Al meu baiat a dezvoltat o pasiune pentru soldati, armata, pusti, pistoale… O are de ceva timp, chiar ne spune des ca el vrea sa fie soldat atunci cand va fi mare. Am tot respectul pentru armata romana si pentru soldati in general, dar mi-as dori din tot sufletul sa-si schimbe dorinta cand va mai creste, dar acesta este deja un alt subiect pe care o sa-l abordez cu alta ocazie.
Vazandu-l insa acum atat de pasionat de aceasta militarie, m-am gandit sa ii fac o surpriza si sa il duc la Muzeul Militar National.
Ca sa fie supriza si mai mare, l-am pacalit ca trebuie sa mergem la cumparaturi, undeva la un Mall ( norocul meu ca e inca mic si credul) Asa ca, ne-am pus toale festive (nu prea intelegea el de ce, dar n-a comentat prea mult ), ne-am urcat in masina si am plecat spre muzeu. Pe drum, ma tot intreba cand ajungem, la ce mall mergem si de ce, ca el vrea la ala vechi, nu la altul nou, si tot asa..
Dupa vreo 20-30 de minute, am ajuns. Am parcat frumos pe strada si am plecat spre intrare.
In curtea Muzeului ne asteptau tancuri, tunuri si alte masinarii ale armatei. Cand le-a vazut a fost in culmea fericirii si nu se putea abtine sa nu mearga la ele sa le vada mai de aproape.
Am intrat in muzeu, am platit intrarea si am inceput turul. Putin pe rapid-inainte, ca fix atunci a luat-o pe Maria ba somnul, ba foamea si tot cerea sa fie luata in brate. Am reusit insa sa vedem tot. Am inceput cu prima epoca a fierului si a uneltelor facute in perioada aceea: sulite, topoare, cutite, coifuri si am vazut inclusiv asezari omenesti din acea perioada. Am admirat picturi si sculpturi ale luptelor din perioada aceea, inclusiv vase si bijuterii.
Am continuat turul prin perioada dacica si romana si am ajuns la zona pe care il interesa pe Mihaita cel mai mult: pusti si pistoale. Am vazut arme din 1700, baionete lungi cu pat argintiu sau auriu pe care tronau simboluri care mai de care mai sofisticate (probabil in functie de rangul purtatorului ), cutite de buzunar, pistoale cu praf de pusca si gloante uriase. Am vazut banuti de argint, centuri mari de piele cu aur si pietre, sabii cu teaca absolut minunat lucrate in argint sau aur si cu incastratii de pietre, uniforme din diferite perioade si reconstituiri ale campurilor de lupta. Incantarea de pe fata piticului a facut ca supriza sa fie magica, atat pentru mine cat si pentru el.
Dupa ce am terminat turul in interior, am iesit in curtea exterioara pentru a mai vedea ceva tancuri, tunuri si avioane de lupta. M-a pus Mihaita sa ii fac poze cu fiecare in parte (sa se asigure ca le are pe toate).
A salutat si cativa soldati ce erau prin curtea muzeului bucurie mare pe el), a mangaiat o pisicuta pe care am gasit-o pe acolo iar apoi, inghetati de frig, obositi si infometati am plecat spre casa.
Mi-am dat seama cat de mult i-a placut in momentul in care mi-a multumit ca l-am adus aici si mi-a spus ca i-a placut foarte mult, ceea ce nu se prea intampla in cazul lui.. In plus, mi-a promis ca imi va face si el o surpriza.. :-)) I-am spus ca nu e nevoie; sa-l vad pe el fericit e cea mai mare bucurie a mea.
Cam asa ne-am petrecut noi ziua de duminica. Voi ce-ati facut?
Chiar daca sunteti fani armata sau nu, va recomand o zi la Muzeul Militar National. Este un loc minunat de unde poti invata foarte multe. Si sunt sigura ca si copiilor vostri le va placea!
Cu toate ca acesta este un subiect delicat pentru multe familii, la noi treaba sta foarte simplu. Facem cu totii, de toate.. :-))
Cine gateste?
In bucatarie, spre exemplu, activam eu si Doru. Cand sunt lipsita de inspiratie, vine el cu niste retete clasice unde ii place sa introduca cateva ingrediente noi sau condimente la care nu te-ai fi gandit nici in ruptul capului ca ar merge cu reteta originala. Dar lui ii place sa inoveze si noua ne place sa degustam. 🙂
Cine face piata sau cumparaturile?
Cine este iesit in oras la momentul respectiv. Daca eu sunt prin oras, in drum spre casa ma opresc la piata sau la supermarket si fac toate cumparaturile necesare. Sunt metodica, cumpar doar ce avem nevoie si rareori ma abat printre rafturi sa cumpar produse noi. Doru face acelasi lucru, insa lui ii place sa ma surprinda de fiecare data cu noutati sau cu tot felul de ingrediente si condimente mai neobisnuite. Mereu cumpara alimente de la raionul bio, lapte de migdale, orez sau soia. Cel mai recent mi-a adus fulgi de cocos si varza mangold.
Cine face curatenie?
De obicei eu, dar aici am ajutor si din partea copiilor care se bat pe aspirator. Lor le place foarte mult sa dea cu aspiratorul.Tot ei ma ajuta si sa sterg praful prin casa si sa pun toate lucrurile la locul lor.
I-am invatat pe copii inca de mici sa fie ordonati asa ca, dupa fiecare sedinta de joaca, ii rugam si ii ajutam sa isi puna jucariile la loc. Se mai intampla sa gasim si haos prin camera, insa nu ne speriem prea tare. Stim ca ei ne vor ajuta sa facem curatenie.
Munca in echipa
Ce vreau sa subliniez este ca, intr-o familie, se munceste in echipa. Toti membri familiei trebuie sa fie implicati in treburile casnice. Nu avem persoane “desemnate” sa faca un anume lucru in casa; calc si eu, calca si Doru; duc eu gunoiul, il duce si el, iar la treburile marunte ne ajuta si copiii.
Stiti vorba din batrani: “tara arde si baba se piaptana”?
Cam asa e treaba si cu acest Referendum!
Nu mai conteaza ca tara n-are spitale, ca mor oamenii cu zile infectandu-se in unitatile sanitare, ca vor fi disponibilizate 4000 de persoane din invatamant, nu conteaza ca sunt someri peste tot, ca batranii sunt arestati pentru ca vand patrunjel pentru a face un leu in plus pe langa pensia mizera pe care o au dupa o viata de munca. Nu mai conteaza nici faptul ca sunt abandonati zeci de copii in spitale fara nici o repercusiune asupra “parintilor iubitori”… Nu mai conteaza absolut nimic din ce merge rau in tara asta decat faptul ca NU SCRIE IN LEGE negru pe alb ca familia “traditionala” trebuie sa fie formata din barbat si femeie.
Asta este problema arzatoare a acestei natii care “traieste fara grija zilei de maine”, insa cu preocuparea unei singure si arzatoare situatii pe care trebuie sa o rezolve!
Mi se pare absurd sa incerci sa le iei unor oameni niste drepturi de care oricum nu beneficiau, iar asta cu o propaganda infama si hidoasa. Totul sub pretextul ca daca doua persoane de acelasi sex vor putea sa se casatoreasca vor putea avea, in viitor, si dreptul de a infia un copil.
O idee pe cat de nebuneasca, pe atat de ireala, avand in vedere faptul ca un cuplu obisnuit format dintr-un barbat si o femeie se chinuie ani de zile sa adopte un copil in acest sistem corupt si bolnav.
De unde ura aceasta lansata intr-o singura directie? De ce se cheltuie atatia bani pe un Referendum care nu are nici o importanta? De ce acum? De ce ne cearta Europa pentru ceea ce facem, iar noi stam cu ochelarii de cal si ne prefacem ca nu e nimic gresit in asta?
Cu milioanele de euro cheltuite pe aceasta “lege a urii” s-ar putea face multe alte lucruri benefice tarii. S-ar putea echipa spitale, am putea aduce scolile din Romania in secolul XXI, am putea face strazi, am putea ajuta niste batrani, am putea face atatea lucruri bune!
Nu cred ca persoanele gay ne vor putea schimba perceptia asupra iubirii, nu cred ca pot infuenta personalitatea unui copil, nu cred ca vor transforma copiii in alte persoane gay, nu cred nimic din ce se spune.
Cred insa ca iubirea iese invingatoare, cred ca ura e cea mai rea boala a umanitatii, si numai daca ne vindecam de boala asta vom putea exista in armonie si unitate.
Referendum-ul asta e o gluma, si una foarte proasta. O manipulare urata din partea unor persoane cu prea putina educatie, care chiar cred ca tot ce zboara se mananca. Acest Referendum este o indemnare la separatisme si da mana libera la o serie fapte de ura, iar totul in numele legii.
Va rog, inainte de a face orice, ganditi! Analizati situatia, ganditi pentru voi, nu pentru altii, vedeti ce si cum va afecteaza situatia, si pe urma actionati. Nu cum va spun altii, ci cum va dicteaza inima. Nu va lasati manipulati de orgoliile altora, nu fiti marionete in lupta unor specimene, fiti inteligenti!
Eu NU voi merge la referendum, pentru ca nu cred o iota din ce spune propaganda asta si pentru ca nu vreau sa fiu responsabila de durerea unor oameni care nu mi-au gresit cu absolut nimic.
Cred ca deja ati ajuns sa ma cunoasteti putin si stiti ca nu imi place sa vorbesc prea mult despre mine, dar uneori ma relaxeaza sa fac asta cu oameni frumosi 🙂
Va las mai jos cateva randuri din interviul pentru Out4Food.ro.
Cum va organizați pentru a face față programului intens? Este, într-adevăr, puțin solicitant să facem față tuturor provocărilor, dar este nevoie doar de puțină organizare. Ne ajută și faptul că au mai crescut copiii și ne putem înțelege altfel cu ei. Avem norocul că ne mai putem baza pe părinți, pe mama când este în țară sau pe părinții lui Doru care stau la Brașov. Însă, de cele mai multe ori, îi includem și pe ei în stilul nostru de viață ca să se obișnuiască de mici cu concerte, emisiuni, drumuri lungi și așa mai departe. Nu este imposibil, ci doar mai complicat față de perioada când eram doar noi doi, dar ne place la nebunie :-)). Ne distrăm toți patru și găsim motive să fim cu toții împreună cât de mult putem.
La ce lucrezi în perioada aceasta, Ellie? Îmi place să lucrez la mai multe proiecte în același timp, mă menține în priză :-)). Așa că pregătesc o piesă pe care vreau s-o lansez toamna asta, am câteva proiecte cu diferiți DJ-i străini, îmi place să stau mult în studio unde scriu piese pentru sufletul meu și ușor, ușor sper să finalizez un album nou.
În industria muzicală se lucrează în avans. De când încep să vină primele cereri pentru concertele de Revelion? Din vara. Cum se încheie sezonul estival începem să ne pregătim pentru Revelion, dar până atunci mai am de cântat la petreceri corporate și la câteva nunți. Îmi fac încălzirea pentru seara de Revelion când, în general, avem minimum 5-6 concerte :)…
Imi plac cadourile. Daca asta ma face o materialista, atunci fie, accept. :-)) Nu cred ca exista perosna pe lumea asta careia sa nu-i placa sa primeasca ceva, orice…
Dar imi place si mai mult cand acele cadouri sunt.. carti. Da, da, ati citit bine, imi plac cartile. Imi place mult sa citesc carti, dar imi place si mai mult sa le primesc, ca sa pot citi stilul oamenilor…
Asa am citit si cartea asta minunata “Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak.
Nu stiu daca o fi un semn sau ceva, dar in ultimii ani, majoritatea cartilor primite au fost scrise de autori arabi sau turci.
Dar scriu frumos de tot oamenii astia, iar cartea asta este putin ametitoare la inceput, dar o data ce te prinzi de imparteala, ii prinzi si firul. O amestecatura de evenimente si personaje din diferite timpuri si locuri care se intrepatrund in cel mai misterios si frumos mod.
Oameni care la prima vedere nu au nimic in comun si nu crezi ca s-ar putea intalni vreodata ajung sa fie cei mai buni prieteni sau cea mai mare iubire pentru ca, in definitiv, subiectul cartii este iubirea in toate formele ei.
Lucruri la care nici macar nu te-ai gandit vreodata ti se par atat de logice si de usoare incat stai sa te gandesti de ce nu te-ai gandit mai devreme la ele.
Desi am citit-o pe bucatele ca, deh, am si copii, cartea m-a tinut cu sufletul la gura si cu gandul la ea si am terminat-o in trei zile… Trei zile chinuitoare, pentru ca as fi vrut s-o savurez pe toata din prima.. :-))
Fiind o carte ce vorbeste despre iubire, este foarte usor de asimilat si deschizatoare de ochi si suflete, asa ca o recomand cu incredere tuturor celor care au nevoie sa ia o pauza de la viata zgomotoasa si aglomerata si sa se reculeaga in liniste. Cine stie, poate fi chiar impulsul de care au nevoie unii oameni..
Asa ca dati fuga la librarie si cautati “Cele patruzeci de legi ale iubirii” de Elif Shafak. N-o sa fiti dezamagiti. 🙂
