Nu pot sa va mint, sunt anumite momente in care simt ca nu mai pot. Simt ca lumea mea se prabuseste si nu am de ce sa ma agat. Ma simt descumpanita, dezorientata, speriata, frustrata.
Ma uit in oglinda si-mi vine sa o sparg. Ma uit in jur si-mi vine sa urlu. Parca nimic nu ma poate multumi. Asta este partea urata a maternitatii. Partea in care oboseala isi spune cuvantul atat de tare incat ti-e greu si sa schitezi un zambet. Partea in care simti ca faci mai mult rau decat bine. Partea in care iti vine sa plangi in continuu pana nu mai ai lacrimi.
Da. Exista si partea asta.
Dar ce e de facut pentru a nu cadea usor usor in depresie? Cum te poti lupta cu valul de emotii care-ti inunda fiinta? Ce sa faci sa nu cazi prada disperarii?
Eu am gasit cateva trucuri care ma scot din zona “periculoasa” pe care as vrea sa vi le impartasesc.
In momentele cele mai tensionate am descoperit ca ma ajuta foarte mult cateva clipe cu mine insami. Asa ca imi iau nervii si frustrarile si ma refugiez cu ele intr-o camera.
Plangi, descarca-te, smulge-ti parul din cap, urla-n perna sau fa o plimbare, dar evita mediul stresant. Dupa vreo 10 minute vei fi mult mai relaxata si vei vedea viata cu ochi mai optimisti.
Daca te nimeresti singura acasa sau in masina, pune-ti piesa preferata pe repeat si pune-o de un concert! Canalizandu-ti emotiile spre ceva constructiv si relaxant (cantatul), vei trece mult mai usor peste perioadele stresante.
Scrie. Indiferent daca ai sau nu talent la scris, faptul ca iti scrii emotiile te va ajuta sa le intelegi mai bine si sa le handle-uiesti mai bine. Si cine stie, poate iti descoperi si vreun talent nebanuit! 🙂
What the hell, daca te ajuta sa te relaxezi, scoate sticla de vin din frigider si toarna-ti un pahar din “secretul lui Bacchus”! Lasa licoarea dumnezeiasca sa-ti patrunda in sange si sa-ti relaxeze muschii. 😉 Dar doar un pahar!
Daca esti stilul activ, da o fuga la sala. Efortul fizic te va elibera de stres si vei putea trece mai usor peste perioadele stresante. Ca sa nu mai spunem de faptul ca vei arata si mai bine.
E adevarat, a fi mama presupune un nivel ridicat de stres iar fiecare dintre noi avem metode de a ne lupta cu factorii poluanti.
Noi nu prea suntem fani masa traditionala de Pasti pentru ca nu mancam miel. Am mai scris despre asta aici.
Dar incercam sa tinem un minim de traditie inrosind oua si mancand pasca si cozonaci. Si tuturor ne place desertul, asa ca peste el nu sarim.
Anul acesta m-am gandit sa va impartasesc si voua una dintre retetele de desert super usor de pregatit si super gustoase care se va gasi pe masa noastra de Paste.
Este vorba de clasicul Cheesecake sau prajitura cu branza americana peste care poti adauga cam orice alt ingredient iti doresti : fulgi de ciocolata, fructe proaspete, orice iti place.
Reteta este foarte simpla, iti trebuie doar cateva ingrediente.
Pentru blat o sa ai nevoie de :
– 200 grame de biscuiti digestivi – 80 grame de unt – 3 linguri de zahar ( cu cantitatea asta te poti juca in functie de preferinte)
Iar pentru crema de branza o sa ai nevoie de :
– 1 kg de crema de branza ( eu folosesc 2 cutii de 500 gr de Mascarpone ) – 2-3 linguri de zahar ( in functie de preferinte ) – 3 linguri cu varf de faina alba – 150 ml de smantana – 3 oua – esenta de vanilie si coaja rasa de lamaie sau portocala ( optionale)
Pentru asamblare procedeul este foarte simplu.
Vei avea nevoie de o tava cu pereti detasabili pe care o ungi bine cu unt sau poti pune hartie de copt. Pornesti cuptorul la 200 grade si il lasi sa se incinga.
Iei biscuitii si ii sfarmi bine de tot pana arata ca pesmetul. Untul il topesti si il pui peste biscuiti, apoi pui zaharul si amesteci bine de tot. Nu te speria daca ti se pare ca nu arata ca un aluat, rezultatul trebuie sa arate ca niste biscuiti umezi. Dupa ce ai amestecat bine si ai umezit biscuitii, torni continutul in tava unsa cu unt si presezi bine de tot cu lingura, uniformizand totul. Bagi tava in cuptor pentru 10 minute, pana se rumeneste putin pe margini.
Acum e timpul sa te apuci de crema. Crema de branza se amesteca cu zaharul si cu faina in vasul unui mixer timp de cateva minute pana se omogenizeaza foarte bine. Adaugi pe rand smantana in timp ce mixezi in continuare. Urmeaza aromele si la final, incorporam in compozitie rand pe rand, cate un ou. Adaugam crema peste blat si bagam la cuptor la 150 de grade pentru 60 de minute.
Dupa ce scoatem prajiura din cuptor, o lasam sa se raceasca. Inainte de servire ar trebui sa stea la frigider minim 3 ore.
Cam asta este reteta clasica pe care eu o voi pregati pentru masa de Pasti. La aceasta poti adauga si fructe daca doresti sau orice alte ingrediente, pe care le incorporezi in crema inainte de introducerea in cuptor.
Sper ca va place si astept sa-mi spuneti si voi ce desert veti pregati pentru masa de sarbatori.
Adevarat, cand eram copil ma fascinau traditiile de peste an din perioada sarbatorilor.
Insa, cand am crescut si am inteles pe deplin ce inseamna aceste traditii nu am mai fost atat de fascinata, ba chiar dezgustata.
Nu sustin omorarea niciunui animal si cu atat mai mult a mieilor care “se sacrifica” in perioada Pastelui.
Nu pot sa cred ca, in secolul in care traim inca mai suntem atat de inapoiati incat sa credem ca daca ucidem cu sange rece un pui de animal ne va proteja de spirite rele (cred ca multi nici nu stiu semnificatia uciderii mieilor).
Inainte de crestinatate, mieii erau taiati, dupa culoare, cu motive diferite: cei albi erau sacrificati divinitatilor solare, iar cei negri zeitatilor si duhurilor malefice. In traditiile noastre s-au pastrat aceste diferentieri si semnificatiile sacrificiului.
Nu imi vine sa cred ca ne bucuram la o bucatica de animalut pe care il smulgem cu brutalitate de langa mama lui pentru a ne umple burtile si-asa mult prea pline de cadavre.
Refuz sa cred ca nu ne putem depasi conditia de indoctrinati si chiar nu putem spune NU uciderii unui bebelus. REFUZ CU INDIGNARE.
Ne credem “Generatia X sau Y, sau cum vrei sa ii spui” dar traim dupa aceeasi gandire ca si bunicii nostri care nu aveau la indemana atata informatie din care sa culeaga si sa discearna adevarul de mit!
NU, eu nu voi manca miel de Paste!
NU, copiii mei NU vor manca miel de Paste!
Este o traditie barbara si inumana, asemanatoare taierii porcului de Craciun.
Treziti-va oameni buni. LASATI MIEII SA TRAIASCA.
Nu muriti daca nu mancati drob sau carne de miel la cuptor. Stati calmi, fantasmele astea au ramas de mult in epoca lui Moise care despica apele.
Dumnezeu e in suflet, nu in farfurie. Dumnezeu ne vrea milosi, nu CRIMINALI.
Dumnezeu te va iubi si daca nu omori un bebelus de animal.
Depasiti-va conditia. Spuneti NU crimei.
Si mai presus de toate, NU MANCATI MIEL Pastele asta.
Va garantez ca nu veti muri.
Se apropie cu pasi repezi una dintre sarbatorile mele preferate.
Si cum anul acesta ne-am decis sa facem Pastele acasa, in familie, trebuie sa gasim si metode de a ne intretine in vacanta premergatoare evenimentului in sine. Daca pana acum ne era relativ simplu sa facem treaba asta, acum se complica treaba, avand doi copii in dotare care se plictisesc destul de repede si trebuie distrati intr-un fel sau altul. :-))
Ei bine, si cum noi suntem cinefili de felul nostru, am zis sa introducem si copiii in lumea magica a filmului. Si cum altfel decat cu o comedie.
Asa ca, una dintre activitatile propuse pentru scurta vacanta de Paste este vizionarea filmului “Bruce Almighty”.
Desi este o productie destul de veche, mai exact din anul 2003, Jim Carrey (personajul principal) reuseste, prin umorul sau inconfundabil sa mentina filmul la o cotatie destul de mare, facandu-l atractiv pe termen lung. Este un film haios dar educativ, menit sa ne faca sa ne dam seama de cat de putin apreciem ceea ce avem. Eu personal am vazut filmul de cateva ori deja, dar abia astept sa il vad si impreuna cu piticii.
Iar pentru momentele in care copiii se odihnesc, va propun si o carte draguta ce dezbate un subiect foarte interesant.
Este vorba despre cum se poate strica o casnicie, o iubire intre doi oameni, din lipsa comunicarii.
Cartea se numeste “Am uitat sa fim fericiti”, iar autoarea Liane Moriarty asterne frumos povestea de dragoste dintre doi soti care sunt pe cale sa divorteze insa, un accident banal in care sotia isi pierde memoria uitand ultimii 10 ani din viata si traind cu impresia ca se afla inca la inceputurile casniciei cand totul era frumos si asteptarea primului copil era cea mai mare grija, ii face sa isi aduca incet incet de toate momentele frumoase din viata lor si ii readuce impreuna.
Este o carte superba pe care am citit-o cu sufletul la gura.
V-o recomand si voua cu mare drag!
