Cu siguranta, nu il vei invata decat cu tine, cu dragostea ta si cu apropierea dintre voi…
Asa ca, dragi parinti, nu ezitati sa va luati copiii in brate, cat de des puteti! ( niciodata nu e prea mult!!! )
Curaj vs inconstienta …
Toata lumea ma lauda si imi spune ca am fost foarte curajoasa sa fac si al doilea copil, in special la o diferenta asa mica de timp de cand l-am nascut pe Mihaita.
E prima oara cand recunosc deschis, ca nu din curaj am facut al doilea copil, ci dintr-o oarecare euforie… chiar putina inconstienta!
Motivele au fost unele destul de onorabile, as putea spune: pe langa faptul ca mi-am dorit si al doilea copil, unul din motivele pentru care m-am “grabit” atat de repede, a fost acela ca fiind diferenta de varsta cat mai mica de varsta, vor creste impreuna, se vor juca impreuna, vor avea aceleasi cercuri de prieteni, s.a.m.d.
Nimic mai frumos si mai simplu pana aici, nu..? Trecand peste socul initial de a nu mai fi singurul copil cu atentia exclusiva asupra lui, Mihaita va invata sa o accepte, sa o iubeasca si sa se joace cu ea intr-un timp destul de scurt, am gandit-o noi…
Ceea ce nu am calculat (aici intervine inconstienta) este faptul ca noi ne vom imparti timpul si activitatile in functie de preferintele si orarele de somn si masa. Aproape toate tabieturile mele cu Mihaita au fost pierdute, pentru o perioada, care s-a prelungit deja, pentru ca, dorindu-mi alaptare exclusiva, am ales sa o tin aproape non stop langa mine.
Maria la 3 luni
Cu Mihaita mai leneveam dimineata in pat si ne jucam, aveam timp sa ma bucur cu el de momentele acelea cand este inca somnoros si “moale”… Acum, printesa are program matinal si trebuie sa ma trezesc si sa fug cu ea in alta camera pentru a nu-l trezi pe Mihaita… Toate momentele prelungite de joaca si tabieturile noastre s-au transferat oarecum spre tati… pentru ca mami acum sta mai mult cu Maria 🙂
Mihaita la 2 luni
Nu-mi pare rau deloc, totusi mi-ar fi placut sa fi fost mai pregatita psihic pentru aceasta schimbare, dar cred ca daca o gandeam prea mult, probabil mai asteptam si cred ca acum nu m-as mai fi bucurat de doua minuni in viata mea.Asa ca, invatam zi de zi sa ne impartim timpul si iubirea pentru a nu se simti niciunul neglijat sau indepartat. Il pupi pe unul, il pupi si pe celalalt; il iei pe unul in brate, il iei si pe celalalt; ii cumperi unuia o jucarie, neaparat trebuie sa-i cumperi si celuilalt, si tot asa..
Asa ca fiecarare are parte de o dragoste egala de la noi… Cand ma uit la Maria, cu ochii ei frumosi si mari, mi se umple sufletul de bucurie, si mi se pare ca sunt cea mai norocoasa femeie din lume, iar cand il iau pe Mihaita in brate mi se inmoaie inima si aproape plang de fericire ca am un baiat atat de frumos si de destept si-i multumesc incontinuu ca ne-a ales sa-i fim parinti.
Linia dintre curaj si inconstienta este una destul de subtire, dar o data pasul facut, nu mai ai cum sa dai inapoi, este important sa iti asumi responsabilitatile si sa incerci sa faci tot posibilul sa fii alaturi de ei cat mai bine!
Uneori este bine sa te arunci cu capul inainte si sa iei inconstienta in brate, pentru ca o viata prea calculata poate fi destul de anosta… insa depinde cum alegem fiecare din noi sa ne traim viata
Pe voi cum v-a prins momentul venirii celui de-al doilea copil in viata voastra?
Cum v-au influentat schimbarile si cum ati reusit sa va impacati cu ele?
Va pup,
Ellie 😉
Aripi sa poata zbura!
Ma uitam zilele trecute pe pozele de la gradinita piticului si inima mi s-a facut cat un purice. L-am vazut. Statea cumintel si singurel, cu ochelarii de soare pe cap, cu mutrita lui poznasa, si mi se parea rupt din context, smuls din mediul in care se simte in siguranta si aruncat intr-o lume noua si straina, cu oameni necunoscuti in jurul lui, si ma intrebam : oare nu cerem prea mult de la copiii nostri? Cat intelege oare un copil 3 ani… despre faptul ca il lasi dintr-o data intr-un loc care nu este ACASA, intr-un loc pe care noi, adultii, il stim ca si ok pentru el, dar care pentru el este ceva nou, necunoscut … ?
Este adevarat ca nu ii putem tine langa noi toata viata, trebuie sa ii ajutam sa creasca frumos, sa invete sa lupte singuri, sa se decurce in viata si sa le dam aripi sa poata zbura. Dar timpul asta trece nemilos de repede, si bebelusul nu mai este bebelus, este deja un baietel frumos, independent, SINGUR in lume, intrat deja in circuitul asta furtunos numit VIATA!
Imi vine uneori sa strig : “STAI, timpule!! Lasa-ma sa ma satur de mirosul lui, lasa-ma sa ma mai oglindesc in ochii lui dulci, lasa-ma sa ma mai pierd in bratele lui micute cand si le pune in jurul gatului meu, lasa-ma sa ma mai bucur de el cat e micut si imi cere ajutorul pentru orice…
Mihaita, iubirea mea, dragostea mea, sufletul meu, te iubesc cum nu am crezut ca o sa pot iubi vreodata!!! Esti cel mai frumos dar pe care mi-l putea face viata!!! Si sunt atat de norocoasa incat viata mi-a mai daruit inca un cadou, surioara ta, Maria!
Va iubesc pe amandoi pana la stele si inapoi, si mi se rupe sufletul sa vad cum trece timpul asta atat de repede incat mi se pare ca nu apuc sa ma satur de voi!
Ma uit la tine, baiatul meu frumos si vad deja un omulet gata sa ia viata in piept! Esti mandru, destept, frumos peste masura ( ca doar esti al meu ?) si vad cum zboara anii peste noi de parca nici n-ar fi!
Mai ieri ma bucuram de primul tau cuvant! Azi, imi canta inima cand intri in casa strigand : “Mami, vinit gladi!” si abia astept sa te iau in brate si sa te umplu de pupici!
Mi se rupe inima de fiecare data cand te las singurel la gradinita, dar ma intorc mandra cand te vad cum zburzi pe acolo ca si cum toata lumea ar fi a ta!
Esti cea mai buna parte din mine si ma bucur sa dau lumii un om atat de minunat, inteligent si frumos!
Intinde-ti aripile si zboara, puiul meu iubit! Lumea intreaga e cerul tau!
Zboara cat mai sus, coboara lin si tine-ti aripile mandre in bataia vantului!
Noi, parintii tai vom fi acolo sa te sustinem daca o sa cazi, si o sa-ti intindem aripile sa zbori din nou!
Te iubim, minunea noastra! Esti ingerul ce ne-a luminat viata!
Multumim ca ne-ai ales ca si parintii tai!!
Copiii nostri nu sunt sac de box!!!
Copiii nostri nu sunt sac de box!!!
Noi, ca si parinti, incercam sa ne depasim conditia, sa fim mai buni in relatia cu copiii nostri, sa ne educam sa nu facem aceleasi greseli pe care le-au facut parintii nostri cu noi. Incercam sa ne invatam copiii ca violenta nu e buna, nu rezolva nimic ci doar inrobeste omul ca si fiinta si ne distruge stima de sine.
Dar ce nu reusim sa intelegem este, de ce noi ne protejam copiii, ii crestem intr-un mediu stabil emotional, calm si linistitor pentru ca, in momentul fatidic in care trebuie sa-i aruncam in lumea asta mare si rea, sa vina o dezaxata cu titulatura de directoare de gradinita neacreditata sa ni-i trezeasca din somn pentru a-i da cu capul de toti peretii si a-i zgudui ca pe lapte batut, sa ni-i terorizeze cu crizele ei de isterie si sa ii faca sa isi piarda increderea in viata si in calmul casei lor?
Sunt total de acord ca micutii nostri pot fi agitati, foarte energici uneori, cu siguranta majoritatea nu vor sa faca nimic din ceea ce li se spune … cei care sunteti parinti sigur v-ati intalnit cu situatii de genul, insa atunci trebuie sa te folosesti de faptul ca esti adult, cu scaun la cap si cu buna intentie de a creste sanatos un copil sau mai multi… Daca la fiecare NU al copilului, TU ca si parinte sau educator l-ai LOVI, TRANTI DE PERETI sau LUA LA PALME, cu totii am creste niste copii speriati, traumatizati si care vor intelege ca prin violenta se rezolva totul si ca asa isi va face dreptate de fiecare data! Poate asta functiona in alte vremuri, nu stiu, dar cu siguranta in secolul in care TRAIM, atat domnul judecator cat si aceasta “persoana” ar trebui sa-si regandeasca principiile de viata, principii dupa care se pare ca acesti copii si-au meritat-o si ca s-a aplicat o corectie!!!
Cum e posibil ca, desi camerele de supraveghere din gradinita terorii au prins toate momentele groaznice la care erau supusi copiii, in momentul in care aceste probe au fost ridicate de politie sa “dispara” ca prin minune..? S-a sters caseta singura..? Sunt fantome..?
Oare “prietenii” directoarei alienate ne cred chiar atat de idioti atat pe parintii copiilor traumatizati cat si pe noi restul parintilor care am privit cu groaza si cu inima cat un purice imaginile alea ingrozitoare incat sa credem ca acele imagini au disparut pur si simplu..??
Oare judecatorul care a decis ca “doamna directoare” este stabila psihic incat sa nu fie nevoie sa fie aruncata intr-o celula pana la rezolvarea cazului este orb..? Oare atat de mult pretuieste un copil incat sa decida ca acei bieti copiii “si-au cerut-o”..? Serios..????
Chiar sunt FOARTE curioasa sa aflu ce anume au facut copiii incat a fost nevoie sa fie treziti din somn si tarati efectiv din pat in palme…??? CE anume sa fi fost atat de groaznic incat sa merite tratamentul aplicat..??? Si de unde pana unde isi PERMITE acel “OM” sa aplice “corectii” copiilor …??
INDIFERENT ce ar fi facut acei micuti, NU, NU, NU merita acel tratament INUMAN!!!
Copiii nostri NU SUNT SAC DE BOX pentru toate frustratele care nu-si cunosc limitele!!
Trebuie sa luam atitudine impotriva acestor decizii ale unui sistem pe care nu il mai comentez, care ACCEPTA ca cineva sa ne abuzeze copiii cu buna stiinta si ii ridica in slavi pe acesti nenorociti care fac asta!!!
Este de datoria noastra ca oameni si parinti sa NU lasam lucrurile asa, sa NU permitem ca aceasta “persoana” dezaxata sa mai umble nestingherita in libertate, pentru ca NU merita aceasta libertate, in timp ce copiii raman traumatizati in urma ei!
TREBUIE sa i se aplice si ei o CORECTIE, dar nu de care a aplicat ea, ci o CORECTIE legala!!!
P.S.
Eu il duc pe Mihaita la o gradinita de stat, unde se simte bine, este tratat asa cum merita orice copil, si are parte de o educatie si o copilarie frumoasa!
Cel mai funny joc de familie, PIE FACE…
De cand ma stiu nu mi-au placut foarte mult jocurile, destul de rar se intampla sa imi placa foarte mult un joc… Insa de cand a crescut Mihaita, ne jucam tot felul de jocuri care de care mai interesante.
Asa am primit zilele trecute un joc Pie Face, care se pare ca a facut furori prin toata lumea… Sincer, nu mi s-a parut interesant la inceput si eram destul de reticenta sa ne jucam, dar pentru Mihaita am incercat si ne-am mai si filmat ca sa vedeti reactiile … 😀
A fost cu siguranta cel mai haios joc pe care l-am jucat in ultimii ani si chiar a fost un moment in care m-am deconectat de tot ce se intampla… 🙂 Dupa ce am terminat filmarea, cred ca ne-am jucat inca aproape o ora, am ras si ne-am distrat copios…
Cu siguranta, jocurile sunt cea mai buna metoda de a ne apropia de copiii nostri.
Se vede si in filmulet cat de incantat este Mihaita si cat de mult ne-am distrat, asa ca am hotarat sa dam cateva jocuri ca si premiu…
Ca sa intrati in concurs, intrati pe facebook si urmariti postarile
Va pup!
E.
Pedeapsa e rupta din rai ?
1. Sa iti respecti parintii nu insemna neaparat sa faci ce au facut ei!
Majoritatea adultilor de azi am crescut in spiritul acestei zicale : “BATAIA E RUPTA DIN RAI!”… unii, mai putin norocosi, au simtit-o din plin, altii, mai norocosi,nu… Acum, parinte fiind, incerc sa judec si sa regandesc comportamentul si actiunile parintilor mei asupra mea ca si copil, si mai ales sa observ unde si ce au gresit paritii mei si ca eu sa nu fac aceleasi greseli in relatia cu copiii mei.
Sigur, vremurile s-au schimbat, mentalitatea oamenilor la fel, informatia este peste tot, trebuie doar sa fii putin deschis la minte si la suflet, sa iti doresti sa fii informat si nu ai cum sa dai gres.
2. Lovindu-ti copilul il inveti doar ca cel puternic are dreptate!
Da, majoritatea copiilor sunt agitati, curiosi si uneori exagerat de energici, dar tu ca si adult trebuie sa fii calm, sa explici si sa demonstrezi cu calm de zeci chiar sute de ori orice lucru pe care copilul l-a facut gresit sau nu l-a inteles. Sunt de acord ca este dificil si ca metoda pe care am vazut-o sau simtit-o in copilarie pare ca are efect imediat, insa NU, aceasta forma de violenta fizica sau violenta psihica nu fac decat sa transforme copilul vostru intr-o persoana speriata care va reactiona la fel in alte situatii… ori va fi tot timpul cel batut de altii, ori va bate el la primul semn de suparare sau tensiune.
3. Sunt mai multe solutii pentru a obtine ceea ce vrei de la copil.
Sunt multe metode prin care poti sa iti linistesti copilul, dar cu siguranta nu vor functiona de la prima incerca, ci trebuie perseverenta si rabdare.
In situatia mea, in momentul in care Mihaita devine prea agitat si nu se linisteste sub nici o forma, trag adanc aer in piept, il chem aproape de mine si ii vorbesc incet, aproape soptit. Efectul este uimitor : se linisteste instant.
In loc sa urlu la randul meu si sa il lovesc (cum era si este la moda in unele case), trag aer in piept, ma linistesc si apoi incerc sa il calmez pe el. FUNCTIONEAZA, de fiecare data. Trebuie doar multa rabdare, perseverenta si muuuulta iubire!
Am incercat inclusiv urmatoarea abordare, de zeci si zeci de ori pana a inceput sa dea rezultate (cu siguranta rezultatele se vad si pe masura ce copilul creste):
Daca faci lucrul X vei fi pedepsit sau nu primesti… Dar daca faci lucrul Y, primesti un cadou… Ce alegi?
In acele momente pline de tensiune trebuie doar sa iti aduci aminte de momentul acela cand te-a prins de deget prima data, cand s-a uitat prima data in ochii tai, cand ti s-a umplut inima de bucurie si iubire si ochii de lacrimi, si toata tensiunea va disparea ca prin minune!
Deci, sa revenim “bataia e rupta din rai?” Eu cred cu tarie ca NU! Un adult normal, deschis la minte nu ridica mana asupra unui copil neajutorat, SUB NICI O FORMA SI INDIFERENT CE GRESESTE!!!
Cred cu tarie ca, pentru a avea un copil echilibrat si frumos crescut, trebuie in primul rand sa te educi tu ca si parinte! Sa inveti sa fii mai tolerant, mai rabdator, mai fericit, mai linistit in relatia cu copilul tau si sa nu cedezi la prima boacana sau la primul plans al copilului. Aici chiar functioneaza zicala “cum il cresti, asa il ai!”
Sunt sigura ca majoritatea avem un loc de munca stresant si obositor, dar asta nu este vina copilului. Copilul NU a cerut sa se nasca in aceasta situatie, iar in momentul in care iei decizia ca si cuplu sa aduci un copil pe lume, se presupune ca iti asumi si cresterea lui intr-un mediu cald si linistit, nu cu bataie, tipete si/sau pedepse fizice sau psihice pentru fiecare lucru gresit pe care copilul in crestere il face.
Asa ca va rog, daca simtiti nevoia sa va loviti copilul sau copii, NU o faceti niciodata, ganditi-va ca nu fac asta intentionat! Noi suntem aici sa ii iubim, sa ii invatam si sa fim alaturi de ei, NU sa ii lovim! NICIODATA!!!
Bataia NU este rupta din rai, dar IUBIREA DA !!
Voi ce credeti..?
FLORI DE MAI
Ce va ramane din noi
Privirea Ta (Acoustic Version)
