Pentru cei care nu stiu asta despre mine inca, eu fac muzica aproximativ cam de cand am inceput sa vorbesc, insa studiu practic fac din clasa a 3-a, de cand m-a mutat mama de la o scoala normala din Buzau la o scoala cu profil – Liceul de Arte Margareta Sterian .
Aici mi-am petrecut toata copilaria si toata adolescenta, iar de pe bancile acestei scoli am plecat la Bucuresti la UNMB pentru a-mi aprofunda studiile muzicale.
Nu asta era neaparat important la acest articol, insa am vrut sa va spun ca, in ce priveste muzica, pentru mine nu este un moft, un hobby sau un job, ci un stil de viata, o intreaga existenta.
Muzica exista in viata mea de cand m-am nascut, si va exista in fiinta mea si dupa ce sufletul meu va parasi acest corp fizic.
De ce va spun toate astea? Sincera sa fiu, pentru ca mi-as dori sa simtiti si voi tot ce simt si eu atunci cand ascult o muzica buna. Da, exista fel si fel de genuri muzicale, fel si fel de gusturi si placeri, iar asta este alegerea personala a fiecaruia dintre noi. Nu am cum sa schimb gusturile nimanui in materie de muzica, nici cum sa influentez in mod pozitiv sau negativ auditia unui alt gen muzical fata de cel preferat
Ce pot sa fac insa este sa va ajut sa va diversificati paleta muzicala, sa va deschid urechea la stiluri noi si sa va fac sa intelegeti muzica asa cum o simt si cum o inteleg eu.
Desi vor fi multe voci care vor spune ca muzica lor e cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai cea, mi-ar placea tare mult daca ati fi macar dispusi sa incercati o metoda noua de a asculta muzica, indiferent de stilul vostru preferat.
Ca sa intelegi cu adevarat muzica, trebuie sa o simti in primul rand.
Piesele actuale se bazeaza pe programe electronice care sa pacaleasca creierul excitand zona din creier destinata placerii. Sunt unde vibrationale si electronice care merg exact acolo unde sunt centrii placerii, si isi fac treaba. Iar voi va simtiti bine, fara sa intelegeti in mod constient de ce.
Piesele mai vechi si cele si mai vechi mergeau pe alt stil, mai personal si mai complex, pentru ca, in acea perioada le lipsea complozitorilor ajutorul electronic care sa mearga direct la sursa fara prea multe probleme. Din acest motiv, unii dintre compozitorii vechi au fost si inca mai sunt geniali, altii doar mediocri, iar multi altii inexistenti. Pentru ca era nevoie de o anumita arta sa stii ce sunete sa unesti cu ce sunete, ce instrumente transmit mai profund emotia pe care tu, ca si compozitor iti doresti sa o transmiti, si ce alinieri armonice trebuie sa faci pentru ca muzica ta sa fie cantata si ascultata si la sute de ani dupa moartea ta.
La scoala de muzica suntem invatati sa ascultam muzica, nu doar sa o auzim. Suntem invatati sa auzim fiecare instrument in parte, sa simtim fiecare armonie si fiecare schimbare de nota sau de gama, iar apoi sa redam ceea ce auzim in scris. Este o munca titana, si cam degeaba, daca ma intrebati. Suntem invatati sa facem atat de multe lucruri care nu isi au echivalentul in viata de dupa scoala, de dupa facultate, in viata de zi cu zi. Este o informatie ineficienta pentru modul de lucru al unui artist din zilele noastre, insa iti poate fi de ajutor daca stii sa adaptezi informatia depasita din scoala la stilul de compozitie actual. Doar daca!
Insa, tocmai din cauza acestei materii, eu am invatat sa ascult muzica, sa patrund adanc in interiorul ei si sa o transform dintr-o piesa banala intr-una geniala si terapeutica pentru mine.
Si asta vreau sa va transmit si voua mai departe. Mecanismul de ascultare al unei piese, nu doar acela de auzire. Stiti ca e o diferenta, nu? Atunci cand “auzim” ceva, implicarea psihologica este minima; Sunetul auzit este un sunet de fundal care nu ne stimuleaza prea mult atentia. Cam cum “auzi” radio-ul in masina. Merge ceva in fundal, insa tu esti primordial atent la trafic si la ce trebuie sa faci atunci cand esti la volan. Cand la radio vine o piesa care iti place, atunci incepi sa “asculti”. Atunci creierul tau este implicat activ in actul auditiv, inmagazinand informatia primita din partea melodiei : iti place- incepi sa canti; esti fericit – poate bati din palme pe volan pe ritmul muzicii; esti trist – asociezi melodia cu o amintire trista din trecutul apropiat sau indepartat. Oricare dintre aceste activitati le-ai face, creierul tau este implicat in mod activ in procesul de “ascultare”. La finalul piesei, radio-ul devine iarasi zgomot de fond, iar creierul tau isi muta focusul de pe muzica pe atentia acordata sofatului. Am dreptate pana aici? Sunt sigura ca da, pentru ca asta este diferenta dintre “ascultat” si “auzit”.
Iar ca sa inveti sa “asculti” o piesa, nu ai nevoie de ani intregi de studiu muzical, ci doar de putina rabdare si atentie.
Cum poti face asta? Foarte simplu.
In primul rand, trebuie sa intelegi ca asta este o activitate care trebuie facuta intr-un mediu sigur, si nicidecum in spatele volanului, pentru ca asta iti va solicita toata atentia de care dispui. De aceea nu este indicat sa o faci in timpul unui act atat de important ca si sofatul.
Asa ca, atunci cand ajungi acasa, aseaza-te in fotoliul preferat, pune-ti piesa preferata si, daca ai niste casti care sa limiteze dispersarea sunetului e perfect, daca nu, merge si la boxele normale, si apasa play. Inchide ochii si incearca sa nu te gandesti la nimic. Nu asculta versurile, nu incerca sa dansezi, nu fa nimic. Incearca sa te focusezi pe fiecare intrument in parte. Iti place tema piesei? Perfect. Incearca sa asculti doar tema. Incearca sa izolezi fonic tema de restul instrumentelor, si vei fi placut surprins sa auzi ca poate mai are ceva in plus sau in minus fata de cum o auzeai tu inainte.
Dupa ce ai izolat tema, asculta basul. Fa la fel cu el cum ai facut si cu tema; izoleaza sunetul basului fata de restul instrumentelor si a efectelor, pana cand il auzi clar. Continua cu chitara, pianul si orice alte intrumente pe care le mai auzi pe piesa respectiva, si dupa ce ai facut asta cu fiecare instrument in parte, ia-o pe bucatele si vezi cum se armonizeaza sunetele intre ele, cum uneori basul bate un beat, apoi un altul, cum pianul canta ceva, iar chitara altceva, insa impreuna suna perfect. Vei simti o diferenta clara intre cum credeai ca suna melodia ta preferata inainte sa o asculti, si cum va suna dupa ce ai dezmembrat-o si ai ascultat-o cu adevarat. Vei descoperi armonii pe care nu le-ai auzit pana atunci care iti vor face parul sa se ridice si sufletul sa se inmoaie, sau dimpotriva, poate ca piesa aceasta nu o vei mai simti la fel de intens ca si inainte, pentru ca ai rupt bariera energetica ce iti stimula partea accea din creier destinata placerii. Simplul fapt ca ai ascultat piesa in mod activ, si nu ai auzit-o in mod inconstient, te va face sa vrei mai mult de la muzica viitoare pe care o vei asculta, si vei fi putin mai critic cu ce informatie ii oferi creierului tau.
Pentru mine, asta face diferenta dintre o piesa buna si una geniala, care merge la mine pe repeat. Asta face la mine in primul rand dferentierea unui gen muzical de altul, a unui mesaj fata de altul, a unei voci fata de alta, s.a.m.d.
Dupa ce vei invata sa asculti in mod activ muzica, o sa intelegi altfel totul, si atunci o sa iti dai seama de importanta muzicii in viata noastra de zi cu zi, indiferent de natura job-ului tau si de statusul tau social. Muzica este universala si exista in Univers cu mult dinaintea aparitiei rasei umane, si chiar a Terrei.
Oamenii de stiinta studiaza anumite frecvente auzite in spatiu, iar multe dintre ele sunt anumite opere de arta.
Un astronom turc a reusit sa transpuna pe note vibratiile unei stele, iar rezultatul este unul magnific, pe care il puteti asculta aici.
Peste tot in Univers exista mesaje muzicale pe care nu le putem auzi in mod constient, dar le putem asculta daca suntem atenti, curiosi si rabdatori.
Nu sunt adepta incarcarii programului copiilor cu tot felul de extra activitati, desi stiu ca sunt multi copii care au un program zilnic draconic, mai incarcat decat al multor adulti. Nu cred ca are cum sa le faca bine treaba asta pe termen lung, rapindu-le bucuriile copilariei, insa fiecare parinte isi creste copilul sau copiii cum crede de cuviinta.
Noi nu am optat pentru incarcarea excesiva a programului copiilor nostri, ci am incercat sa le echilibram programul de asa natura incat sa poata sa si faca lucruri in afara scolii, dar sa aiba si timp liber.
Nu ne dorim in mod special ca ei sa mearga intr-o anumita directie, de aceea le oferim diferite experiente pentru a-i ajuta sa-si gaseasca singuri menirea si drumul. Am spus-o in nenumarate randuri ca nu imi doresc ca ai mei copii sa mearga pe zona artistica si sa faca un job din asta, insa nu ma voi opune daca asta va fi dorinta vreunuia dintre ei.
Este foarte important pentru noi ca ei sa experimenteze din cat mai multe domenii, fie ele sport, arta sau zona de IT, pentru ca doar asa isi pot descoperi pasiunea care se poate transforma in job.
Credem cu tarie insa ca, pentru a creste in adulti echilibrati, copiii au nevoie sa fie copii, adica au nevoie de timp liber in care sa se poata juca cu alti copii, in care sa rada, sa socializeze, sa alerge, sa cada si sa se loveasca, sa planga, sa mearga cu bicicleta, sa deseneze sau sa tipe. Este nevoie de toate aceste lucruri pentru ca un copil sa se transforme intr-un adult echilibrat.
Si da, la vremurile pe care le traim, trebuie sa le includem in programul lor si timp de ecrane : PS, telefon, tableta, TV. Pentru ca si aceste lucruri fac parte din viata lor, si trebuie tratate ca pe niste lucruri normale acestei perioade.
Deci, vreti sa stiti cum arata programul pe o saptamana al copiilor nostri?
Programul de scoala se termina la ora 15.00 aproape in fiecare zi. Am fi putut opta pentru programul prelungit pana la ora 17.00, insa ni s-a parut putin cam obositor, si atunci chiar ca nu ar mai fi putut face nimic altceva dupa scoala.
Luni – dupa ce termina scoala, copiii vin cu noi la studio-ul nostru unde Mihaita ia lectii de Dj, iar Maria lectii de canto, si face inregistrari.
Marti – deja ne activam putin mai mult, iar Mihaita are antrenament de fotbal. Maria are zi libera, insa timp de o ora citim, scriem sau desenam, la alegere.
Miercuri – au pe rand lectii de pian cu colegul meu de trupa Alex Borsan, iar dupa pian, Maria merge la gimnastica, iar Mihai se relaxeaza 30 de minute la ecrane, apoi citeste cateva pagini dintr-o carte.
Joi – este zi de fotbal pentru Mihai, iar pentru Maria este zi de citit sau de scris.
Vineri – dupa scoala merg ambii copii la gimnastica, iar seara cad lati de oboseala.
Sambata – dimineata isi exploreaza latura artistica cu lectii de pictura, iar duminica este zi de relaxare. Aici iesim la plimbare prin oras sau mergem cu bicicletele prin cartier, sau pur si simplu ies copiii la joaca cu prietenii lor.
Momentan cam asa arata programul copiilor nostri, insa nimic nu este batut in cuie. Mai mergem si dupa feeling-ul lor uneori, iar daca intr-una din zile nu sunt destul de motivati sa mearga la o extra activitate, nu facem un capat de tara din asta. Suntem constienti de faptul ca scoala ii solicita destul de mult, asa ca uneori ii lasam sa se odihneasca, sau sa se joace facand Lego in camera lor.
Ideea este ca suntem maleabili; atat noi, cat si ei. Tinem sa faca lucruri cat mai diversificate, si sunt sigura ca in timp se vor modifica aceste activitati, insa nu suntem blocati in program. Cand vedem ca sunt chiar obositi, stam impreuna la un film, sau ne jucam un joc in familie. Totul ca sa fie relaxati si fericiti.
Voi la ce extra activitati va duceti copiii?
Daca vreti sa explorati zona artistica a copilului vostru, studio-ul nostru va sta la dispozitie cu lectii de canto, lectii de DJ, lectii de chitara si pian. Asa ca, nu ezitati sa ne contactati printr-un mesaj.
Vreo doua saptamani am fost pusa la zid de o raceala banala. Nu, nu a fost Covid, sau cel putin asa au spus testele efectuate. Insa a fost insistenta si m-a tarat din pat pe canapea si inapoi cu chef de facut nimic vreo doua saptamani, plus sau minus cateva zile.
Si ce sa tot faci in casa, cu atat mai mult cu cat nu poti nici macar sa iesi din pijamale? Normal ca, dupa ce dormi pana nu mai poti – dupa ce te trezesti dimineata sa pregatesti copiii de scoala – rupi Netflix-ul in doua. Si, sa nu ies din norma, cam asta am facut si eu.
Fusesem sefa de departament si in pandemie, cand am stat in casa pana ne-au iesit fire albe, si in perioada aia am cam vazut toate serialele posibile; m-am uitat atunci si la filme la care nu m-as fi uitat niciodata. Asa ca, eram oarecum la curent cu tot de pe acolo, insa aparuse un serial nou – “Ozark”. Si-am zis : “what the hell, hai sa vedem ce e de capul lui! ”
Inceputul primului episod, trebuie sa recunosc ca a fost putin cam dubios : un tip care vinde asigurari sta la birou si, in timp ce are clientii in fata lui, el se uita la un filmulet ce pare porn. M-am uitat putin cam crucis si era cat pe-aci sa zis “pas”, dar curiozitatea m-a impins sa ma uit mai departe. Vine partenerul lui si il “salveaza” de clienti, apoi cadrul de muta pe ei doi si o tipa intr-o cladire de birouri vorbind despre posibilitatea de a inchiria un spatiu de birouri mai mare, chestii dinastea tipic americane. Nici pana in punctul asta nu m-a dat pe spate filmul. Seara, tipul ajunge acasa la o familie care e pe punctul de a se destrama, iar pe la mijlocul filmului aflam ca de fapt filmuletul la care se uita la birou este despre sotia lui, care il insela. “OK”, am zis… “devine putin si mai dubios, dar hai sa vedem ce urmeaza”, mi-am spus.
Spre finalul primului episod, tipul este sunat in miez de noapte de partenerul lui care il cheama disperat la o adresa, sa stea de vorba cu cineva. Ajuns acolo, descopera ca acolo este partenerul lui cu tipa de mai devreme de la birouri care era logodnica partenerului lui, si inca doi tipi – tata si fiu – la biroul carora se adunasera. Iar pe un scaun, statea un tip care parea cam fioros, si ii lua pe astia la bani marunti. Aici, deja filmul devenise mai interesant.
In fine, dupa o discutie relativ scurta, tipul fioros o impusca pe gagica, iar pe restul ii cara intr-un depozit. Primul impuscat este tatal, apoi fiul, urmeaza partenerul tipului, si cand vine randul lui, asta isi “cumpara” viata, spunandu-i tipului ca ii poate recupera banii furati de cei impuscati mai devreme.
Si de aici, lucrurile deja devin interesante. Din acest punct am realizat ca, toti cei care au fost impuscati mai devreme spalau bani pentru un cartel mexican, iar doi dintre ei furasera o suma de bani de la boss. Sefu’ a aflat, asa ca a trimis “directiva” ca toti cei implicati, inclusiv familiile lor sa fie anihilate – stilul de business al cartelurilor mexicane.
Si, de aici, tipul se muta cu familia intr-o zona numita “the Ozarks” – de unde si numele filmului, un lac imens din Missouri, unde are timp 1 luna sa ii recupereze banii mexicanului.
Una peste alta, filmul asta te tine pe ace de la episod la episod. Familia aceasta trebuie sa faca lucruri pe care nu le-ar fi facut pana atunci pentru a se asigura ca nu vor fi omorati de cartelul mexican. Si, desi stiu ca este doar un film, posibil inspirat si din ceva realitati americane, filmul asta m-a invatat ca uneori trebuie sa treci peste anumite frane psihologice pe care le ai si anumite principii, pentru a te asigura ca oamenii nu te calca in picioare, si pentru a face lucrurile sa se intample.
Desi sangeros si foarte violent, filmul asta este o lectie buna de viata si o trezire brusca la realitate. Nu, nu se aplica in cazul meu, pentru ca nu lucrez cu cartelurile mexicane, insa mi-a oferit o perpectiva noua asupra vietii mele, asupra modului de a lucra cu oamenii, de a vorbi si de a schimba anumite pattern-uri care ma faceau sa ma invart incerc fara nici un rezultat vizibil.
Daca stii ce sa iei din acest film, te va ajuta foarte mult. Este o lectie grosolana si violenta despre supravietuire, din care poti invata multe, asa ca va recomand sa va aruncati un ochi peste el cand aveti timp.
Stiu ca lumea in care traim e pe rapid-inainte si nu mai avem timp sa facem mare lucru intr-o zi normala. Insa, cu toate astea, ne dorim ce este mai bun pentru copiii nostri..
Eu stiu clar ca, de cand au venit copiii in viata mea mi-am schimbat in primul rand eu stilul alimentar alaturi de stiul de viata, pentru a putea fi in cea mai buna forma pentru copiii mei. Si, o data cu schimbarea stilului alimentar, am inceput sa fiu mai atenta la ce alimente cumpar. Am facut asta citind eticheta si informandu-ma despre ce probleme de sanatate pot provoca anumite ingrediente aflate in cele mai banale alimente pe care le consumam zi de zi. Si trebuie sa recunosc ca m-am ingrozit. Unii aditivi, coloranti alimentari si faimoasele E-uri sunt un adevarat pericol pentru viata noastra. Anumite E-uri pot da hiperactivitate in cazul copiilor, lipsa atentiei, pot duce la obezitate si pot chiar produce cancer. Sincera sa fiu, nu vad rostul acestor ingrediente in produsele alimentare, cu atat mai mult in cele destinate copiilor, dar cum vocea unui singur parinte este prea mica pentru a putea fi auzita, eu am ales sa le exclud din dieta mea si a copiilor mei. Si tot ce pot sa fac pentru voi este sa insist obsesiv in a va transmite sa CITITI ETICHETA!! Daca vi se impleticeste limba in gura citind un ingredient, sau vi se pare ca lista e prea lunga pentru un produs la fel de banal ca si painea, mai bine lasati-l la raft si cautati variante alternative mai sanatoase.
Eu ca si mama sunt foarte permisiva cu copiii mei. Ii las sa descopere lumea in stilul lor, indiferent daca asta inseamna un plasture in plus sau nu. In schimb, in ce priveste alimentatia, am fost extra stricta, insistand pe alimente sanatoase in detrimentul unei mese rapide, pentru ca un corp sanatos pe interior poate duce usor orice rana la exterior, in schimb, unui corp slab pe interior ii va fi mult mai greu sa se lupte cu orice afectiune la exterior, oricat ar fi ea de mica.
Si, desi am avut si eu cerinte din partea copiilor de mancaruri de tip fast-food sau bauturi carbogazoase nesanatoase, am ales intotdeauna sa le expun riscurile unor astfel de alimente, si sa cautam variante alternative mai sanatoase. De exemplu, in locul clasicului burger luat de la marile restaurante de tip fast-food am ales burgerii de la food trucks preparati in fata noastra, cu ingrediente mult mai sanatoase si mai controlate decat cealalta varianta. Burgerii preferati ai copiilor sunt momentan cei de la Atelierul de Burgeri. Ce imi place mie acolo este faptul ca au si variante vegetariene ale burgerilor, pentru ca eu nu prea ma dau pe spate dupa burgerii clasici, cu muuuulta carne tocata si muuulta branza. Dar asa, suntem toti multumiti. 🙂
In locul sucurilor acidulate, am ales alte variante : fie sirop cu apa minerala, fie o varianta bio sau naturala a aceluiasi produs.
Pana in prezent, pot sa spun cu mandrie ca ai mei copii nu au gustat din clasica Coca Cola. Desi noi, ca si adulti mai folosim Cola atunci cand avem invitati si mai facem un cocktail, ei au ales varianta sucului natural sau apa plata. Insa, de curand am descoperit o varianta naturala si a acestui produs, si anume Pop Cola. Este facuta strict din plante, indulcita cu stevia si mult mai acceptabila pentru copii decat varianta ei clasica. Asa ca, nu pot spune copiii ca nu au gustat si din asta, nu..?
Lactatele sunt folosite destul de des la noi in familie, insa suntem atenti sa luam lapte neomogenizat ( adica este lapte pur, neamestecat cu alte grasimi ), iaurt bio si cascaval feliat bio pe care il folosim destul de des la sandwich-uri, precum si unt ( tot bio), pe care le gasim la Lidl. Si poate va este teama ca daca scrie bio pe etictheta, pretul este mai piperat. Ei bine, in functie de supermarket-ul de unde le cumparati, preturile pot fi destul de piperate intr-unele, si foarte acceptabile sau chiar mai mici decat aceleasi produse pe care nu scrie bio, in altele. Dar da, toate acestea necesita timp din partea voastra, si putina atentie. Chiar daca ti se pare un produs ok doar din cauza faptului ca l-ai mai cumparat si cu alta ocazie, ia-ti o secunda, intoarce ambalajul si citeste eticheta. Daca esti multumit de lista ingredientelor, atunci pune-l in cos. Daca nu esti, atunci lasa-l la raft si mergi mai departe. Asta se aplica si in cazul produselor pe care scrie Bio. Singura metoda prin care le putem asigura copiilor nostri o alimentatie sanatoasa este daca refuzam sa mai cumparam alimente nesanatoase. In momentul in care se va aduna suficienta mancare de proasta calitate la rafturi, poate producatorii vor fi obligati sa refaca reteta acelor alimente, facandu-le mai sanatoase.
Desi traim intr-o lume agitata si grabita, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din alimentatia copiilor nostri un moment grabit sau sa ii subminam importanta.
Militez pentru o alimentatie sanatoasa, si cred cu tarie ca, daca noi ca si parinti ne rupem cateva secunde din timpul nostru, le putem gasi copiilor nostri variante alimentare sanatoase, care sa ii ajute sa le dea un start benefic in viata.
Evitati restaurantele de tip fast-food cat de mult puteti, oferindu-le copiilor vostri variante mai sanatoase ale aceluiasi tip de produs; nu de alta, dar chiar aveti optiuni din care alege.
Viata copiilor nostri sta, cel putin in primii ani in mainile noastre.
Nu spun ca, o data cu inaintarea in varsta copiii mei nu vor gusta si din alimentele care, in acest moment le sunt interzise, insa voi sta linistita ca in anii definitorii pentru sistemul lor imunitar, acele chimicale nu au fost ingerate de catre ei, cu atat mai mut cu buna mea stiinta.
Doar pentru ca aceste produse exista in viata lor si a noastra de acum, si “pe vremea noastra” nu existau, nu inseamna ca TREBUIE sa cedam tentatiei de a le oferi copiilor nostri chimicale pe tava. Inca avem optiunea de a spune NU.
Mai facem noi ce facem, ne mai sucim si ne mai invartim de cateva ori si mai trece un an. Si vin iar sarbatori peste sarbatori, care mai de care mai frumoase si mai incantatoare.
Prima pe lista sarbatorilor frumoase este ziua Sfantului Valentin, sau Ziua Indragostitilor.
Chiar daca este o sarbatoare impumutata de la vecinii de peste ocean, am adoptat-o, am personalizat-o si am pus-o in calendarele noastre de parca ar fi fost acolo dintotdeauna.
Desi inceputurile acestei sarbatori pline de flori, ciocolata si Cupidoni nu au fost mereu asa de dulci, de-a lungul timpului s-a transformat dintr-o sarbatoare pagana care presupunea sacrificarea cainilor si a tapilor intr-una crestina. Cu toate ca s-a incercat abolirea ei in anul 467 D.C de catre Papa Hilarius, apoi s-a incercat reinstaurarea ei 30 de ani mai tarziu de catre Papa Gelasius, sarbatoarea tot nu a avut priza la public pe care o are acum.
Prin secolul 3, Imparatul Roman Claudius al II-lea a intemnitat si executat multi crestini care se numeau Valentin, insa cel mai cunoscut, si cel care probabil ca a si pus bazele, in mod indirect a sarbatorii pe care noi o sarbatorim in prezent era un calugar crestin care a fost intemnitat din cauza faptului ca facea cununii in ciuda interdictiei data de catre Claudius al II-lea care credea ca, o data insurati, soldatii sai performau mai slab in razboi.
Luat la discutii, Claudius i-a propus lui Valentin sa renunte la crestinism si sa se converteasca la paganismul roman, insa acesta a refuzat, motiv care i-a si atras moartea prin executie, nu inainte insa de a o vindeca pe fiica temniterului sau de orbire. In urma acestei vindecari miraculoase, temniterul si intreaga lui familie s-au convertit la crestinism, iar in scrisoarea adresata de catre Valentin fiicei temniterului, acesta s-a semnat “Your Valentine”, sau “Al Tau Valentin”, de unde si expresia pe care o folosim cu regularitate acum.
Asa ca, istoria nu a fost una frumoasa si plina de iubire si ciocolata, insa oamenii au incercat sa o transforme dintr-un lucru urat si sangeros intr-o sarbatoare in care se celebreaza iubirea, caldura si bucuria.
Vecinii de peste ocean au reusit sa faca din aceasta sarbatoare pagano-crestina-sangeroasa o sarbatoare a florilor, a ciocolatilor si a cadourilor, desi au facut-o in stilul propriu, cel al exagerarilor si al hiperbolelor.
Insa noi, romani din balcani, we toned it down si am personalizat-o in stilul nostru propriu. Fiind insa o sarbatoare care, in esenta se sarbatoreste in mod personal, fiecare cuplu a luat din ea cu ce a rezonat mai bine.
Iar noi, romani fiind, trecuti de valurile zbuciumate ale primei tinereti, si parinti pe deasupra, am luat din aceasta sarbatoare fix ceea ce ne-a facut mai tare cu ochiul.
Asa ca, dupa ce am impachetat copiii si i-am trimis la scoala, ne-am pus toalele semi-festive ( nu de alta, dar am ajuns si pe la birou/studio azi ) si, timp de vreo doua ore am pus telefoanele de-o parte si ne-am bucurat unul de compania celuilalt. Dimineata, D. m-a surprins cu un buchet superb de flori, apoi am mers in oras sa luam un brunch, nu de alta dar micul dejun il ratasem, iar de pranz nu aveam timp, am hoinarit putin prin mall, apoi am fugit la birou.
Dupa ce am lucrat cat timp am mai avut la dispozitie, am fugit sa recuperam copiii de la scoala pe care apoi i-am scos la o inghetata si la o prajitura, pe urma am venit acasa, pentru ca era totusi o zi de scoala, iar copiii aveau si teme. Pe Maria o astepta acasa o cutie de bomboane si un buchet de trandafiri.
Seara am ciocnit un pahar de sampanie, si cam asa a fost ziua noastra de Sfantul Valentin.
Noi consideram ca iubirea trebuie celebrata in fiecare zi. Persoanei iubite trebuie sa ii spui in fiecare zi ca o iubesti, sau sa ii arati, daca vorbele nu sunt punctul tau forte, insa aceasta sarbatoare ne face parca sa fim putin mai constienti la nivel energetic de faptul ca iubim si suntem iubiti, indiferent daca avem un partener sau nu. Nu trebuie sa saracesti de Valentine’s Day cautand cadoul perfect scump, ci mai degraba sa oferi un cadou cu insemnatate, venit din inima. Sunt sigura ca persoana potrivita va aprecia mai mult acest tip de cadou decat unul impersonal, dar aici tine de fiecare persoana in parte.
Una peste alta, s-a mai dus o sarbatoare din acest an, fie ea imprumutata sau nu. Cealalta jumatate a tarii va astepta cu nerabdare “Dragobetele”, care este in esenta aceeasi sarbatoare ca si Valentine’s Day, doar ca are nume romanesc. Ideea insa e aceeasi, aceeasi sarbatoare a iubirii,de aceea ne putem bucura de ambele sarbatori fara sa aruncam cu pietre dintr-una intr-alta.
Eu cred cu tarie ca o sarbatoare inchinata iubirii, fie ca ii spune “Valentine’s Day” sau “Dragobete” ar trebui sa scoata din noi toata iubirea de care dispunem, toata bucuria si toata frumusetea interioara, si nu opusul acestor lucruri pe care le celebram.
Haideti sa lasam ranchiuna, ura si frustrarile la o parte si sa ne bucuram de iubire, in toate formele ei si sub toate numele ei.
