Noi suntem nomazi de fel. Ne place sa hoinarim si sa vedem lucruri si locuri noi, asa ca suntem mereu in cautare de senzatii frumoase. Eee, si e bine sa mai vina idei si din partea prietenilor.
Uite asa ne-am organizat noi weekendul trecut si, din vorba in vorba, am ajuns sa mergem la salina din Prahova.
Anul trecut am mai avut o tentativa de a merge la Slanic la salina, dar am ajuns chiar cand pleca ultimul transport spre inima muntelui asa ca ne-am multumit doar cu excursia pana acolo si o masa buna la un restaurant local.
Anul acesta am fost pregatiti si am ajuns in timp util. Inarmati cu haine groase dupa noi pentru ca in salina e o temperatura constanta de 12 grade, ne-am urcat in microbuzele care ne duceau prin niste galerii inguste in unele locuri, pana la destinatia finala- imensa salina.
Sincer, nu stiam la ce sa ma astept, si cred ca a fost mai bine asa, pentru ca ceea m-a intampinat a depasit orice asteptare.
Dupa ce treci printr-o intrare amenajata modest, esti placut surprins de imensitatea spatiului in care intri.
Cu o latime de vreo 40 de metri si o inaltime de aproximativ 70 de metri ai impresia ca intri in pestera Tranformers ( cel putin asta mi-a spus M. ):-))
Daca ai ceva probleme respiratorii de rezolvat, fii sigur ca in scurta excursie de la salina ti le poti rezolva aproape in intregime. Daca, insa, stii ca ai boli respiratorii in care mersul in salina este interzis, atunci mai bine astepti afara, pentru ca, umiditatea aerului de 50%, precum si compozitia bogata in ioni de sodiu s-ar putea sa nu-ti fie prielnica.
In orice caz, salina de la Slanic Prahova este o destinatie interesanta de weekend, mail ales daca mergi in familie, pentru ca acolo poti gasi si un loc de joaca special amenajat pentru copii, precum si terenuri de sport.
Asa ca, daca nu stiti unde sa mergeti weekend-ul viitor, va recomand cu drag salina Slanic Prahova.
Am crescut intr-o familie modesta. Parintii mei lucrau amandoi in fabrica. Aveam o singura pereche de blugi pe an, o pereche de sandale cu care faceam toata vara, o pereche de incaltaminte sport si o pereche de cizme care ma tineau chiar si 2-3 ani; o geaca de iarna si un singur ghiozdan.
In timpul facultatii nu am iesit nici macar o data in club pentru ca nu aveam bani. Stateam in gazda unde plateam 120 de lei, iar de acasa primeam 150-160 pe toata luna. Restul imi ajungeau de abonament la RATB si poate un suc.
Primii mei bani i-am facut in liceu, cand am inceput sa merg la festivalurile de muzica usoara si populara. In facultate, daca aveam noroc, mai prindeam cate o nunta la care mergeam cu o trupa din Ramnicu Sarat, unde primeam 200 de lei.
Stiu ce inseamna sa vrei dar sa nu poti.
Am descoperit viata cu putin mai multi bani cand am inceput sa cant cu baietii de la DJ Project.
In timp, cu multa munca, multe nopti nedormite si foarte multi kilometri prin tara, am ajuns sa imi pot permite aproape orice imi doresc. Aproape. Nu chiar tot. Am si eu rate la banca, datorii, cheltuieli lunare, exact ca orice alta persoana.
Poate as fi putut face mai multi bani, sau, din contra, as fi putut sa lucrez pentru a indeplini visul altcuiva. Destinul meu a fost altul, insa nu a venit pe un drum lin, ci pe unul cu foarte multe denivelari si rascruci. Am mers insa mai departe, indiferent de ce mi se asternea in fata.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ratez evenimente pretioase din viata mea, ziua mamei mele sau sa ajung in ultimele 2-3 ore la nunta fratelui meu pentru ca am avut concerte in celalalt colt al tarii. Mi-a placut si nu ma plang. Stiu ca pentru a realiza ceva este nevoie de multe, multe sacrificii.
Nu m-am plans niciodata de ghinion sau de obstacole si nici nu am facut pe altcineva responsabil de problemele mele.
Nu am criticat competitia, ci m-am concentrat pe ceea ce este sub controlul meu: propria-mi performanta. Am incercat sa fiu eu mai buna, sa ajung la acelasi nivel sau chiar mai sus. Uneori mi-a iesit, alteori nu, dar nu m-am dat batuta. Nu m-am descurajat.
De multe ori oamenii imi spun ca ma subestimez. Eu ma uit spre ceea ce fac si cum reactionez si imi spun ”Asta e, asta sunt”.
Cand sunt pe scena si am toate luminile pe mine ma simt in apele mele. Simt ca acolo e locul meu. Pot sa am 10 oameni in fata mea, sau 10 000, la fel ma simt si la fel cant. Cu bucurie, cu toata dragostea.
Insa, cand sunt intr-o camera luminata si trebuie sa vorbesc despre mine, ma rusinez si imi vine sa fug.
Nu apreciez insa cand alte persoane incearca sa ma faca pe mine vinovata de destinul lor. Nu am luat nimanui mancarea de la gura, nu am furat, nu am mintit pentru a lua locul altcuiva, sunt cu constiinta impacata si cu sufletul linistit.
Nu este vina mea ca altii nu au ce manca in timp ce eu merg cu familia mea in vacanta. Nu m-am angajat sa lucrez pentru altii.
Fiecare dintre noi este propriul lui stapan. Avem (inca) libertatea de a ne face propriile alegeri si greseli.
Din toata inima spun ca destinul ti-l mai si faci, nu astepti sa-ti cada merele in gura. Faci sacrificii si compromisuri pentru ca vrei.
Cand descoperim si intelegem in profunzime ca nimeni nu poate trai in locul nostru, ca nu e nimeni vinovat de insuccesul nostru, invatam sa pretuim si sa punem in evidenta tot ce avem.
Eu cred cu tarie ca, atunci cand vom pleca de pe pamantul asta, n-o sa plecam nici cu casele, nici cu masinile, nici macar cu hainele de pe noi sau cu gablonturile din dotare. Vom pleca exact asa cum am venit: goi, dar cu sufletul plin de amintiri.
Ca sunt amintiri frumoase sau nu, asta tine de fiecare persoana in parte. Nimeni nu poate trai in locul tau, asta e darul tau primit de la Univers!
Daca ai citit aceasta marturisire pana aici, as vrea sa te rog sa-mi faci o promisiune. Si sa-ti faci o promisiune.
Astazi, acum, incepe sa te bucuri de viata ta, MAKE THE BEST OF IT si nu mai incerca sa gasesti vinovati pentru lucrurile care ti se intampla.
Indrazneste sa crezi in tine si schimba-ti destinul daca nu esti multumita cu ce ai.
Viziteaza lumea asta mare cat de mult poti. Nu trebuie sa fii milionar pentru a face asta, trebuie doar sa vrei.
Stiu ca relatia dintre copii si internet este un subiect foarte dezbatut in ultima perioada, insa as vrea sa va spun cum am procedat noi acasa, poate va ajuta.
Adevarat, “pe vremea noastra” abia daca aveam televizor unii dintre noi, iar internetul nici macar nu era un cuvant in vocabular, daramite sa existe in realitate. (more…)
Vine primavara cu pasi repezi. Scapam de hainele groase si le inlocuim cu tinute mai subtiri, mai lejere. Ne pregatim corpul pentru anotimpul calduros, pentru cand va fi necesar sa ne hidratam mai intens. Dar pentru ten ce facem? Cum il pregatim pentru schimbarile care vor urma?
Sigur, si aici cuvantul cheie este “hidratarea”.
Apoi, inlocuim fondul de ten de pe timpul iernii cu un fond de ten (poate chiar BB Cream) mai fluid care sa lase pielea sa respire pentru ca, o data cu incalzirea vremii, trebuie sa avem grija ca tenul nostru sa aiba posibilitatea de a nu retine toxinele eliminate prin pori sau transpiratie.
Personal imi pregatesc tenul pentru anotimpul cald urmand aceiasi pasi pe care ii folosesc si pe timpul iernii, dar inlocuind cateva produse. Tot acum imi hidratez tenul si cu masti organice produse in casa.
Fiindca nu am foarte mult timp la dispozitie pentru a-mi pregati masti mai complexe, aleg variantele mai rapide, cu efect garantat.
Pentru tipul meu de ten (uscat), imi place sa folosesc cateva tipuri de masti.
Cea mai rapida masca de fata este : amestec o banana bine de tot pana ajunge ca o pasta, apoi o intind pe fata evitand zona ochilor. Dupa 15-20 de minute imi spal fata cu apa calduta si apoi cu apa rece pentru a inchide porii. Folosesc apoi o crema hidratanta (dar nu grasa), iar tenul meu se simte mai hidratat si energizat, pregatit pentru schimbarile de vreme din primavara.
