Ego-ul si spiritualitatea nu prea merg mana in mana.
Deci, ai ajuns in punctul in care te-ai trezit spiritual, ai deschis ochii mintii si ti-ai deschis inima, si esti din ce in ce mai avid\a de informatii despre subiect. Daca ai ajuns pana aici, bine ai venit!
Daca esti putin mai avansat in subiect, ai cativa ani de experiente in urma, si deja crezi ca stii destule, iarasi este bine. Dar, daca ai ajuns in momentul in care ai inceput sa descoperi spiritualitatea, sa citesti carti pe aceasta tema, sa incepi sa lucrezi cu tine si sa te descoperi pe tine, INSA ai impresia ca DOAR ce stii tu este corect sau doar ca tine este bine, si incepi sa te impui in fata prietenilor, a rudelor sau chiar a strainilor spunandu-le ca DOAR ca tine trebuie sa fie, atunci trebuie sa iti spun ca, desi ai inceput pe drumul bun, la un moment dat te-ai ratacit pe calea ego-ului.
Pentru ca, un om spiritual stie ca realitatea este subiectiva, stie ca nimic nu este gresit si nimic nu este corect, totul tine de perceptia fiecarei persoane in parte, de nivelul de intelegere al fiecaruia, de scopul in aceasta viata si de lectiile invatate pana in prezent.
Iar pentru o persoana prosapat trezita spiritual, capcana Ego-ului este una foarte des intalnita, una in care, din pacate, multi cad.
Pentru ca nimeni nu detine adevarul absolut, pentru ca totul este imbracat in mai multe nuante decat am putea sa ne gandim noi, pentru ca Universul este infinit, prin urmare si posibilitatile sunt infinte, pentru ca fiecare are drumul lui in aceasta existenta, prin urmare, o singura cale NU este cea corecta.
A crede ca detii adevarul absolut este, in sine, o capcana a Ego-ului, care vrea sa te faca sa crezi ca ai ajuns unde trebuia sa fii, ai invatat tot ce trebuia sa inveti, prin urmare nu mai ai unde sa evoluezi. Ori, cine s-a angrenat in aceasta misiune stie ca invatarea si evolutia nu se termina niciodata. Cu atat mai mult in cativa ani de practica spirituala.
Putem doar sa rezonam cu o anumita parte dintr-o informatie, si poate nu cu toata informatia in totalitatea sa, putem doar sa intelegem in acest moment doar un fragment din ce se intampla in jurul nostru, si sa nu avem capacitatea emotionala sau psihica de a integra totul in fiinta noastra, sau putem sa ne descoperim niste abilitati pe care nu stiam ca le avem, si astfel sa evoluam putin mai repede in anumite situatii.
Totul tine de contractul cu care am venit in aceasta viata. Totul tine de deschiderea noastra spre nou, totul tine de puterea noastra de a putea renunta la credintele vechi, la dogmele care ne-au inrobit, la programele care ne-au facut sa credem ca suntem mici, la puterea noastra de a NU ne indentifica cu ego-ul nostru.
Asa ca, aveti mare grija atunci cand mergeti pe acest drum. Nu este unul usor, insa va va aduce o liniste sufleteasca si o pace cum nu ati mai intalnit pana atunci.
Nu va lasati prinsi in capcana de a crede ca le stiti pe toate. Nu le stiti.
Nu va lasati prinsi in capcana Ego-ului care va face ignoranti, indolenti si superiori. Nu sunteti.
Fiecare dintre noi are drumul sau propriu, care nu seamana cu al alcuiva, fie el prieten, familie sau necunoscut. Fiecare dintre noi are anumite experiente prin care trebuie sa treaca pentru a putea evolua, pentru a-si putea invata lectiile, pentru a isi curata karma, pentru a se putea elibera de trecut si pentru a putea ascende la adevaratul sau Sine.
Daca puteti ajuta pe cineva sa isi inteleaga scopul si drumul, bine. Daca nu o puteti face fara a va impune, atunci mai bine nu o faceti. Pentru ca ce vine din Ego, nu este iubire. Si daca nu vine din iubire inseamna ca nu te poate ajuta sa evoluezi, ci doar te invarti in cerc, in aceeasi mizerie de pana atunci.
Cand simti ca vorbeste Ego-ul si nu inima, ia o pauza. Recalibreaza-te, recentreaza-te in inima si regandeste-ti abordarea.
Daca esti ratacit, nu inseamna ca esti pierdut. Inseamna ca trebuie sa te intorci pe cararea corecta, unde totul izvoraste din inima, unde iubirea primeaza si nu simte nevoia sa aiba dreptate, unde frustrarea se transforma in lectie, unde scopul este de a ajuta si nu de a impune, unde poti accepta ca nu le stii pe toate, si poate viziunea altcuiva poate fi corecta pe langa a ta, fara a o contrazice.
Pentru ca scopul este de a ne reintoarce in Sursa, de a reveni la starea de Iubire neconditionata, de a ne curata de trecut si de a invata din lectiile pe care le-am agreat inainte de incarnare ( fie ea prezenta sau in alte existente ).
Pentru ca iubirea nu cere recunoastere si maretie. Iubirea doar ESTE.
Pentru ca iubirea nu se impune. Iubirea se SIMTE.
Daca sunteti si voi pe acest drum si simtiti ca nu aveti cu cine discuta pe acest subiect, va astept sa conversam.
Suntem atat de traumatizati de trecutul nostru, fie el recent sau indepartat incat, la prima aluzie legata de cauza traumei, creierul nostru intra automat in stare de alerta si ne baga vrand-nevrand in cutiuta protectoare.
Suntem atat de traumatizati incat nu putem vedea mai departe de suferinta noastra, iar “vindecarea”pare un cuvant interzis, un cuvant la care au acces doar unii, cei alesi, nu noi, cei care ne caram traumele pe picioare de vieti intregi.
Suntem atat de traumatizati incat intram in defensiva in secunda in care cineva are tupeul sa ne spuna ca putem trai si fara umbra si greutatea traumei.
Suntem atat de obisnuiti cu traumele noastre incat, doar auzul acestor cuvinte ne fac sa intram in starea de panica, de parca am face ceva gresit daca nu mai avem atarnate de noi lanturile suferintelor care ne-au modelat in persoanele care suntem astazi.
Fugim de schimbare si de vindecare ca dracu’ de tamaie.
Credem cu inversunare ca asta ne este destinul, sa nu fim niciodata fericiti cu adevarat, eliberati de povara suferintelor trecute, si retraim constant la nivel celular fiecare secunda din acele momente traumatizante, asemeni unui drog care isi cere doza zilnica.
Si pana nu rupem lantul stramosesc si nu incepem sa ne eliberam de acele suferinte care au avut rolul de a ne educa la momentul respectiv si nu de a le cara cu noi vesnic, pana nu ne vindecam pe noi pentru a vindeca linia de sange care urla dupa eliberare, pana nu facem acel pas de a ne elibera fara rusine de greutatea traumelor noastre, nu vom putea fi niciodata liberi cu adevarat.
Ne vom intoarce la nesfarsit in diferite existente, carand dupa noi saci intregi de bagaj emotional care isi va cere necontenit curatarea si vindecarea.
Invata-ti lectiile, cere-ti iertare unde e cazul, iarta unde e nevoie, iarta-te si pe tine ca te-ai supus acestui proces dureros si elibereaza-te de tot ce te tine in acest cerc vicios.
Stiu ca nu este usor, insa primul pas este cel mai greu.
Daca si tu esti in aceasta situatie si simti ca nu ai cu cine discuta, te astept sa vorbim.
Vrem sau nu, credem sau nu, traim vremuri interesante.
Suntem in mijlocul unei transformari energetice, a unei evolutii la nivel global, universal chiar, si este timpul sa ne trezim din somnul ignorantei si sa vedem ce se intampla cu adevarat in jurul nostru.
Stiu ca primul vostru impuls este sa spuneti : “alta care a innebunit! Alta care se crede mai desteapta si care ne invata pe noi cum sa fim!” Insa, daca reusiti sa treceti de primul impuls, o sa realizati ca nu sunt departe de adevar. Si va invit sa cititi acest articol cu inima deschisa.
Fie ca alegem sa credem sau nu, dovezile sunt coplesitoare. Schimbarile sunt atat de evidente incat nu mai pot fi ignorate : expunerea vedetelor de peste ocean este din ce in ce mai violenta, aratand lumii cine sunt cu adevarat, aparitia aurorei boreale pe cer romanesc – fenomen creat de furtunile solare din ultima perioada, schimbarile climatice care se vad pe tot globul, fie ele minore sau catastrofale in unele parti ale lumii, schimbarile economice de peste glob, caderea dogmelor religioase, si pana si acel sentiment sacaitor ca ceva din interiorul nostru nu se mai simte la fel si cere o schimbare, toate sunt semnele unei transformari, a unei evolutii energetice, vibrationale, spirituale, sau oricum vrei sa ii spui. Si ea se intampla ACUM.
Si, desi pana acum ne permiteam somnul dulce-amarui al ignorantei, al iluziilor si al minciunilor, de acum inainte este imperativ sa ne trezim mai repede, in numar cat mai mare, pentru a putea evolua o data cu Pamantul, pentru a ne putea recapata amintirile si puterea care exista in noi in stare latenta, si pentru a ne alatura celorlalte suflete care se afla deja pe drumul ascensiunii.
Pentru ca suntem mai mult decat gandurile noastre, decat emotiile noastre, suntem mai mult decat ego-ul nostru si decat corpul asta fizic dens si greu.
Suntem lumina pura din Sursa Creatoare – Creatorul Universului, oricum vrei sa ii spui, suntem iubire adevarata si neconditionata, suntem energie care a stagnat pana acum, blocata intr-un corp fizic dens si greu, pe un Pamant in plina transformare.
Si acum a venit vremea sa lasam energia sa curga, sa ne conectam din nou la Sursa, sa ne deschidem ochii inimii si sa ne vedem cu adevarat – trezirea din Matrix – daca vrei sa ii spui asa.
A venit vremea sa ne trezim la realitate si sa ne dam seama ca am fost mintiti cand ne-au spus ca suntem mici si neajutorati, ne-au mintit cand ne-au spus ca salvarea noastra este in afara noastra, la cineva la care nu poate ajunge oricine, oricum, ne-au mintit cand ne-au spus ca nu ne putem depasi conditia si ca avem nevoie de ei pentru a putea avea tot ce ne dorim.
Adevarul este insa ca noi avem tot ce ne trebuie in interiorul nostru.
Noi ne suntem si calai, si salvatori. Viata asta ne este si Rai si Iad, in functie de cum privim lucrurile, de cat de mult le credem minciunile sau de cat de mult avem incredere in noi insine.
Ne tin blocati in trecut fortandu-ne sa ne gandim la un viitor care nu va veni niciodata, ratand astfel sa traim in momentul prezent.
Dar puterea prezentului este indiscutabila si irefutabila, pentru ca in prezent te afli fizic mereu, insa nu esti constient de asta pentru ca mental traiesti in trecut, in timp ce te gandesti la viitor.
Acum ia-ti un moment si gandeste-te la asta.
Sigur ai avut la un moment dat in trecutul apropiat momente sau intalniri inexplicabile pe care le-ai pus pe seama “coincidentei”, sigur ai avut ceva vise mai tulburatoare sau care pareau atat de reale incat ti-a fost destul de greu sa discerni realitatea de vis, sigur ai avut ceva trairi in tine care te-au facut sa te retragi in spatiul tau personal mai mult decat de obicei, sigur ai simtit ca nu te mai incadrezi atat de bine in grupul tau de prieteni care, desi poate ti-s dragi, simti ca nu mai rezonezi cu ei, sigur ai avut acelasi sentiment si legat de colectivul de la job sau chiar legat de job-ul in sine, sigur ti-ai schimbat gusturile culinare sau pe cele vestimentare, sigur a inceput sa te atraga alfel de muzica sau sa vrei sa iti faci vacantele in alte locuri decat cele de pana acum, fiind din ce in mai atras\a de locurile mai retrase in defavoarea celor aglomerate sau galagioase.
Daca si tu te-ai simtit asa la un moment dat, inseamna ca sufletul tau s-a trezit, si cere constiintei sa se trezeasca o data cu el.
Ne apropiem cu pasi repezi de finalizarea acestui ciclu de evolutie. Mai avem cativa ani la dispozitie, insa timpul si-a accelerat viteza, s-a comprimat, iar noi simtim deja efectele acestei comprimari prin faptul ca simtim ca nu ne mai ajung orele din zi.
Suntem presati de timp sa ne trezim si sa incepem vindecarea noastra emotionala atat din viata aceasta cat si din celelalte vieti in care am trait. Este important sa ne curatam de karma adunata atat de noi cat si cea de neam pentru a putea ascende in vibratie, pentru a ne putea intoarce ACASA.
Daca si tu simti ca te afli in acest stadiu dar te simti pierdut si crezi ca nimeni nu te intelege, eu sunt aici pentru toti cei care vor ghidare sau intelegere.
Omenirea a trecut prin foarte multe schimbari de-a lungul existentei sale.
Daca e sa ne luam dupa teoria evolutiei, am plecat de la maimute si am ajuns la oameni. Desi cam trasa de par aceasta teorie, este totusi acceptata de o mare parte din populatie, asa ca nu ne batem capul cu asta acum; in definitiv, fiecare crede ce vrea. motivatie ellie white
Inca suntem liberi sa gandim.
Insa, teoria evolutiei este una destul de buna, daca stam sa ne gandim ca am plecat din pesteri si am ajuns in zgarie-nori si in masini electrice, si chiar in spatiu. Deci da, omenirea a evoluat constant. Si o data cu evolutia tehnologica, am evoluat si emotional. Insa, pe masura ce ne dezvoltam, ne descopeream si ne ingradeam anumite porniri, am evoluat si pe scara mascarii felului nostru de a fi, a emotiilor noastre si a adevarului nostru personal.
Astfel am ajuns sa ne trezim si, in loc sa ne spalam pe fata si sa ne pregatim pentru o noua zi,am ajuns sa ne punem mastile pentru interactiunile de peste zi : o masca pentru iubit/iubita, o masca pentru sef, una pentru colegi, alta pentru soferii din trafic si alta pentru prieteni, si tot asa pe tot parcursul zilei pana cand ajungem acasa extenuati de greutatea mastilor pe care le-am avut pe noi in ziua respectiva.
Am evoluat, da, insa am invatat si sa ne ascundem adevarata natura atat de mult in spatele mastilor incat, atunci cand ajungem seara acasa si ne uitam in oglinda, nu mai stim cine suntem. Nu recunoastem daca suntem iubitul sau iubita, colegul sau seful, prietenul sau soferul agitat, tatal sau mama stresata, influencerul sau omul din spatele camerei, si lista poate continua.
Poate din aceasta cauza multor persoane le este greu sa stea singuri cu ei insisi, pentru ca le este frica de ce vor vedea in oglinda.
Insa, inca o data, omenirea este intr-o perioada de crestere, de dezvoltare si de auto-cunoastere. Si, desi dezvoltarea tehnologica nu a luat sfarsit, pana si oamenii de stiinta au fost de acord ca totul din jurul nostru este vibratie, si ca anumite experimente pot lua viata doar daca este implicata si constiinta umana. Prin urmare, trebuie sa ne dezvoltam si noi din interiorul fiintei noastre pentru a putea tine pasul cu restul dezvoltarilor si cu evolutia naturala.
Asta inseamna ca acum este momentul sa incepem sa renuntam la masti. Este momentul sa ne descoperim adevarata fiinta, adevaratul potential si adevarata noastra autenticitate. Este momentul sa ne uitam in interior si sa scoatem la suprafata tot ce am ascuns pana acum acolo. Pot fi lucruri urate, traumatizante si grele insa, pentru a face curatenie trebuie sa scoti tot afara si sa rearanjezi, aruncand ce nu iti mai foloseste si curatand ce trebuie pus la loc.
Fiind atat de obisnuiti cu purtarea tuturor mastilor, va fi un proces detul de anevoios si dureros, cu multe caderi inapoi in zona de confort, insa o data inceput procesul de curatare, este necesar sa il ducem pana la capat.
Am devenit atat de obisnuiti cu purtarea mastilor care sa ne ascunda adevarata valoare si identintate, incat nu mai stim cine suntem, care ne sunt dorintele adevarate, visele si drumul in viata. Am ajuns sa ne identificam atat de mult cu dorintele si visele altor persoane incat traim mereu cu un sentiment de neimplinire si ne simtim pierduti in lumea asta mare, fara a mai vedea traseul care ne este destinat.
Insa acum este momentul sa dam la o parte tot fumul, toate distractiile si toate dorintele altora si sa ne indreptam spre drumul nostru, spre calea pe care trebuie sa mergem in aceasta existenta. Poate nu va semana cu ceea ce credem ca ne dorim in acest moment, insa sufletul nostru se va bucura sa vada autenticitatea in dorintele noastre si ne va asigura mereu ca suntem pe drumul cel bun atunci cand indoiala ego-ului isi va baga coada pe traseu. Asa ca ai incredere in sufletul tau.
Incepe sa-ti dai jos mastile. O sa te simti din ce in in ce mai usor, mai liber, mai autentic. O sa inceapa sa iti pese mai putin de parerea altora despre tine si despre ce cred altii ca ar trebui sa fii sau sa faci, si o sa-ti acorzi tie mai multa atentie, fiind calauzit de sufletul tau care te cunoaste cel mai bine si care iti vrea doar binele. Asculta acea voce micuta din interiorul tau si las-o sa creasca in intensitate pana cand te vei simti liber in gandire, fericit in fiecare secunda, si linistit stiind ca esti pe drumul pe care ti-a fost menit sa mergi.
Nu te mai lasa prins in dramele oamenilor din jurul tau. Incepe sa gandesti cu sufletul, nu cu mintea care poate fi corupta, si fa din viata ta un colt de rai. Iesi din umbra mastilor si straluceste in lumina autenticitatii.
Acum e momentul sa incepi munca la tine. Niciodata nu e prea tarziu. Nu lasa pe nimeni sa iti spuna cine esti; tu stii cel mai bine cine trebuie sa fii!
Daca esti deja pe drumul acesta de ceva timp, atunci stii cu siguranta ca anul acesta este un an destinat schimbariklor, cresterilor, al abundentei si al fericirii. Nu te opri. Mergi mai departe. Fii tu!
Daca nu stii de unde sa incepi, iti recomand sa incepi prin a asculta muzica menita sa iti linisteasca simturile si sa te duca adanc in interiorul tau. Poti asculta aici sau aici muzica ta preferata.
Salutare dragilor. Ne mai despart cateva ore de un an nou, de un nou inceput cu bunele si cu relele lui, cu lectiile lui si cu aventurile lui. Pana atunci insa, as vrea sa imi iau, si sa ne luam in mod colectiv ramas bun de la anul care isi scurge incet incet ultimele momente.
Nu stiu pentru voi cum a fost, insa pentru mine, anul ce tocmai se duce a fost un an greu, un an plin de lectii pe care sper ca le-am invatat corect, un an plin de curatari energetice traduse prin pierderea multor oameni pe care ii credeam apropiati mie, un an plin de dezamagiri si traume iesite la iveala pentru a fi vindecate, un an de mari schimbari in felul meu de a fi, de a gandi, de a actiona, de a ma privi in oglinda si de a privi lumea.
Anul acesta am invatat ca fiecare dintre noi avem drumul nostru care nu seamana cu al nimanui altcuiva. Toti avem un scop aici, si toti trebuie sa trecem prin anumite situatii ( de obicei dramatice ) ca sa ne trezim in constienta, sa vedem cine suntem cu adevarat, ca sa ne vindecam de tot ce am adus cu noi din alte experiente trecute, ca sa evoluam si sa ne dam seama ca iubirea este cea care ne va salva intr-un final.
Anul acesta am descoperit o gramada de oameni care merg pe acelasi drum ca si mine, si m-am bucurat enorm sa vad ca din ce in ce mai multa lume se trezeste spiritual si isi da seama ca realitatea este subiectiva si ca gandurile noastre creaza realitati, am invatat ca, daca nu ma iubesc pe mine insami si nu ma accept asa cum sunt imi va fi greu sa gasesc iubire si acceptare in alta parte, am invatat ca oamenii pe care ii intalnim de-a lungul vietii noastre sunt, de cele mai multe ori oglinzile noastre, aratandu-ne lucrurile care nu ne plac la noi si care isi cer rezolvare, am invatat ca altii, de asemenea sunt intalniri karmice menite sa ne ajute pe drumul nostru spre auto-descoperire, si ca totul se bazeaza pe energie : ce dai aia primesti, cum vibrezi exact aia vei atrage – daca vibrezi energie scazuta de frica, frustrare, nervi si alte emotii din aceasta gama energetica, exact aia vei atrage – te vei intalni cu situatii si cu oameni care iti vor oferi exact acele lucruri; ca si zicala “de ce ti-e frica nu scapi!”, iar daca nivelul tau energetic este ridicat si indreptat spre iubire, iertare, frumusete, bunatate si abundenta, Universul iti va trimite situatii si oameni calibrati pe nivelul tau, astfel tu te vei simti un om fericit, implinit, fara grija zilei de maine, iar barfele si frustrarile nu vor face parte din rutina ta zilnica.
Tot anul acesta am invatat ca anumite persoane si-au depasit termenul de valabilitate in viata mea, prin urmare a trebuit sa le las sa plece, si de asemenea, invatand sa ma iubesc pe mine insami, am inceput sa vad tiparele disfunctionale folosite de cei dragi cu care ma tineau in drama vietii lor, asa ca, si din zona aceea a trebuit sa imi retrag energia si sa nu le mai fac jocul. Asa cum spuneam mai sus, anul acesta a fost un an de curatari energetice.
Insa, la sfarsitul zilei – a anului – totul a fost spre binele meu, chiar si pierderile, pentru ca am invatat ca linistea mea conteaza mai mult decat orice, si ca nu trebuie sa intretin drama nimanui pentru ca nu este treaba mea sa salvez pe nimeni. “Salvarea” vine din interior, iar daca tu nu vrei sa iesi din cercul vicios, atunci nici Iisus coborand pe un nor nu te va salva. Totul incepe cu tine, cu mine, cu fiecare persoana in parte. Si asta am invatat anul acesta, ca daca incerc sa ajut pe cineva care nu vrea sa fie ajutat imi voi face rau singura.
Au fost momente dureroase, momente intense, momente grele, insa in egala masura au fost si momente memorabile, eliberatoare, pline de frumos si iubire.
Multumesc 2023 pentru toate lectiile oferite; sper ca le-am invatat pe toate, si nu va fi nevoie sa imi reapara in 2024.
In timp ce ultimele fire de nisip se scurg acum in clepsidra timpului, sunt recunoascatoare pentru tot ce am experimentat anul acesta, si privesc increzatoare – pentru prima data in multi ani – spre anul ce se contureaza incet incet la orizont.
Ramas bun 2023!
2024, te astept cu incredere sa imi dezvalui aventurile care se ascund in interiorul tau! Sa fii plin de iubire, plin de impliniri si sincronicitati, plin de abundenta si fericire!!
Sincera sa fiu, habar nu am ce trebuie sa scriu aici, pentru ca este prima data cand iti scriu…
In copilarie, magia Craciunului s-a risipit repede, la o varsta destul de frageda, asa ca, de atunci a devenit o sarbatoare destul de banala… era frig, faceam brad, primeam niste cadouri si cam atat.
Insa acum, de cand au venit copiii in viata mea, magia a renascut. Si nu doar atat, nu doar ca a renascut, dar parca a venit cu o forta dubla, parca adunata din toata perioada in care s-a transformat intr-o banalitate in viata mea; iar acum isi cere drepturile! Si da, este minunat sa revad si sa resimt magia aia unica si nemuritoare a Craciunului. De la impodobirea bradului, la impodobirea casei, cu o atentie sporita la detalii, cu impodobirea copacilor din jurul casei, cu parfumuri aromate in mireasma Sarbatorilor de iarna, totul este o traditie. Si este o traditie pe care vreau sa o mentin vie cat de mult pot pentru copiii mei, pentru ca ei sa nu simta risipirea magiei atat de drastic atunci cand va veni momentul.
Deci, Draga Mosule, acestea fiind spuse, presupun ca acum ar trebui sa iti insir lista mea de dorinte, nu..?
Ei bine, desi de-a lungul anilor am avut diferite dorinte, placeri sau vise, anul acesta nu ma pot gandi la nimic material sa iti cer. Am tot ce mi-am dorit : am haine de-mi cade dulapul in cap, am pantofi pe care nici nu mai apuc sa ii port, am genti noi, vechi si in between de pe care sterg praful in dressing, am o casa mare si frumoasa facuta dupa inima si placerea noastra – a mea si a lui D., am o masina noua si frumoasa, si cel mai important, am o familie care ma respecta, care ma apreciaza si care ma iubeste exact asa cum sunt, cu toate nebuniile mele, cu toate defectele si cu toate calitatile, cu toate traumele nerezolvate si cu toata bunatatea de care dispun. Am o cariera care ar mai avea cate ceva de carpit pe ici pe colo, dar luandu-le la gramada, ma pot considera o femeie fericita si implinita.
Sincera sa fiu, nu-mi lipseste nimic din tot ce ar putea face pe oricine fericit.
Si totusi, Mosule, ar trebui sa iti cer ceva, nu..?
Ei bine, Mosule, eu stiu ca magia ta este atat de puternica precum credinta in tine, asa ca te rog eu, cu toata iubirea si cu toata increderea mea, daca poti ca anul acesta, in loc de lucruri materiale exagerate, sa aduci putin mai multa iubire in lume, Mosule, ca tare e nevoie de ea.
In loc de cadouri scumpe, adu pace peste partile din lume care trec in acest moment prin vremuri tumultoase. Adu lumina acolo unde e intuneric, adu caldura acolo unde sunt inimile inghetate, adu fericire acolo unde lacrimile nu contenesc a curge, adu liniste acolo unde e tumult mare, adu bucuria de a trai acolo unde viata e pe muchie de cutit, adu libertate acolo unde zambetele au incetat sa traiasca, adu intelepciune acolo unde mandria si-a facut de cap mai mult decat ar fi trebuit si presara-le pe toate cu praf magic de iubire pura, neconditionata si deschizatoare de inimi.
Iar mie..? Mie sa-mi aduci Mosule curaj, pentru ca am pornit pe un drum foarte frumos, insa foarte greu, asa ca te rog sa-m aduci curaj sa nu ma abat de la drum, oricat de dureros ar fi. Mai adu-mi si intelepciune, ca sa vad dincolo de cuvintele taioase ale oamenilor si sa le pot transforma durerea in pansament pentru suflet. Adu-mi puterea de a-mi privi demonii in ochi si de a-i imbratisa cu o iubire atat de mare incat sa se transforme in raze de soare care ma incalzesc atunci cand lumea din jurul meu ma raceste cu durerea ei. Adu-mi rabdare, Mosule, ca la asta nu excelez, sincera sa fiu; am fost mereu in criza de timp din cauza lipsei de rabdare, iar asta mi-a adus multa suferinta de-a lungul timpului, creandu-mi iluzia ca ma lupt cu lumea intreaga cand de fapt, ma luptam cu mine insami. Asa ca, putina rabdare n-ar strica. Trece-o pe lista, te rog. Am inceput sa invat sa ma iubesc pe mine insami exact asa cum sunt, perfecta in imperfectiunile mele, insa uneori mai uit cine sunt si ma trezesc uitandu-ma in oglinda cautand o alta reflexie, asa ca, daca iti mai ramane putina iubire de sine, arunca un strop si catre mine, Mosule. Ti-as fi recunoascatoare.
In rest, ce mi-as mai putea dori..? Am de toate.
Nu am puterea de a schimba lumea, insa am puterea de a schimba lumea mea. Am puterea de a schimba cateva destine care-mi ies in cale dand speriate din codita, insa nu am puterea de a ridica durerea lumii sau suferinta altora, fie bipede sau patrupede. Daca poti interveni tu aici, ar fi magic.. Insa stiu ca toti trebuie sa ne traim povestea.
Si cu asta am ajuns la capatul listei mele, Mosule.
Uite, atat de emotionata am fost sa iti scriu prima mea scrisoare incat nici macar nu te-am intrebat daca sunt pe lista celor buni sau pe lista celor obraznici. Sigur, am si eu petele mele pe mine, am gresit fata de altii, uneori intentionat, alteori fara sa-mi dau seama; poate nu am reusit sa imi cer iertare de la toti, insa as vrea sa o fac acum. Vreau sa imi cer scuze de la toate persoanele pe care le-am ranit intentionat sau nu, din inocenta sau din prostie, cu un cuvant spus aiurea sau cu un gest nepotrivit. Va rog sa ma iertati, daca puteti.
Sunt sigura Mosule ca ai tu lista ta si, oriunde as fi, pe oricare dintre ele, sper ca macar prima parte din lista mea sa o aduci lumii. Nu de alta, dar vezi si tu cat de rece a devenit lumea in lipsa iubirii. Asa ca, adu-le Mosule tuturor iubire, ca sa le incalzeasca sufletele inghetate de atata durere.
