Pana acum cativa ani, 8 martie nu insemna prea mult pentru mine. Ceva flori, cadouri, concerte, distractie… si cam atat. Ati putea spune ca nu am toate tiglele pe casa, ca ce altceva mi-as mai fi putut dori, nu?
Ei bine, ziua de 8 martie a inceput sa aiba insemnatate de abia de cand au aparut copiii in viata mea.
Nu mai eram doar o femeie, eram Mama! (more…)
De prin vara ma tot gandesc sa scriu articolul asta, iar acum cum am putin timp liber m-am gandit sa va povestesc din experientele mele cu Mihaita.
So here we go, 5 dintre regulile mele de aur: (more…)
Imi place sa strang jucarii. Sa le ordonez frumos si sa le pun in cutiile lor pentru cateva ore inainte de a fi imprastiate din nou prin toata camera.
Imi place sa ies pe terasa si sa strang papucei aruncati care incotro, sa le caut perechea si sa-i pun la locul lor de unde vor fi luati din nou si plimbati.
Imi place sa strang hainute mici, colorate, inflorate sau cu masinute desenate pe ele, rochite si pantalonasi, sa le aranjez si sa le pun frumos la locul lor in dulapioare.
Imi place sa fiu mama, chiar daca nu e mereu liniste in jurul meu, chiar daca am nevoie uneori doar de cateva minute sa-mi ascult gandurile si sa mi le ordonez inainte de a actiona, chiar daca uneori se tipa atata de tare in jurul meu incat ma dor urechile, chiar daca sunt trasa de par, zgariata, lovita, pupata si luata in brate de manute mici si grasunele.
Imi place. Mi se pare firesc, normal.
Da, mi-a placut sa fiu femeie inainte de a fi mama. Eram tot timpul in centrul atentiei, plecam cand si cum voiam, ma culcam tarziu si ma trezeam in miezul zilei, stateam cu orele la mall sau la coafor, mergeam in cluburi si ma distram pana in zori de zi fara nici o responsabilitate. I’ve had good times cum s-ar spune.. 🙂
Acum am inlocuit noptile de club cu noptile de alaptare, acum merg la mall sa imi cumpar ceva si vin cu pungile pline de hainute pentru copii si jucarii, ii pun pe ei pe primul loc si apoi eu, ma bucur la fiecare zambet al lor si plang alaturi de ei cand imi plang in brate.
Imi place sa vad patutul de copii lipit de patul nostru, sa vad noptiera plina de servetele umede si biberoane in loc de crema mea de maini si lipstick-ul de noapte. Imi place sa vad periute mici de dinti insirate pe masuta din baie si prosopele cu gluga atarnate in cui. Ma uit la ele si ma simt cea mai importanta femeie din lume! Simt ca viata mea are sens! Simt ca acum contez si imi doresc tot ce este mai bun pentru ei!
Pentru ei am selectat o gama de cosmetice bio, pe care le folosesc de ceva vreme, si le-am inclus in shop-ul meu, pe care va invit cu aceasta ocazie sa il explorati 🙂
Halat: SevenSins.ro | Cosmetice Biorigine: Shop Ellie White
Locatie: La Maison
Ce daca abia apuc sa merg la salon sa ma vopsesc, ce daca imi fac eu unghiile noptile dupa ce adorm copiii, ce daca nu mai pierd vremea admirand vitrinele ci incercand toate locurile de joaca, ce daca nu mai am intimitate nici la baie, ce daca e galagie in casa mai ceva ca la club, daca EI exista in viata mea si ma fac cea mai fericita femeie din lume?
Ei sunt lumea mea si pentru ei eu sunt toata lumea!
Ii iubesc mai mult decat pe mine si le multumesc ca m-au tranformat dintr-o simpla femeie intr-o Superwoman, o MAMA!
Va pup,
E.
Acum inteleg pe deplin cantecul Mihaelei Runceanu.
Am fost tot timpul o fire mai copilaroasa: mi-a placut sa ma uit la desene (ma uit si acum cu micutii mei la ele) si m-am jucat cu papusile pana prin clasa a 5-a. Ma invatase bunica mea sa crosetez si le faceam hainute. Imi placea sa ma catar peste tot, prin copaci, pe casa la bunici, ce mai, mi-a placut tare mult sa fiu copil.
Acum, de cand am copii am sansa sa retraiesc momentele acelea frumoase din copilaria mea. Cand merg in parc cu ei ne jucam impreuna, ne prostim si ne imaginam ca suntem ba pirati, ba hoti sau orice ii trece lui Mihaita prin minte, iar cu printesa am luat iarasi toboganele la rand. Il vede pe Mihaita ca se catara pe cele mai mari, si vrea si ea! As lasa-o bucuroasa singurica, dar e putin tematoare, asa ca, dau in mintea ei, o iau in brate si alunecam impreuna pe tobogane! La coborare dam de privirile iscoditoare ale parintilor care nu inteleg ce caut eu pe acolo 🙂
Acasa, ne punem mastile din dotare, fie de politist, de Iron Man sau Spiderman si incepem sa alergam prin casa de parca am fi descreierati! Cred ca daca m-ar vedea alte mamici cum alerg ca o nebuna prin casa cu Maria in brate si masca pe fata urland din toti plamanii, ar zice ca n-am toate tiglele pe casa… dar pe cine intereseaza, atata timp cat copiii mei sunt fericiti?!
Mai facem si forme din plastelina, coloram, pictam (mai o foaie, mai un perete), ne jucam cu Lego (mic sau mare, adica Lego City sau Duplo), suntem si pompieri care sting mereu focul, suntem hoti (de obicei eu sunt ala) si politisti, dansam, cantam, ne uitam la Miles in spatiu, PJ Masks sau Clubul lui Mickey Mouse. Radem, ne distram, si abia astept sa inceapa si Maria sa se joace cu papusile! O sa facem hainute, o sa le construim casute, masute, scaunele, tot ce ne va trece prin minte!
In poze purtam colectia de tricouri Ellie White x Trap Trap.
Da, imi place sa fiu o mama ce se joaca impreuna cu copiii sai! Jocul e cea mai buna forma de bonding! Prin joc invatam fara sa ne dam seama, ne relaxam dupa o zi incarcata, ne incarcam de energii pozitive!
Asa ca, spor la joaca!
Voi cum va jucati cu copiii vostri?
Dupa vreo doua ore de chin, in sfarsit au adormit.
Am, in cel mai fericit caz, doua ore la dispozitie sa fac… de toate. Cobor dezorientata, de parca acum am iesit dintr-un cosmar si ma uit in jurul meu.
De ce sa ma apuc mai intai?
De scris? Ca doar avem de pregatit lansarea shop-ului. De muzica n-am cum ca am nevoie de inspiratie (si asta nu vine asa, pe agitatie; ai nevoie de o anumita stare… sa nu ciocaneasca cineva prin cartier sau sa tunda iarba, insa mai presus de toate, sa nu stau cu o ureche ciulita ca poate se trezeste vreunul dintre ei si-mi rupe filmul). Ma uit la cosurile cu haine ce trebuie calcate… o vor astepta pe Lili sa vina din vacanta… Mancarea fierbe de dianinte sa inceapa chinul somnului, asa ca ma asez incet la laptop si incerc sa vad ce mai pot rezolva.. nu de alta, dar o sa aud imediat : “Mamiiiiii… vino si ia-o pe Malia de pe pelna meaaaa…!!!”
“Da ce-i face mami, ti-o mananca?”
“Nu vleau eu sa stea aici…”
Mno, pai daca nu vrea domnisorul sa stea si mandra pe perna lui, ce sa facem, ne conformam…
Ma intreaba lumea cum de am slabit atat de repede. Pai, am doi antrenori personali ce stau lipiti de mine non stop!
Ma uit rapid si peste mood-urile de la urmatoarea sedinta foto pe care am intarziat-o oricum, ca a facut Mihaita ceva toxiinfectie de la o piscina si trei zile a zacut la pat…
Maria tuseste. Ma intreb cat va mai dura pana se va trezi de la tusit. Nu pot sa intru in camera, ca ma simte si se trezeste oricum; cred ca as putea si zbura, si tot m-ar simti cand as intra, asa ca o las si-mi vad de treaba… o sa o aud plangand imediat… pfff…
Hanorac: C&A| Pantaloni: Zara (similar aici)
Pantofi: TopShop (similar aici|aici|aici)
Photos by Mihai Florin
M-am inselat, nu am avut noroc de doua ore…
“Mamiiiii….”
“Vin, Mihaita!!”
Voi cum va descurcati singure cu piticii…?
Va pup!
E.
Hehe, asa-i ca pare ca am luat-o razna? Normal ca asa ar trebui sa fie normal, nu? Mda… Insa, din pacate, acest lucru nu prea mai pare normal ziua de azi. Unii parinti considera ca odrasla lor nu are nevoie de educatie, rabdare si bun simt, lasand la voia intamplarii (sau a copilului) lucrurile pe care ar trebui sa le faca ei.
La ce anume ma refer eu aici? Multi dintre voi stiti si sunteti de acord cu mine. Ma refer la faptul ca, un copil, oricat ar fi de mic trebuie sa invete Respectul. Bun. Si care-i treaba cu respectul asta? Pai, ar fi cam asa : un copil ar trebui sa stie sa spuna “te rog” si “multumesc“. Sunt doua cuvinte foarte importante in dezvoltarea lui emotionala si il vor ajuta foarte mult in viata. Nu este greu, nu?
Ei bine, e cam greu sa faci asta, de vreme ce copilul nu invata singur. Asta inseamna ca tu, ca si parinte, trebuie sa aloci copilului tau timp si rabdare pentru a-l invata cand si cum sa foloseasca cele doua cuvinte magice.
Pe urma, copilul ar trebui sa creasca invatand cat de importanta este igiena. Pentru asta, iarasi Tu, ca si parinte trebuie sa ii explici temeinic, des si muuuult, cat de bine ii face faptul ca se spala pe maini de fiecare data cand merge la toaleta sau de fiecare data cand vine de la joaca, cat de important este ca, in comunitate sa bea DOAR din canuta lui/ei (tricky situation, intrucat, curiosi din fire, copiii nostri vor incerca orice e nou si mai ales NU al lor) si sa nu manance de pe jos.
Stiu cat de greu este sa cresti si sa educi un copil mic. De multe ori ma bat si eu cu morile de vant, vorbesc cu peretii pentru ca mintea piciului zboara pe campii inverzite, dar nu ma dau batuta. Ce nu a prins astazi, poate va prinde maine. Ce nu a facut/zis azi, poate va face maine. Insist, vorbesc singura, incerc sa il fac atent si ii explic de fiecare data calm si de foooarte multe ori acelasi lucru, pana cand cred eu ca i-a prins o mica radacina in minte. Si ce credeti? Data viitoare chiar face! A doua zi chiar zice!
Eu si Mihaita purtam haine din noua colectie C&A “Back to School”
ceas Daniel Wellington | cercei Bon Bijou
Hair AdyStudio
Photos by Mircea Netea
Trebuie foarte multa rabdare si dedicatie din partea parintilor pentru a face aceste lucruri “normale”!
Educatoarea nu este obligata sa-ti invete copilul sa spuna “multumesc” si “te rog”. Asta e treaba ta!
La ASTA (si mai sunt si alte “subcapitole”) se refera cei “7 ani de acasa”!
Voi cum va educati copiii?
