Si iata ca din pacate, vin si rezultatele “CAMPANIE CONTRA VACCINARII ” a autoproclamatei doctor in de toate Olivia Steer!!! Daca dansa nu vrea sa isi vaccineze copii, e bine, este decizia ei, dar in momentul in care cu atata inversunare sustii aceste lucruri, nu poti sa nu iti asumi anumite rezultate ale declaratiilor si campaniilor pe care le duci…
Dar astazi, prefer sa nu discut despre dansa si adeptii ei… Prefer sa discutam despre boala in sine si despre vaccinare.
Dupa cum spune Ministerul Sanatatii, in 23 de judete din Romania este epidemie de rujeola, cu 675 de cazuri de imbolnaviri si, ATENTIE!!, 2 copii morti!!!
Sfatul meu, rugamintea mea, daca vreti … ? Mergeti la un doctor in care aveti incredere, aveti o discutie constructiva cu el/ea, daca in continuare nu sunteti convinsi, cititi din surse pertinente toate informatiile si va rog, VACCINATI-VA copiii!!!
Cum cred ca niciunul din adeptii Oliviei Steer nu a citit ceva legat de aceasta boala a copilariei denumita “rujeola”, lasati-ma sa v-o descriu putin.
Rujeola – e cea mai frecventa dintre bolile copilariei. Este o infectie respiratorie, extrem de contagioasa, provocata de un virus. Declansarea bolii determina o eruptie cutanata raspandita pe tot corpul si simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra mare, tuse, secretii nazale si oculare.Chiar daca Rujeola este cunoscuta pentru eruptiile cutanate raspandite pe tot corpul, primele simptome ale bolii seama cu cele ale unei raceli:
temperature ridicata, intre 38-39 Celsius, ochi rosii si lacrimosi, secretie nazala, tuse, moleseala.
Rujeola (pojarul) este este extrem de contagioasa. Cand cineva cu rujeola stranuta sau tuseste, acea persoana poate raspandi particule virale prin intermediul aerului, infectand si pe altii.
Transmiterea virusului se realizeaza prin aer, prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis.
Contagiozitatea este mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Tratamentul pojarului se face sub supravegherea medicului. Daca afectiunea este lipsita de complicatii, copilul poate fi tratat la domiciliu – dar, formele severe sau complicatre de pojar se trateaza in spital.
Daca copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu rujeola, este important sa il monitorizati de aproape: urmariti evolutia febrei sau a altor simptome, pentru a putea depista orice alte complicatii.
In unele cazuri rujeola poate determina alte complicatii cum ar fi diareea, bronsita, pneumonia, conjunctivita si encefalita.
Rujeola poate face organismul mai sensibil la infectii ale urechii, otita medie, si alte boli cauzate de bacterii, scazand capacitatea de aparare a organismului.
Atentie, fiind vorba de un virus, antibioticele nu au efect asupra virusului RUJEOLEI! Acestea pot fi prescrise doar de medicul pediatru – in cazul unor complicatii.
Retineti: Niciodata nu administrati aspirina unui copil ce sufera de o infectie virala, deoarece aspirina a fost asociata in astfel de cazuri cu Sindromul Reye si poate cauza moartea copilului.
Sfatul meu…? Mergeti la doctor si VACCINATI-VA copiii inainte de a fi prea tarziu!!
Va povesteam in postarile anterioare cum a fi mama, mi-a schimbat complet viata si nimic nu este mai important pentru mine decat micutii mei. Cu siguranta, a deveni MAMA inseamna sa pui copiii pe primul plan si de cele mai multe ori parca nu mai ai timp de altceva.
Insa, din experienta mea, va spun, TREBUIE sa incerci sa iti gasesti timp pentru tine, ca si femeie, pentru o parte dintre ritualurile tale fie ca sunt de frumusete sau de relaxare, pentru sotul sau partenerul tau de viata.
Toate acestea te vor face sa poti sa fii mai linistita, mai relaxata, cu siguranta mai increzatoare in tine si, de ce nu, te ajuta sa fii un parinte mai bun.
Saptamana asta am reusit sa fac putin shopping online pe site-ul Seven Sins, sa “fug” la Clinica Elos pentru un tratament Cool Tech (puteti sa cititi aici articolul detaliat despre “criogenarea” mea 🙂 ) si sa imi programez sedintele de epilare definitiva. Nu stiu daca stiti, dar in alaptare nu este indicat sa faceti acest tratament.
Cei de la Elos folosesc un aparat numit Primelase HRce practic reprezinta o dioda laser cu cea mai mare putere de pe piata (3600 W). Atunci cand am inceput tratamentul, mi s-a explicat ca procesul de epilare definitiva cu laser depinde de caracteristicile pielii, ale parului, de tipul de caldura folosita, de cantitatea de enegie emisa, dar si de forma in care energia este emisa. Ce trebuie sa stiti insa, este faptul ca foliculii de par odata distrusi se pot reactiva, de aceea sunt recomandate sedinte de intretinere efectuate o data la 6-12 luni.
Din experienta mea, pot sa va spun ca tratamentul de epilare definitiva nu este deloc dureros, iar beneficiile sunt cu adevarat mari. Ca mama si artista, trebuie sa imi gestionez foarte eficient timpul, asa ca reducand drumurile si timpul petrecut la salon pentru intretinere m-au ajutat foarte mult.
A fi mama nu inseamna sa renunti la a fi senzuala. A fi mama nu inseamna sa renunti la a fi feminina. A fi mama nu inseamna sa renunti la a fi femeie. Ci inseamna toate astea la un loc plus ceva mai mult, de care o sa va vorbesc data viitoare 🙂
Noi doi suntem plimbareti de felul nostru. Ne place sa ne urcam in masina si sa plecam oriunde. Vrem ca si copiii nostri sa aiba acelasi spirit aventuros, asa ca, de mici ii plimbam peste tot cu noi. Nu ratam nici o ocazie de a ne arunca bagajul in portbagaj, copiii in scaunele si sa plecam…. unde vedem cu ochii. Acum cateva saptamani a fost randul orasului meu natal, Buzau sa il trecem in revista. Familia este foarte importanta pentru noi, asa ca ne dorim ca ai nostri copii sa-si cunoasca radacinile. Am vizitat in special satul in care mi-am petrecut copilaria, fiecare vacanta de vara si de iarna, locul de unde am cele mai frumoase amintiri din copilarie.
Cu toate ca are 91 de ani si o operatie la sold de nici un an, bunica mea se tine destul de bine. Este plina de viata si, in ciuda operatiei, merge incet incet. Sunt foarte mandra de ea.
Pasind in curtea in care parca timpul s-a oprit in loc, m-au napadit amintirile, si m-am intors in timp cand eram doar un copil venit in vacanta. Am intrat in casuta mica unde toate aratau ca acum 20 de ani: aceleasi tablouri, doar cateva poze mai actuale adaugate in ramele vechi, aceeasi patura asezata frumos pe pat, aceeasi masa unde ne luam cina in noptile reci de iarna, aceleasi geamuri mici parca desprinse din povestile lui Creanga, aceeasi bunicuta micuta, cu maini muncite careia i se umple ochii de lacrimi de fiecare data cand ne vede.
Visez adesea locurile astea, si ma trezesc tot timpul cu un sentiment de emotie si dor…
Mihaita a vazut pentru prima data in viata lui oi si mielusei. A cutreierat cu Doru imprejurimile, dar abia astept sa mai creasca amandoi si sa mergem impreuna sa le arat locurile copilariei mele. Sa le arat garla unde vara ma scaldam alaturi de copiii din sat, sa le arat malul de rachita unde ne jucam “pistoale” si “ascunselea”, sa ne cocotam in corcodusi si sa ne umplem burtile de fructele mici si acrisoare, sa vizitam satul in care am invatat sa merg si care rasuna de strigatele bunicii cand ne chema seara la masa, sa le arat unde am mers prima data la gradinita, sa intram in biserica mica ce de sarbatori se umplea pana la refuz de credinciosi iar noi, copiii ne bucuram mereu cand primeam bunataturi, sa le arat ce-mi umple mie sufletul de amintiri frumoase, sa le arat Raiul meu!
Nu, nu vor trai aceleasi lucruri pe care le-am trait eu, nu vor simti aceleasi lucruri pe care le simt eu de fiecare data cand merg acolo, dar vreau sa le vada si sa faca parte din viata lor, din amintirile lor!
Am devenit putin emotionala scriind articolul asta, asa ca iau o pauza si va invit si pe voi sa-mi spuneti care sunt locurile care va fac sa va simtiti foarte bine.
In momentul in care scriu acest articol, stau in curte pe un rocking chair, incercand sa mai fur cateva raze de soare.
De curand ne-am intors din vacanta, dar stiti cum e: de ce pleci, de-aia ai tot pleca. 🙂
Deja mi-e dor de mare, de galagia din jurul ei, de strigatele copiilor de bucurie, de somnul de la pranz impreuna cu copiii (nu ca tineam neaparat sa dormim, dar cadeam efectiv), de tot.
Ne-am intors insa cu amintiri frumoase si forte noi!
Aveam nevoie de vacanta asta pentru a-mi putea incarca bateriile, dupa o perioada tare incarcata atat fizic, cat si emotional. Am ramas iarasi fara bona, ultima facand dubla hernie de disc la doar 25 de ani, iar dupa vreo 12 incercari esuate de-a lungul a vreo 3 ani, am decis ca nu mai avem nici nervii necesari si nici puterea de a mai cauta alta bona, asa ca ne-am hotarat sa ne crestem singuri copiii.
Pe de alta parte, am avut foarte mult de lucru pentru ca, in curand voi lansa si un shop pe blog, iar asta inseamna muuulta munca, dar o sa vedeti voi in momentul lansarii 🙂
Sunt super entuziasmata de toate proiectele pe care le am in derulare si, chiar daca ne va fi putin mai greu acum sa ne descurcam cu ambii copii dupa noi, o sa avem un imbold sa tragem mai greu!
In fine, pana una alta ne mai bucuram de razele soarelui in curte… putin, ca deja o aud pe Maria plangand (gata somnul de pranz)
V-am pupat! Noi parca am mai fugi undeva cateva zile.. Aveti ceva recomandari? Tot ceva mare, cu plaja si galagie.. 🙂
De cand am devenit mama si inca de cand ma pregateam sa fiu si eram insarcinata cu Mihaita, am inceput sa citesc foarte mult si sa cer informatii despre ce inseama sa fii parinte. Pentru mine a fost foarte important sa stiu dinainte la ce sa ma astept si sa fiu pregatita.
M-am bucurat atunci cand Irina, de la Qbebe mi-a propus sa impartasesc si cititorilor nostri exprienta mea pentru ca as vrea sa ajut cat mai multe mame sa constientizeze importanta informarii, mai ales ca acum avem atatea posibilitati de a face acest lucru.
1. Ești implicată în mai multe proiecte, inclusiv în administrarea site-ului elliewhite.ro. Cum reușești să faci față provocărilor zilnice? Cine te ajută?
Da, într-adevăr, trebuie să mă implic în toate proiectele care mă vizează, pentru că doar așa pot fi la curent cu toate noutățile, schimbările, orice este bine pentru mine și pentru proiectul Ellie White.
Până de curând aveam bonă, dar de câteva săptămâni suntem părinți cu normă întreagă ! :-)) Mihăiță merge la grădiniță, iar eu mă descurc între orele în care doarme Maria să îmi fac treaba. Când am înregistrări, emisiuni sau evenimente, Doru este cel care preia toate sarcinile și stă cu Maria sau Mihăiță. Este greu, dar trebuie sa ne descurcăm. 🙂 Asta cel puțin până reușim să găsim o altă bonă care să fie ok pentru noi.
2. Ce anume te-a determinat/inspirat să introduci secțiunea destinată mămicilor din site?
Faptul că eu sunt mămică la rândul meu m-a determinat să introduc această secțiune. Și eu am fost o mămică ce nu reușea să își dea seama întotdeauna care informație este bună și care nu. Am vrut să povestesc mămicilor experiențele mele atât din timpul sarcinii, cât și de după sarcină, astfel încât să înțeleagă mai bine aceste procese prin care trec, să știe că nu sunt singure în această călătorie și, sper ca prin experiențele trăite de mine, să ajut o mămică sau viitoare mămică să aibă parte de toată informația de care are nevoie.
3. Cum reușești să îmbini activitatea profesională cu programul copiilor?
Este mai complicat să faci acest lucru în momentul în care ai doi copii și un job puțin mai atipic, pentru că noi lucrăm ziua și de multe ori și noaptea, dar ne descurcăm așa cum putem. Încercăm să ne îmbinăm programul lor cu al nostru, ne adaptăm și dacă este cazul, mergem și împreună … Așa facem uneori și la concerte, mergem toți patru. Mihăiță este cel mai extaziat, pentru că îi place tare mult pe scenă. La unul dintre concerte s-a urcat pe scenă și a cântat o melodie cu mine, iar când a trebuit să coboare de pe scenă a început să plangă … 🙂
4. Cum crezi că te ajută cunoștințele acumulate în activitatea profesională în rolul de mamă? Dar cele de mamă în activitatea profesională?
Este o vorbă frumoasă pe care cred ca o știți: “cât trăiești, înveți!”. Se aplică foarte bine și în cazul meu, pentru că tot ce am experimentat și învățat până în momentul în care am devenit mamă m-a ajutat să-mi înțeleg altfel rolul. Am învățat că nu trebuie să fiu șefă pentru copiii mei, ci un om în care ei să poată avea încredere oricând, un om pe care se pot bizui că le va fi alături în orice moment, o persoană care îi iubește necondițonat și care speră să îi învețe să se descurce în viață poate mai bine decât a făcut-o ea la rândul ei, iar rolul de mamă mi-a oferit, în afară de multă bucurie și împlinire, liniște sufletească și foarte multă inspirație pe partea de muzică. Prin copiii mei învăț să-mi stăpânesc emoțiile și să fiu mai înțelegătoare și mai răbdătoare.
Imi amintesc cu emotie si nerabdare momentul nasterii ei.. O fetita micuta si perfecta in ochii mei! O minunatie ce a dormit in cele 3 zile la spital doar pe pieptul meu… O papusica pe care abia asteptam sa i-o prezint printului mic ce ma astepta acasa…
Si incet incet, ne-am obisnuit cu prezenta ei in casa noastra… Cu programul ei atat de diferita fata de cel al lui Mihaita. Atat de mult ne-am obisnuit incat nici nu am simtit cand a trecut UN an! Un an intreg a fugit printre degetele noastre fara macar sa ne dam seama… Un an intreg am ras, am plans, am strigat, am topait, am alergat, am dormit si am adormit, am vorbit in soapta, am schimbat scutece si hainute pline de laptic, ne-am jucat, ne-am plimbat, am facut primii pasi si am spus “mama” si “tha-tha”!
Ne-am pregatit de petrecere si am strans aproape prietenii cei mai dragi pentru a ne fi alaturi in ziua asta speciala!
Am pregatit si turta, si forfecuta, si tavita cu lucruri din care sa-si aleaga printesa. La turta a mers cel mai repede, ca eram toti infometati si abia asteptam sa rupem din ea… :-))
La forfecuta a fost mai complicat: nu prea am avut din ce taia, pentru ca la capitolul par nu stam chiar atat de bine 🙂
Iar la tavita ne-am distrat cel mai tare! Printesa a ales o pereche de cercei, un glob pamantesc si cu ambele manute s-a napustit asupra unui pix si a unei pensule de make-up, semn ca va fi o plimbareata desteapta si cocheta.
In rest, ne-am jucat foarte mult, am papat tort, am primit muuulte cadouri si am ras in continuu (bine, mai putin cand a venit ora de somn).
Si la fel de rapid cum a venit, tot asa a si trecut ziua asta speciala…
Am ramas cu amintirile frumoase si cu poze care sa confirme povestea.. 🙂
Timpul asta zboara tare repede de cand au venit copiii nostri pe lume. Uneori pare ca trece atat de repede incat nu apucam sa ne bucuram de ei pana la saturatie!
