Dupa cum multi dintre voi bine stiti, una dintre activitatile mele preferate si relaxante este cititul. Si, cum incerc sa va atrag si pe voi in fiecare vineri in acest Club Exclusivist de Lectura :-), m-am ganidt sa va spun cateva cuvinte despre cartile mele preferate, despre acele carti care m-au facut sa ma indragostesc iremediabil de aceasta activitate, si sa ma intorc la ea ori de cate ori am ocazia.
In fiecare vineri, incepand cu ora 17.00 ne vedem live pe pagina mea de facebook, la Clubul de Lectura. Si acolo va repet saptamana de saptamana importanta cititului, beneficiile acestuia si minunatiile pe care cartile le ascund. Stiu ca este o activitate care pentru multi pare trecuta si invechita, insa cititul ne dezvolta imaginatia – spre deosebire de ecranele care iti implanteaza imaginea in minte, ne imbogateste vocabularul, ne ajuta sa gandim mai concis, mai clar si mai elevat, ne ajuta sa fim mai toleranti, mai afectuosi si mai selectivi. Una peste alta, cititul are foarte multe beneficii, zic eu. Si in acest articol as vrea sa va arat cinci dintre cartile mele preferate. Poate va inspira si pe voi una dintre ele sa o rasfoiti.. si de acolo pana la urmatoarea carte nu e cale lunga.. 🙂
– Trandafiri. Scrisa de Leila Meacham, aceasta carte a fost una din cartile care mi-au ramas adanc infipte in minte si in suflet. Fire romantica, asa cum ma stiu eu ca sunt, cartea asta vorbeste despre o iubire ce dureaza ani intregi. Cu multe twist-uri, multe evenimente care te fac efectiv sa simti durerea personajelor, aceasta carte este una dintre acele carti pe care orice romantic incurabil ar trebui sa o citeasca cel putin o data.
Rivalele, de Jeanne Mackin. Una dintre cele mai recente carti pe care le-am citit este aceasta. Nu stiam la ce sa ma astept in momentul in care am inceput sa citesc cartea, insa trebuie sa recunosc ca m-a tinut cu sufletul la gura. Actiunea se intampla in Franta anilor 40, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar disputa principala este rivalitatea dintre cele doua mari creatoare de moda ale momentului, Coco Chanel si Elsa Schiaparelli. Pe langa aceasta rivalitate care, din punctul meu de vedere este putin infantila, avand in vedere faptul ca stilurile lor erau diferite precum ziua si noaptea, se mai infiripa si o poveste de iubire aparent imposibila. Insa, ca orice carte frumoasa, un happy end ( pe jumatate ) este binevenit.
Fata cu picioare de sticla, de Ali Shaw. Aceasta carte te transporta putin in taramul fantasticului, pentru ca titlul este pe cat de sugestiv, pe atat de adevarat. Povestea este despre o fata care se naste cu o boala ciudata, o boala care ii transforma incet incet tot corpul in sticla. Si, cum se pare ca atrag povestile de iubire, si aici se infiripa una imposibila, pentru ca boala fetei este fatala. Exact cum spuneam, aceasta carte tine putin de domeniul fantasticului, insa merita citita.
Meditatia – Prima si ultima libertate, de Osho. Daca esti in cautare de raspunsuri legate de turnurile din viata ta, lucruri pe care nu reusesti sa le intelegi dar ai vrea, atunci inseamna ca esti pe drumul spre iluminare. Si, ca si mic ajutor in drumetiile tale, te sfatuiesc sa rasfoiesti putin si aceasta carte. Te va ajuta sa iti deschizi noi orizonturi, sa iti modifici tiparul gandirii si sa vezi lucrurile si viata din alta perspectiva. Este de bun ajutor atunci cand incepi sa practici meditatia, dar inca nu ai un maestru acreditat care sa te aseze pe drumul cel bun. Este o carte ce trebuie sa existe in biblioteca oricarei persoane care e curioasa si care vrea mai mult de la ea si de la viata.
Hotul de carti, de Markus Zusak. Considerata o carte fenomen, aceasta chiar face parte din categoria cartilor care merita si trebuie citita. Asemeni Rivalelor, si actiunea acestei carti se intampla tot in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar chiar in mijlocul bestiei, Germania nazista. In timp ce majoritatea evreilor din acea perioada incercau sa se ascunda sau sa fuga din Germania, protagonista cartii noastre avea alte indeletniciri. Pentru ca iubirea ei pentru carti era atat de mare, zi de zi isi risca viata furand carti. Totul pe fundalul bombardamentelor, a terorii si a nesigurantei. Daca nici una din cartile de mai sus nu v-a convins sa le rasfoiti, sunt sigura ca aceasta o va face. 🙂
Am incercat sa ma limitez la cinci carti pentru aceasta postare, desi numarul cartilor mele preferate este mult mai mare. Foarte putine au fost cartile care nu m-au impresionat, insa, recunosc ca si eu sunt destul de selectiva atunci cand aleg o carte.
Multi dintre voi mi-ati facut, la randul vostru, in cadrul Clubului de Lectura, recomandari de carti. Promit sa le citesc pe fiecare in parte. Chiar in acest moment sunt in mijlocului unei carti fantastice ( si la propriu si la figurat ) – SapteEve, de Neal Stephenson, care vorbeste despre cum ar supravietui omenirea in cazul in care luna ar fi distrusa de un meteorit. In urma calculelor facute de oamenii de stiinta din carte, Pamantul ar mai avea de trait maxim trei ani dupa ce luna s-ar sparge, apoi ar incepe o serie de evenimente incompatibile cu viata. Da, este o carte SF, insa te pune pe ganduri serios. O sa va fac o recenzie completa dupa ce o finalizez de citit.
Voua ce fel de carti va plac?
Lasati-mi intr-un comentariu care a fost ultima carte pe care ati citit-o.
Acum cativa ani scriam un articol asemanator, dar “personajul principal” era primul meu copil, prima mea iubire adevarata – Mihaita. Acum este despre ea – a doua mea iubire adevarata.
Ocazional mai facem seri de “memorabilia”, seri in care ne uitam la poze de cand erau copiii mici; de cand s-au nascut pana in prezent, in diferite perioade din viata lor. Iar zilele trecute, cum se apropia ziua de nastere a Mariei, ne-am uitat la poze cu ea de cand era bebe, de cand a inceput sa mearga, de pe la gradi.. in fine, ati inteles ideea..
Cand stai zilnic cu copiii tai, nu sesizezi atat de mult schimbarile, nu iti dai seama atat de tare cum si ce repede trece timpul.. noi observam asta la haine, ca le schimbam tot la cateva luni, ca le raman mici.
Insa, atunci cand te uiti inapoi, realizezi cat de repede trece timpul, cat de repede cresc ei, si cat de mult se schimba; de la luna la luna, de la an la an.
Iar ea s-a schimbat sub ochii mei. A inflorit dintr-un bebelus dulce, adorabil si foarte dornic de atentie intr-o domnisoara superba ( evident ca fiecare cioara isi lauda puiul ), cu o personalitate puternica si cu un simt artistic extraordinar. Nu, nu imi doresc sa isi faca o cariera in zona artistica, dar daca asta isi va dori cu adevarat, voi fi alaturi de ea ( ei ) la fiecare pas!
Ma uit la ea si mi se umple inima de bucurie vazand-o atat de dezinvolta, atat de sigura pe ea, atat de adorabila si de iubitoare. Ma bucur sa vad cum exploreaza, incearca, experimenteaza, si nu se da inapoi de la nimic. E artista, si asta se traduce prin faptul ca este visatoare, putin lenesa uneori ( ii place sa doarma mult.. ), moody si putin drama queen, dar eu o inteleg perfect, iar noi ii dam spatiu sa se dezvolte asa cum isi doreste ea.
Iar ieri, in data de 31 mai, printesa mea a trecut acel prag, si a facut 6 ani.
Cum anul acesta data de 31 a picat in ziua de luni, iar pe data de 1 era liber ( ziua copilului ), evident ca nu ii puteam face petrecerea in alta zi decat in weekend. Si am ales ziua de sambata, mizand pe faptul ca oamenii erau inca nehotarati daca sa plece pe undeva sau nu.
Am facut lista invitatilor impreuna, ne-am hotarat la tema ( ea a vrut LOL ), iar sambata dimineata am inceput pregatirile ( fizice si psihice ) pentru petrecerea care s-a lungit pana aproape de miezul noptii. Au fost copii, a fost galagie, au fost baloane minunate de la Baloane Brasov, a fost Elsa in vizita pe la noi, iar tortul de la Sensation Cakes Design a fost, pe langa foarte delicios, si superb!
In timp ce copiii au avut casa intreaga pentru joaca, explorare si distrugere, pentru ca vremea este asa cum este in perioada asta, iar sambata a plouat de dimineata, noi adultii ne-am retras pe terasa, unde am putut vorbi in liniste, am putut bea o limonada si un pahar de vin. Invitatii au fost doar colegi de gradinita de-ai Mariei si copii din cartier, iar dintre adulti, am facut o lista stransa de prieteni foarte apropiati si nasii Mariei, cu care ne-am simtit absolut extraordinar!
Cand s-a lasat intunericul, le-am facut copiilor o surpriza si, cu ajutorul prietenilor nostri de la Baloane Brasov, am luminat cerul pentru cateva minute cu niste artificii colorate. Ne cerem scuze tuturor animalelor afectate de cele 3 minute de artificii, inclusiv catelusei noastre Daisy, care tremura de fiecare data.. 😀
Pe la ora 19.00 deja copiii au inceput sa se retraga spre casa, iar noi adultii ne-am lungit la vorba pana aproape de miezul noptii.. Si ce fain a fost… am ras, am baut, ne-am simtit bine…
Una peste alta, eu cred ca a fost o petrecere reusita, iar Maria si-a facut damblaua cu papusile LOL.. :-)))
Multumim tuturor invitatilor, tuturor colaboratorilor care au fost, ca de obicei, la inaltime, si multumim si copiilor ca au fost civilizati si nu au distrus nimic prin casa. :-))
Asta a fost petrecerea de sambata. Ieri insa, de ziua ei, am hotarat sa o scoatem in oras, la o masa festiva. Si am intrebat-o pe ea unde vrea sa mergem, in functie de ce mancare vrea; chinezescul a castigat, asa ca am gasit un restaurant chinezesc prin apropiere, am urcat copiii in masina si am mers la masa.
Mancarea extraordinara, compania perfecta, pozele de rigoare de dupa, si inapoi acasa la relaxare ( noi ), si ceva joaca alaturi de copiii din cartier – ei.
Si uite asa am mai bifat o zi de nastere, o petrecere alaturi de copii si baloane, o zi cu soare si cu ploaie, o zi in care am avut privilegiul de a fi in compania ei, celei mai dulci printese din lume, si a lui, celui mai frumos si inteligent baiat din tot universul.
Se pare ca a devenit o moda in ultimii ani ca proaspetele mamici sa-si imparta experientele si “intelepciunea” pe retelele de socializare, dandu-si cu parerea despre absolut orice subiect, intrebate fiind sau nu.
Desi multe dintre sfaturile primite sau date sunt pertinente, altele sunt de-a dreptul terifiante.
S-au facut grupuri si grupulete in care fiecare actiune si fiecare decizie luata fata de copil ( al tau sau al altei femei ) trebuie puricata si despicata in “saispe’ ” de atot-cunoscatoarele mamici cu pitici de cateva luni, maxim 1 an sau 2. Cata experienta poti acumula in aceasta perioada e cam greu de spus, dar se pare ca unele dintre ele au nascut intelepciunea insasi in momentul in care au adus pe lume un copil.
Si, Doamne fereste ca o alta mamica mai “rebela” sa nu asculte de ele, ca atunci se dezlantuie iadul pe retelele de socializare! Acea mamica va deveni stigmatizata, toate celelalte se vor alia impotriva ei, pe genul : ” cum a avut asta tupeul sa nu ne asculte pe NOI?? “, si se va ajunge la o isterie in masa in culbul acestor “know it all moms”!
Sfatul meu pentru voi..? Ca de la o mama cu doi copii cu varste de 8 ani si 6 ani este sa NU mai ascultati de nimeni!!
Sunteti proaspete mamici sau viitoare mamici? In primul rand, felicitari!!
Ce trebuie sa stiti..
1- Viata voastra NU s-a sfarsit! A luat sfarsit, intr-adevar, un capitol din viata voastra si a inceput unul nou, cu totul spectaculos!
2- Ce veti trai in primii doi ani de viata ai copilului vostru va fi o experienta de neuitat! Indiferent de cat doarme sau cat nu doarme copilul vostru, de cat mananca sau de cat nu mananca, de cand incepe sa mearga sau sa vorbeasca, totul este o experienta personala. Fiecare copil este unic si special, chiar daca in tabelul dezvoltarii fizice sunt anumiti parametri in care se incadreaza toti. Cum si cand se va incadra copilul vostru in acei parametri, asta tine de fiecare copil in parte. Nimic nu trebuie fortat, iar voi nu trebuie sa va frustrati daca al vostru copil a inceput sa mearga la 1 an in timp ce al vecinei a inceput sa mearga la 10 luni. Fiecare copil este diferit, si asta este ok si normal. Bucurati-va de fiecare reusita a copilului vostru si nu mai faceti comparatii.
3- Iubirea pe care o veti simti in momentul in care va veti tine copilul in brate pentru prima data va fi un gen de iubire pe care nu l-ati mai simtit niciodata!
4- Nu sunteti atotstiutoare!!! Ce functioneaza la copilul vostru, poate nu va functiona la copilul altei femei, asa ca nu va mai impuneti sfaturile si ideile. Sfaturile sunt date atunci cand sunt cerute, iar cei care le cer, aleg sa le urmeze sau nu. Nu este nimeni obligat sa faca asa cum ii spui tu, chiar daca ti-a cerut parerea. Intelege asta!
5- Pentru orice problema medicala a copilului tau, intreaba pediatrul! Acesta este singurul in masura sa iti dea un diagnostic corect si personalizat pentru copilul tau! Nu mai cere sfaturi pe grupurile de pe social media in care informatia vine distorsionata, incompleta sau de-a dreptul gresita! Nu risca viata copilului tau cu sfaturi inutile. Suna pediatrul!
6- Indiferent ce ce iti vor spune diversi psihologi, TINE-TI COPILUL IN BRATE!! Oricat si oricand!! Eu nu am acceptat ideea ca trebuie sa imi las copilul singur in camera sa planga pana adoarme, ca “asa va invata sa fie independent” sau din cauza ca “este santajist emotional”, ci mi-am luat copiii in brate DE FIECARE DATA cand acestia au avut nevoie de mine! Resping ideea de a nu imi tine copilul in brate atunci cand acesta sufera, pentru ca altfel va creste cu un handicap emotional. Acel copil va creste, intr-adevar “independent”, insa cu ideea preconceputa ca nimeni nu va fi alaturi de el cand va avea nevoie, cum nici mama lui nu a fost alaturi de el atunci cand o chema sa il linisteasca! Este un mod oribil de a iti creste copilul din punctul meu de vedere!! Insa, voi alegeti metoda de crestere a copilului vostru!!
7- Ultimul meu sfat pentru voi este Sa va ascultati instinctul matern! In definitiv, despre asta este vorba. Atunci cand devii mama, este vorba despre tine si copilul tau. Voi veti comunica prin gesturi, prin priviri, prin atingeri delicate si prin acea legatura care va leaga dincolo de cuvinte. Nu iti inchide vocea aia interioara care iti sopteste ce trebuie sa faci atunci cand te simti pierduta, pentru ca aia este vocea instinctului matern. Este vocea intelepciunii universale, este vocea care transcende dincolo de timp si spatiu, este legatura indestructibila dintre mama si copil, legatura care a inceput sa se formeze inca din momentul procrearii. Este unica, si este doar a voastra!! Asta este vocea pe care trebuie sa o asculti, si de sfaturile ei ar trebui sa asculti. Restul e can-can, si mai nou, mult hate.
Dragile mele mamici, nu va fie teama sa ganditi pentru voi. Nu va mai lasati prada “sfatuitoarelor” si acelor mamici care prefera sa isi bage nasul in viata voastra decat sa isi vada de copilul lor, invatati sa fiti stapane pe voi si sa fiti atente la nevoile copilului vostru. Nu va mai comparati cu nimeni, pentru toti suntem unici si speciali in felul nostru!! Asa si trebuie sa fim, nu copii trase la indigo!
Copilul vostru nu a venit in viata voastra sa va intoarca lumea pe dos, ci a venit sa va aduca lumina acolo unde era intuneric, ordine acolo unde era haos, iubire acolo unde era ura, si pace acolo unde era razboi. Ascultati, cititi, intrebati, asimilati informatie, dar adaptati-o la modul vostru personal si la nevoile copilului vostru!
Daca veti privi maternitatea ca pe un blestem, asa va fi! Daca insa o priviti ca pe o noua fila din viata voastra, un nou capitol in care voi scrieti povestea, atunci totul se va transforma in miracolul care este. Totul tine de perceptie!!
Nu va lasati furate de miraj insa. Veti trece printr-o perioada dificila, cu multe incercari. Nu cedati, nu bateti in retragere, nu va speriati, totul va fi bine!! Nici un lucru frumos nu vine usor! Ascultati-va instinctul, si aveti incredere ca voi sunteti cea mai in masura sa judecati ce este mai bine pentru voi si copilul vostru!
Bafta multa dragile mele!
Am incredere in voi ca va veti uita in ochii copilului vostru si veti vedea minunea din ei!
Un copil este o binecuvantare! Nu va bateti joc de el!
Da, stiu ca subiectul este unul cat se poate de sensibil, insa eu consider ca este necesar sa ne scoatem fantomele din dulap.
Si da, recunosc faptul ca a fi parinte nu este deloc usor. Insa, in momentul in care te-ai decis ca vrei sa aduci o viata noua pe lume, ti-ai luat o responsabilitate fata de acel copil. Ti-ai luat responsabilitatea de a-l iubi, de a-l respecta, de a-i respecta individualitatea si personalitatea, de a-l asculta si de a-i fi alaturi si la bine, dar mai ales la greu. Nu confundati insa nevoile voastre cu ale copilului, problemele voastre cu ale copilului vostru si nici dorintele lui cu ale voastre.
Pentru a creste armonios, copiii au nevoie de un mediu in care sa se simta in siguranta, iubiti, apreciati, respectati si mai mult de atat, ascultati. Copilul are nevoie sa simta ca se poate baza pe urechea parintelui ca il va asculta, si pe bratele acestuia ca il vor tine atunci cand viata il va darama.
Insa, intr-o familie disfunctionala, nu va gasi treaba asta niciodata. Pentru ca egoismul parintilor primeaza in fata nevoilor copilului, pentru ca mandria lor primeaza in fata fericirii copilului, iar din acest motiv, acel copil va pleca in viata cu un handicap atarnat de gat.
Sigur, multi dintre copiii care vor creste in familii in care primeaza violenta, lipsa bunului simt, frica, mandria exagerata si egoismul, vor incerca toata viata lor sa scape de acest stigmat; sa il ascunda in adancul sufletului lor cat de mult pot, insa niciodata nu vor reusi sa treaca peste lipsurile emotionale din copilarie si peste momentele marcante care le-au scris viitorul. Multi vor creste cu anumite frustrari pe care nu si le pot explica in mod constient. Vor incerca sa le ascunda, pentru ca nu stiu cum sa le integreze in viata lor, insa acestea vor iesi la suprafata in cele mai nepotrivite momente, cerand rezolvare. Altii vor alege calea negarii, a aruncarii in uitare a momentelor urate, insa cangrena va exista in adancul sufletului lor, macinandu-le existenta zi de zi.
Putini vor fi cei care isi vor invinge demonii si vor reusi sa duca o viata normala, diametral opusa fata de ce au trait in copilarie, reusind sa “pacaleasca” viata, insa chiar si acestia vor avea momente de nostalgie atunci cand vor vedea in altii ce si-ar fi dorit si ei sa aiba.
Intr-adevar, pentru a creste echilibrat, un copil are nevoie de ambii parinti. Insa asta nu inseamna ca acei parinti trebuie sa si locuiasca in aceeasi casa, sa imparta acelasi pat si sa manance la aceeasi masa. In cazurile in care relatia dintre parinti este in mare masura de natura violenta, plina de reprosuri, acuze, lovituri sau alte “minunatii” din acestea, atunci acei parinti ar trebui sa isi lase egoismul la o parte si sa vada interesul copilului. Daca nu este posibila o relatie sanatoasa intre parinti, o relatie in care sa existe iubire si respect, atunci mai bine strangeti-va mana si cautati-va fericirea in alta parte. Nu va mai “sacrificati” pentru copil, pentru ca nu veti reusi decat sa ii distrugeti viata, inducandu-i o imagine distorsionata despre ce inseamna un cadrul familial. Acel copil va creste cu impresia ca “asa” trebuie sa functioneze o familie, si va fi contrariat cand va vedea la alte familii ca exista si o metoda mai pasnica si mai plina de iubire si intelegere.
Nu va mai lamentati – atat femeile cat si barbatii, si faceti ce este mai bine pentru copil! Si NU, unui copil NU ii va fi mai bine alaturi de amandoi daca voi va injurati, va certati, va bateti si va acuzati in continuu!! Acel copil va creste timorat, speriat, fara incredere in sine, cu sufletul sfasiat si cu mintea prastie!! Incetati sa mai fiti egoisti, si uitati-va in ochii copilului vostru. O sa vedeti o mare de tristete ce nu va seca niciodata; si asta, sa stiti ca va fi din vina VOASTRA!!
Ah, si da.. incepeti sa va asumati prostiile! Incepeti sa va cereti scuze fata de copilul vostru pentru copilaria urata pe care i-ati oferit-o, atunci cand aveati alternativa sa ii oferiti una frumoasa!
Nu va grabiti sa aduceti un copil pe lume daca relatia voastra nu este ceea ce trebuie.
Nu va fie frica, sau rusine sa puneti capat unei relatii toxice, cu atat mai mult cu cat este si un copil in ecuatie. Daca nu merge, nu merge; n-o fortati. Un copil va trece mai usor peste o schimbare decat peste o perioada stresanta! Sa nu uitati asta!!
Este mai important sa fiti alaturi de copilul vostru intr-o maniera civilizata, chiar daca nu mai sunteti impreuna ca si cuplu, decat sa il supuneti chinului de a va vedea certandu-va zilnic!!!
Si asta va spune un copil care si-ar fi dorit sa nu treaca prin experienta unei copilarii plina de violente!
Stiu ca acest articol va veni la pachet si cu ceva reactii “adverse” din partea unor oameni care nu au nici cel mai mic habar despre ce inseamna sa fii artist in Romania sau sa lucrezi in zona artistica, dar imi asum in totalitate tot; si cu bune, si cu rele.
Deci.. sa facem o mica recapitulare a ultimului an si jumatate, mai exact de cand a inceput aceasta nebunie.
Anul 2019 a fost un an excelent pentru foarte multe persoane, din toate domeniile existente pe piata. Cine a putut sa munceasca a muncit, cine a putut sa produca bani a produs, cine si-a permis sa stea cu burta la soare a stat, si asa mai departe. Din martie 2020 insa, a inceput ceea s-a dovedit in cel mai scurt timp, calvarul. Financiar, psihic, fizic, medical, you name it!
Si a inceput incet, firav, cu mici icnete pe ici si colo, pentru ca in cateva luni sa se transforme intr-o adevarata tornada de emotii!
Am stat ascunsi in case – unii dintre noi – ne-am protejat cu masti, manusi, costume spatiale, fiecare cu ce a putut, asteptand cumintei ca niste copii ascultatori ca guvernul tarii noastre sa vina cu solutii de redeschidere, de relansare, de imunizare, cu orice fel de solutii.
In tot acest timp in care s-au inchis domenii peste domenii, in special cele “neesentiale”, categorie pe care nu as sti cu exactitate sa va spun cine a inventat-o, dar nah.. am devenit peste noapte si “neesentiali” desi contributia la PIB-ul Romaniei al acestui domeniu “neesential” nu a fost una infima, am asteptat un semn, o veste, un licar de speranta venit de la guvernantii alesi ai acetui popor. Vestea a venit ce-i drept : ” domeniul cultural poate sa o ia in brate! inchideti taraba, pune lacat la sandrama, fuck off cum s-ar spune! Ne zicea atunci premierul ca ii place ce facem in online, adica faptul ca stam acasa si cantam in sufragerie.. cum sa nu-i placa omului? In definitiv, suntem atat de “neesentiali” ca si un radio care merge in surdina, undeva intr-un colt de camera.. mai prinzi cateva fraze, dar nu-ti capteaza atentia in totalitate. Cam asa si cu noi, astia neesentiali.
In fine, ne-am pus cenusa-n cap si am tacut. Ne-am inchis in bula noastra, ne-am luptat cu depresiile, cu lipsurile, cu problemele si cu suferintele noastre fara sa sunam trambitele. Eram insa si noi curiosi, ca orice om sanatos la cap, ce se intampla peste hotare. Cum isi trateaza alte popoare artistii, actorii si pe toti cei din domeniile “neesentiale”. Si am descoperit ca Anglia are un Ministru al Culturii care culmea ( !!!! ) chiar milita pentru drepturile artistilor, desi nivelul de trai – si aici ma refer la incasari din concerte si drepturi de autor! – este “olecuta” mai mare decat in mandra noastra Romanie! Elvetia chiar si-a luat obligatia si culmea culmilor, chiar le-a platit acestor oameni o parte din banii pe care preconizau ei sa ii faca intr-un an normal! Au facut oamenii calculul ( corect!! ), si s-au pus pe platit. Ca asa se face intr-o tara civilizata : daca ii iei omului dreptul de a munci si libertatea de a se intretine, ii platesti o compensatie, nu il pui sa se reinventeze, ca asa ti s-a nazarit tie!
Mboon… Si iata ca, incet incet si pasi siguri ajungem in Romania, mandria asta de tara care ne face sa ne luam campii si sa ne intrebam ce dracu mai cautam noi aici??! Aceasta tara cu oameni nationalisti si cu guvernanti interesati de soarta acestei tari care isi apreciaza talentele numai dupa ce le valorifica altii ( atunci creste splina-n ei de mandrie dom’le!! ), care isi ridica in slavi artistii doar dupa ce eventual au murit, care au grija de valorile lor numai dupa ce strainii le vor!
Guvernantii romani ne-au inchis domeniul de activitate. Fara drept de apel, fara nici o explicatie, pa si la revedere. Pentru asta, Guvernul ar trebui ( asa cum fac TOATE celelalte tari!!! ) sa ofere compensatii tuturor artistilor, actorilor, organizatorilor de evenimente private, organizatorilor de festivaluri, targuri, campenesti, etc, tuturor operatorilor culturali, tuturor acelor oameni care de 1 an si 3 luni stau acasa cu cortina trasa, INDIFERENT de cati bani au oamenii acestia in cont, indiferent de milioanele, bilioanele si catralioanele lor ( existente in mintea unor ignoranti care habar n-au de cheltuielile domeniului artistic ). Daca domeniul nostru de activitate functioneaza pe premiza : “daca fac altii, facem si noi”, atunci dragi guvernanti, daca “altii dau bani, dati-ne si noua!!!”
In schimb, ce face dragul si scumpul nostru Guvern..?? Mai sa ma ia cu plans daca n-as rade!
Ei bine, Guvernul roman, acesti iluminati in ale ezoterismului, acesti mesia nedescoperiti, acesti incompetenti care ne mananca nervii pe paine dimineata la cafea, s-au trezit ei asa intr-o zi cu soare, s-au uitat ei asa gales unul la altul si au copt o idee creata : “Organizatorii de spectacole, concerte, festivaluri, artisti independenti, tehnicieni si operatori ticketing au fost exclusi din lista operatorilor care primesc compensatii pentru pierderile suferite in pandemie.” Sursa : AROC
Na, ia-o p’asta! Mai zi ceva! E de rasu, plansului, nu alta!
Intrebarea mea e alta… daca tot ne-ati exclus de la compensatii, ce faceti cu milioanele primite pentru noi de la Uniune?
Unde se duc banii aia? Prin ce vacante exotice o sa ii cheltuiti, ce vile o sa va mai construiti cu ele si ce masini de ultimul racnet o sa va mai luati? Intreb de curiozitate, pentru un prieten…
Frumos, n-am ce zice!
ASTA lovitura de gratie! Si voi ziceati ca guvernantii nostri-s prosti! Nu sunt dom’le prosti, NOI suntem, ca inca le mai acceptam coruptia, minciuna si batjocura!
