesti de ei, sau nu poti duce copilul la un loc de joaca pentru ca este plin de gay pe acolo…
Noi, majoritatea mamicilor de baieti ne vom asuma riscul in continuare de a ne creste baietii in acest mediu “infect”, alaturi de homosexuali care sunt pe toate strazile, si vom incerca, in termenii nostri proprii si limitati sa le explicam baietilor nostri ” ce inseamna sa fii homosexual si de ce suntem noi, ca si oameni atat de diferiti..”
Speram si noi ca si tine, ca baietii nostri sa nu ajunga teroristi, hoti, criminali, sau depresivi, dar daca, prin nu stiu ce “noroc” sau “ghinion” ( ia-o cum vrei), baietii nostri vor alege compania altor baieti, sunt sigura ca multi dintre noi ii vom accepta asa cum sunt si ii vom iubi la fel fel de mult, pentru ca, in definitiv, nu orientarea sexuala defineste o persoana, ci actiunile ei!
Nu trebuie sa fii de acord cu mine, sunt sigura ca nici nu ma cunosti, dar asa, ca de la mama la mama iti pot spune ca actiunile tale il vor afecta pe baiatul tau mai mult decat ar face-o doi barbati care isi traiesc viata decent si intim.
Cine suntem noi sa judecam pe altii…?
Incerc din rasputeri sa fiu o mama buna, sa imi inteleg copilul si sa il ajut sa se dezvolte cat mai armonios si mai sanatos. Citesc mult, ma informez, ascult, totul pentru a putea intelege mai bine prin ce trece baiatul meu zi de zi si cum as putea eu, ca mama sa il ajut sa treaca peste toate incercarile vietii mai usor. Stiu ca asta ne dorim cu totii, sa fim sfatuitori de nadejde pentru copiii nostri, dar oare stim tot ce de stiut despre ei..? Le cunoastem toate trairile si toate suferintele..? Intelegem in ce fel ii marcheaza fiecare situatie…? Putem sa ii ajutam daca nu intelegem radacina problemei..?
Eu mi-am pus aceste intrebari inca de pe acum, pentru ca vad cum baiatul meu se schimba sub ochii mei. El care era intotdeauna un copil foarte vesel si sociabil, a inceput sa aiba si reactii neasteptate la care nu stiu cum sa raspund intotdeauna, asa ca am inceput sa intreb in stanga-in dreapta pe la diferiti parinti, psihologi si doctori, cum as putea sa gestionez situatia intr-un mod sanatos.
Aceste reactii sunt rare, insa imi place sa iau “problema” inca de la inceputuri si sa nu o las sa se dezvolte in ceva ce nu voi putea controla.
Am gasit multe sfaturi, multe idei din care incerc sa sustrag esenta lor, incerc sa adaptez totul la firea copilului meu si nu sa copiez cuvant cu cuvant, pentru ca fiecare copil este unic in felul lui si cu siguranta trebuie o alta abordare… Astfel, am inceput sa citesc si “Crescandu-l pe Cain”, o carte a doi psihologi americani Dan Kindlon si Michael Thompson care dezbate subiectul vietii emotionale a baietilor, un subiect tratat de multi dintre noi cu foarte mare superficialitate.
Traim toti cu impresia generala ca baietii, viitorii barbati trebuie sa fie puternici, un fel de Hercule care nu simte durerea nici fizica, si cu atat mai putin pe cea sufleteasca, si astfel, nu incercam sa intelegem reactiile lor ca un rezultat al frustrarii, al suferintei, al izolarii, ci le luam ca o atitudine “normala” , si de cele mai multe ori spunem : “Asa-s baietii…”
Nu obisnuim sa intrebam baietii cum se simt in anumite situatii in care intrebam, in mod normal fetele.. Nu obisnuim sa punem accent pe sentimentele lor pentru ca, la randul nostru am fost invatati sa credem ca “baietii nu plang”,“baietii nu vorbesc despre sentimentele lor, astea sunt lucruri pe care numai fetele le fac”, “baietii sunt puternici si ei nu trebuie sa arate slabiciuni”…
Si reactiile nu au intarziat sa apara : avem baieti violenti, introvertiti, frustrati, nervosi tot timpul pe ceva si cineva, incapabili sa isi exprime trairile pentru ca ar parea “moi”, obligati sa isi ascunda emotiile cat mai adanc in suflet.. Si cu ce ne alegem..? Cu adolescenti neintelesi care se refugiaza in droguri, bande violente, alcool, adolescenti care isi creaza lumi virtuale in mediul on line, adolescenti cu care nu mai putem comunica pentru ca am inchis de mult, din copilarie usile comunicarii, a exteriorizarii, a emotiilor, cu parinti care se simt neputinciosi in fata problemelor evidente ale copilului pentru ca nu inteleg sursa lor…
Nu vreau sa ajung in punctul in care nu ma mai pot intelege cu baiatul meu, mi s-ar parea un lucru de nedescris, tocmai de aceea incep de pe acum sa ma informez cu privire la aceste probleme care pot aparea in viata lui, pentru a sti cum sa le rezolv.
Observ de pe acum reactii violente la frustrarile lui cauzate de diferiti factori. Faptul ca inca nu si-a dezvoltat vorbirea cursiva (are 2 ani si 4 luni) ne face sa il intelegem destul de greu in anumite momente, iar lucrul asta il enerveaza si pe el, si reactioneaza in singurul mod pe care il cunoaste si prin care stie ca va atrage atentia : arunca jucarii, se loveste, ne loveste pe noi, tipa, plange.. Incercam sa empatizam cu el si sa intelegem sursa frustrarilor, dar pentru a putea intelege pe deplin lucruri cu care nu suntem familiarizati, avem si noi nevoie, la randul nostru sa ne educam.
Nu este usor sa cresti un copil sanatos din toate punctele de vedere, si cu atat mai putin un baiat pe care trebuie sa-l educi ca e bine sa isi exprime sentimentele intr-o societate in care acest lucru este privit ca o slabiciune.
Ca si mama, ca si parinti suntem datori fata de copiii nostri sa facem tot ce ne sta in putinta sa trecem peste prejudecati si sa ne educam copiii ca fiecare emotie conteaza.
Suntem needucati, eu sunt prima care recunoaste lucrul asta, pentru ca de multe ori ma simt neputincioasa, dar incerc sa rup firul indiferentei si sa imi ascult baiatul, sa il intreb cum se simte, pentru a putea creste un barbat puternic si stapan pe emotiile lui.
Cu siguranta aceste iesiri rare nu il definesc, dar daca la o situatie de acest gen nu intelegi ce o genereaza si nu o gestionezi cum trebuie, risca sa devina in timp ceva care nu mai poti controla…
Voi v-ati intalnit cu situatii de genul acesta? Cum ati reactionat la ele?
Cred ca ne dorim cu toate sa aratam cat mai bine in viata de zi cu zi… Dar, cate dintre noi stim cu adevarat cat de important este un machiaj bun si mai ales folosirea unor produse bune..?
Ei bine, un make-up bun, cu produse de calitate si cateva sfaturi despre machiaj, aplicate cum trebuie, pot face diferenta … 🙂
Pentru a va introduce putin in arta machiajului de calitate, am rugat unul dintre make-up artistii mei preferati din Romania, Alexandra Comaniciu sa ne dea cateva ponturi..
“ Machiajul de zi”
Cuvantul-cheie in ceea ce priveste machiajul de zi este “discretie”.
Pe timp de zi ne expunem celei mai puternice lumini, cea naturala, de la soare. De aceea, scopul machiajului de zi este de a ne infrumuseta, fara ca interventiile noastre sa poate fi observate cu usurinta, evitand efectul neplacut de “masca”.
Inainte de orice, este bine sa hidratam tenul cu o crema cat mai usoara ca si textura si (foarte important) cu factor de protectie solara.
In al doilea rand trebuie sa avem grija la fondul de ten, acesta trebuie sa aiba un grad de acoperire minim pentru a uniformiza culoarea si textura tenului. Recomandate sunt produsele de tip BB, CC Cream, mai ales acum cand se apropie sezonul cald. Metoda cea mai simpla de aplicare a fondului de ten pentru un efect natural este cu mainile, incepand din centrul fetei si estompand catre margini. Anticearcanele cele mai potrivite sunt cele cat mai fluide, de tip iluminator, pe care le putem aplica atat pe cearcane, cat si la colturile buzelor si chiar pe pometi, pentru un efect de ten luminos.
Din experienta personala, blush-urile cu aspectul cel mai natural, potrivite pentru acest tip de machiaj, sunt cele de tip crema, mousse sau gel. Rujul sau gloss-ul trebuie sa fie in culori derivate din rosu, dar “stinse”, desaturate. Pudra se poate aplica usor cu o pensula doar in zona “T”, sau mai generos la tenurile grase. Fardurile de ochi potrivite pentru machiajul de zi sunt cele cu textura mata (cel mult perlata), in culori neutre: maro, gri sau bej, iar in ceea ce priveste conturul, putem folosi un creion maro sau gri, poate chiar negru, cu conditia de a-l estompa bine.
Machiajul de zi este reusit atunci cand aratam natural, ca o versiune a noastra mai finisata si mai rafinata.
Sper sa va foloseasca sfaturile Alexandrei… Eu le aplic zi de zi 😉 Va pup!
Photo credit: Dan Comaniciu
From: Ellie White – Behind the scenes (Making of Power of love photoshooting).
Nu reusesc sa merg prea des la cinema in ultima vreme, desi sunt o cinefila inraita… trebuie sa schimb asta neaparat!
In ultimii ani mi-am facut un ritual ca macar o zi pe saptamana sa ma uitam la un film bun, fie ca era lung metraj sau serial… Am pastrat traditia pana in ziua de azi, asa ca m-am gandit sa fac o lista (nu un top) cu 5 filme si 5 seriale pe care le-as revedea oricand cu placere si pe care vi le recomand 😉
O sa incerc sa fac si din recomandarile mele o traditie si in acelasi timp astept si de la voi niste recomandari 😉
Filme:
The Bodyguard (1992) – incep cu acest film pentru ca Whitney Houston este favorita mea dintre toate artistele, iar Kevin Costner este febletea mea din anii liceului … Filmul, un must see!!!:)
Gladiator (2000) – impresionant din mai multe motive, primul pentru ca a recreat Roma asa cum era ea, cu bogatie si avutii, dar si cu murdarie, saracie si violenta… In al doilea rand actorii au avut interpretari de exceptie in special Rusell Crow si Joaquin Phoenix … si, nu in ultimul rand, mi-a placut povestea filmului, care desi este fictiune iti da senzatia ca s-a intamplat in realitate.
Seria Jandarmul cu Luis de Funes (1970) – Este o serie perfecta de urmarit daca vrei sa razi de la primul pana la ultimul minut :))
Nu imi place deloc ploaia, ma intristeaza, in afara de asta, mai sunt si meteodependenta… Daca nu vad soarele cateva zile, ma deprim 🙁
Vremea asta m-a dus cu gandul la o piesa care am lansat-o cu Dj Project acum cativa ani, “2 Anotimpuri”… Se potriveste perfect cu vremea de afara …”Esti vantul care poarta gandul meu, Esti ploaia care imi stinge inima… ”
Care piesa cantata impreuna cu Dj Project e preferata voastra?
