Stau sa ma gandesc cum sa incep acest articol. E simplu, de altfel, teoria o stim toti, insa pe multi, si chiar prea multi, in ultima perioada teoria ne cam pune bete in furca.
Am auzit cu totii de “cei 7 ani de acasa”, insa se pare ca din ce in ce mai multi parinti confunda gradinita sau oricare alt sistem educational cu “cei 7 ani de acasa”.
Pe vremea mea – am inceput deja sa spun asta, and it feels so weird – educatia primordiala se facea inainte sa ajungi la scoala, sau chiar la gradinita. Intr-adevar, erau alte vremuri, job-urile parintilor nostri erau fixe si nu foarte stresante din punct de vedere psihic, aveam bunici la tara unde stateam pe perioada vacantelor de la care invatam mestesuguri de toate felurile, respectul fata de batrani, cum sa hranesti animalele sau cum sa muncesti campul, lucruri de mult pierdute la generatia actuala, in concluzie, intr-o perioada relativ scurta de timp, multe lucruri s-au schimbat destul de dramatic.
Si, desi atunci poate nu eram incantata de tot ce invatam sau eram oarecum obligata sa invat, acum privesc totul cu ochi de adult si, mai important, cu ochi de parinte, si realizez cat de benefica mi-a fost acea perioada pentru dezvoltarea mea atat emotionala, cat si psihica.
Si observ, cu ochii de adult si de parinte cat de mult poate afecta lipsa implicarii parintelui in viata copilului in dezvoltarea emotionala si educativa a celui din urma. Cat de diferit cresc copiii de acum fata de cum am crescut noi. Cate bucurii minore aveam noi pe parcursul unei zile care ni s-au impregnat in memorie si la care acum revenim ori de cate ori simtim nevoia de simplicitatea copilariei, si cate gadget-uri si cate lucruri au copiii de azi care nu le aduc bucurie decat de moment.
Sunt de acord ca fiecare generatie are provocarile ei, insa mi se pare ca ignoram importanta lucrurilor simple, a bucuriilor mici, a activitatilor in aer liber – si nu ma refer aici la statul pe telefon in parc -, a prezentei, si nu doar fizice a parintelui\tilor in viata copilului, acele lucruri minore care creaza amintiri pentru o viata intreaga.
Am auzit de asemenea multe discutii intre parinti si profesori, cum ca cei din urma nu le educa odraslele primilor. Eu consider ca un educator sau un profesor isi face treaba de minune educand copii in domeniul in care acestia profeseaza. Ii invata pe acestia sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca, ii invata geografie, istorie, chimie, s.a.m.d.p. Insa de aici pana la a-i invata pe copii regulile de baza a existentei in societate mi se pare o cerinta putin exagerata din partea unor parinti care au asteptari de la profesori sa le invete copii sa spuna “buna dimineata”, “multumesc”, “imi cer scuze”, si alte lucruri dinastea marunte care se invata in “cei 7 ani de acasa”.
Nu poti avea asteptari de la un profesor sa iti invete copilul lucrurile pe care trebuia sa i le insufli tu ca si parinte. Nu poti pretinde de la un profesor sa isi rupa din timpul alocat unei ore de clasa pentru a-ti invata copilul lucrurile elementare pentru care tu nu ti-ai rupt timp. Nu este nici normal , si nici corect. Asta e treaba ta ca si parinte.
Sigur, timpul este limitat mai nou pentru multi dintre noi. Insa, o data cu aparitia unui copil in viata ta, apar si anumite responsabilitati. Nu poti sa fii “flower power” in ce priveste educatia copilului tau care incepe din prima secunda in care ti-a fost pus in brate de catre doctor si sa dai vina pe altii atunci cand lipsa implicarii ti se intoarce impotriva. Trebuie sa-ti asumi fie educatia, fie vina.
Unii, se pare, nu vor sa-si asume nimic. Si uite asa in societatea asta care si-asa e distrusa din multe puncte de vedere apar adulti distrusi din punct de vedere emotional si relational, adulti care nu stiu sa isi asume vina pentru greselile lor acuzandu-i mereu pe altii de nereusitele lor, adulti frustrati din cauza faptului ca nu au fost invatati sa isi inteleaga emotiile si sa si le asimileze, adulti care nu stiu ce inseamna respectul fata de altii, respectul fata de munca altora, respectul fata de o alta fiinta, pentru ca nimeni nu i-a invatat treaba asta, adulti care se poarta ca niste copii, pentru ca in interior sunt in continuare niste copii care tanjesc dupa atentia mamei sau a tatalui. Acei copii devin niste adulti cu o intelegere foarte diferita a vietii si a rostului ei, devin niste adulti care nu stiu sa relationeze cu cei din jurul lor, pentru ca nimeni nu i-a invatat importanta relationarii, a impartirii, a bunului simt, a bunatatii si a respectului.
Sigur, alegerea de a ne trai viata asa cum vrem apartine fiecaruia dintre noi. Asumarea este o notiune personala, chiar daca afecteaza colectivul. Intr-un final, totul se va cerne, fie ca vom fi constienti de asta sau nu. Vremurile se schimba, oamenii se schimba, totul este intr-o continua schimbare. Insa anumite lucruri ar trebui, din punctul meu de vedere sa ramana constante; nu este neaparat si o realitate, ci mai degraba o dorinta personala. Insa toti vom culege mai devreme sau mai tarziu roadele muncii noastre.
Cu gandul la weekend suntem toti, insa asta nu inseamna ca in weekend trebuie sa lancezim pe canapea. Din contra, eu consider ca weekend-ul este un bun moment pentru a face tot ce nu poti face in timpul saptamanii; si nu, nu ma refer la curatenie, treaba asta mai poate astepta o ora in plus. Ma refer la lucrurile pe care nu apucam sa le facem in timpul saptamanii, fie din lipsa de timp, fie din lipsa chefului, a oboselii sau chiar a motivatiei.
Insa in weekend am putea sa ne alocam macar doua ore pe zi noua, si doar noua, facand lucruri care ne plac in primul rand, si care ne sunt de ajutor fizic si psihic, pentru a ne incarca energetic pentru urmatoarea saptamana care va urma.
Si daca iti poti rupe doua ore pe zi din weekend pentru tine, de ce sa nu incerci yoga?
Majoritatea oamenilor isi petrec mai bine de jumatate din zi stand jos, incepand de pe scaunul din masina in drum spre birou, continuand cu statul pe scaun la birou minim 6-8 ore, si finalizand in mod epic cu canapeaua de acasa, dupa cele multe ore petrecute in sezut pe timpul zilei. Am devenit atat de comozi si de sedentari incat absolut nimic nu ne mai motiveaza sa iesim din bucla in care am intrat fara sa ne dam seama. Work, home, work, home, repeat la nesfarsit. Am ajuns sa nu mai traim, ci doar sa existam. Si atunci, unde mai este bucuria vietii? Unde suntem noi in toata aceasta existenta? Cand facem si ce ne place noua, ce ne bucura sufeltul si ce ne vitalizeaza corpul?
Eu cred ca, desi viata a ajuns o rutina plictisitoare, sta in puterea noastra sa rupem lantul si sa ne schimbam incet-incet viziunea asupra vietii si culmea, chiar sa incepem sa traim.
Si cum putem sa facem treaba asta? Ei bine, e foarte simplu.
In primul rand, “Informatia este putere”. Sunt sigura ca multi dintre voi ati auzit aceasta fraza macar o data in viata. Insa, probabil ca ati atribuit-o unui altfel de inteles, crezand ca veti deveni conducatorii lumii daca detineti ceva inormatie ultra-mega-secreta. Desi adevarul nu este neaparat prea departe, informatia in sine inseamna ca viata ta poate arata exact cum iti doresti daca esti informat, bine informat in domeniul de care esti interesat. Nu trebuie neaparat sa fie ceva legat de job, ci trebuie sa fie ceva care sa iti imbunatateasca calitatea vietii. Si, cum informatia este putere, primul lucru pe care il poti face pentru a incepe transformarea vietii tale este sa te informezi : citeste TOT ce poti si ce gasesti despre subiectul care te intereseaza pe tine, insa citeste totul cu o minte deschisa, fara a face comparatii si fara a judeca. Aduna toata informatia asta, trece-o prin filtrul tau si apoi aplica tot ce ai invatat in viata ta de zi cu zi. O sa vezi schimbarile mai rapid decat te-ai fi asteptat.
In al doilea rand, pune in practica ce ai citit. Fiindca azi vorbim despre yoga si despre rolul acestei practici in binestarea noastra psihica si fizica, este foarte important ca, dupa ce ai adunat toata informatia de care ai nevoie, sa pui in practica ce ai invatat.
Daca in timpul saptamanii timpul tau liber este destul de limitat si nu poti ajunge la un studio de yoga, atunci poti incepe sa practici in intimitatea casei tale. Din fericire, internetul este plin de filmulete si aplicatii de yoga. Dupa ce ai facut research-ul de mai sus, esti in masura sa iti dai seama mai bine ce stil de yoga ti se potriveste cel mai bine, si pe acela sa incepi sa il practici cu regularitate. Daca nu esti un fan al miscarii intr-un ritm alert, poti opta pentru Nirvana Yoga , un stil de yoga bazat pe respiratia constienta si pe tehnici yoga menite sa aduca armonie intre trup, suflet si minte. Acest stil de yoga poate fi practicat pentru durerile de spate care devin o constanta in viata omului modern, este de asemenea indicat femeilor gravide, si este o practica ce se adreseaza si copiilor, ajutandu-i pe acestia sa se dezvolte intr-o maniera sanatoasa fizica si mentala, sa isi inteleaga mai bine emotiile si, poate cel mai important dintre toate, sa se relaxeze. Din cauza stimulilor exagerati din mediile lor, copiii din aceasta generatie nu stiu cum sa se relaxeze si sa stea linistiti, fiind intr-o continua agitatie, iar aceasta practia ii ajuta sa isi gaseasca linistea interioara si sa isi calmeze fluxul emotiilor.
O data cu intelegerea mai profunda a practicii yoga, vei descoperi faptul ca nu pozitiile fac neaparat o tehnica, ci tocmai procesul prin care ajungi la acea pozitie. Asa ca, trebuie sa intelegi ca nu este obligatoriu, si nici normal de altfel, sa stai in maini sau in cap de la prima sedinta de yoga. Probabil ca la prima sedinta nu vei rezista nici 10 minute, insa este absolut normal. Pe masura ce iti vei trezi corpul si mintea din sedentarism fizic si psihic, o sa descoperi placerea miscarii si a practicii constante de yoga, pentru ca o sa observi schimbari chiar de la prima sedinta – chiar daca nivelul tau de rezistenta este minim in prima instanta –
Care este secretul?
Secretul este constanta. Secretul este sa nu te dai batut\a dupa o sedinta, si sa nu ii dai voie lenei sa puna iarasi stapanire pe tine. Gaseste-ti motivatia, ia-ti partenerul, prietenii sau familia, si fa cat de des poti acele tehnici yoga care, crede-ma ca iti vor imbunatati viata intr-un mod miraculos. Pentru ca yoga nu este doar un sport, yoga lucreaza atat la nivel fizic, cat si la nivel psihic. Te ajuta sa iti echilibrezi emotiile lucrand la nivel hormonal, te ajuta sa iti cureti corpul de toxine atat fizice cat si emotionale, te ajuta sa ai rabdare si calm atunci cand stresul vietii cotidiene isi pune amprenta pe toate aspectele vietii tale, te ajuta sa te relaxezi si sa intelegi ca viata inseamna mai mult decat ceea ce vezi in fata ochilor.
Asa ca, daca tot vine weekend-ul, de ce sa nu incerci Yoga?
Lasati-mi intr-un comentariu daca ati incercat vreodata practica yoga, si care au fost impresiile voastre dupa.
Daaa, suntem innebuniti dupa shopping! Suntem atat de dopati de nevoia de “a avea” incat cheltuim bani pe care nu-i avem, indatorandu-ne ani intregi pentru niste lucruri si obiecte cu termen de valabilitate limitata.
Traim intr-o societate de consumerism exagerat in care lucrurile isi pierd valoarea chiar dupa prima utilizare. Suntem victime si vinovati in egala masura pentru ca, desi suntem bombardati la propriu cu reclame peste reclame, cu tot felul de accesorii noi, MUST-HAVE- uri intr-o veselie si tehnologie care mai de care mai inovativa desi toate fac practic acelasi lucru, nu ne putem abtine in a ne arunca ca innecatii cu capul inainte catre tot ce vine spre noi.
Si da, recunosc, si eu am fost in vria aia nebuna de a cumpara, de a avea cat mai mult, cat mai nou, cat mai stralucitor si cat mai cu mot. Insa, daca am invatat ceva in ultimii ani de cand am avut revelatia spirituala este faptul ca, desi “dorinta” este inca acolo in mine creata fie de lipsuri din copilarie sau din alte vieti, “nevoia” sau “necesitatea” devin din ce in ce mai puternice si, dupa ce trec de primul impuls dupa ce intru fie intr-un magazin fizic sau intr-unul online in care imi creste in disperare “dorinta” uitandu-ma la cele mai noi tendinte in materie de haine, pantofi sau accesorii, tot trecand printre diferitele obiecte, “nevoia” intra in actiune si atunci imi pun intrebarea : ” da, sunt dragute, sunt frumoase, sunte spectaculoase, dar chiar am nevoie de inca o pereche de blugi care seamana cu ce am deja in dulap? sau inca am nevoie de o alta pereche de pantofi in plus fata de cele pe care le am deja si pe care abia le mai port? sau chiar mai am nevoie de bling-bling-urile astea fara valoare care se strica de la prima utilizare?” Si ce sa vedeti, imi trece disperarea de “a avea”, si ies linistita din magazin sau de pe site, multumita de faptul ca nu am cheltuit bani pe niste lucruri de care NU aveam neaparat nevoie, iar cu banii economisiti pot face altceva de care chiar m-as bucura, sau mi-as putea cumpara ceva de care chiar as avea nevoie.
Ei, si uite asa ajungem si la subiectul de astazi. Cum “dorinta’ este bine impamantenita in multi dintre noi, am devenit tinte sigure pentru toti cei care stiu cum sa profite de slabiciunile umane.
Si da, desi ideea in sine este una buna, preluata desigur – nu este o idee originala -, nu am fi noi daca nu am romaniza-o putin. Si la ce ma refer?
Sunt sigura ca unii dintre voi ati observat cum se procedeaza la noi cu “Black Friday-ul” asta importat. Ideea la Black Friday este, dupa cum multi stiti ca, intr-o zi din an ( intr-o singura ZI, nu intr-un weekend, nu intr-o saptamana, nu intr-un sezon, intr-o zi – FRIDAY, sau vineri pe romaneste ) preturile de la toate produsele din magazine au redureri semnificative. Si atat.
Insa, cum noi suntem cine suntem, nu putem sa importam o idee fara sa o “cosmetizam” pe ici pe colo. Si atunci, ce face romanasul? ( si am observat ca treaba asta se extinde si mai departe de granitele Romaniei ). Deci, ce face romanul? Pai, ia un produs, sa zicem si, stiind ca se apropie marea ZI (care dureaza 3 zile), cu cateva luni inainte (sa nu bata la ochi! ) creste pretul acelui produs de doua sau chiar de trei ori. Lumea, vazand asta se oripileaza, si zice ca “nu dau banii pe asa ceva, ca e scump, lasa ca il iau la Black Friday, ca e mai ieftin!” Momeala fiind deja aruncata, omului nostru ( folosesc singularul ca sa fie mai usor de inteles, desi nu este o singura persoana implicata in acest proces minutions.. ) nu-i mai ramane decat sa astepte pana vine ziua spectaculoasa ( aka weekend-ul sau saptamana sau sezonul… you get the picture! ) in care isi va putea vinde produsul la acealsi pret cu care il vinde si in timpul anului. INSA!!! Acum creaza asteptare, prin urmare produsul lui este vanat, cerut, asteptat, iar la marea deschidere de Black Friday lumea se ingramadeste in disperare in magazinele fizice sau in cele online pentru a cumpara un produs pe care l-ar putea cumpara in oricare alta zi din an cu acelasi pret, fara disperare. Dar unde ar mai fi fiorul aici? Unde ar mai fi credinta ca “ce mare deal am facut?, unde ar mai fi multumirea ca ai luat un produs de care oricum nu aveai mare nevoie la un pret redus? Nu mai e! Si de-aia trebuie creata asteptarea, trebuie creat thrill-ul ala care ne fierbe in interiorul stomacului ca o oala de ciorba sub presiune, trebuie creata disperarea omului de a cumpara, nu conteaza ce si cat, atata timp cat rafturile magazinelor de golesc, iar buzunarele “omului” se maresc!
Iar dupa doua zile de cand ai cumparat obiectul pe care l-ai asteptat luni intregi, realizezi ca atasamentul fata de el dispare incet incet pana cand va ajunge un obiect de decor pierdut prin dulap in cel mai fericit caz.
Sigur, exista si exceptii, ca peste tot in viata. Exista si produse care chiar au reduceri reale.
Insa eu nu ma refer la aceste exceptii, eu ma refer la lucrurile banale pe care se bat oamenii in magazine devenind inumani, blocand site-uri in miez de noapte si calcandu-se in picioare la propriu scotand la iveala hidosenia umana.
Si stiu ca acest articol vine chiar dupa Black Friday-ul care tocmai a trecut , insa asa cum am observat in ultimii ani, or sa mai vina si alte “Black Friday-uri” in Romania, stati fara grija.
Si poate data viitoare ganditi-va daca chiar aveti nevoie de toate lucrurile alea pe care le asteptati in disperare. Chiar merita efortul financiar sau chiar cel psihic? Oare de banii aia nu puteti sa mergeti intr-o vacanta unde va puteti crea niste amintiri care vor fi cu voi toata viata voastra? Oare de banii aia nu puteti plati niste datorii, ca sa dormiti noaptea mai linistiti si sa nu va continuati ciclul de indatorire? Sunt atat de multe alte variante in care puteti sa va cheltuiti banii munciti din greu. Analizati-le, ganditi-le, si vedeti care vi se potrivesc cel mai bine.
Recent, am raspuns unor intrebari din cadrul unui interviu, desi nu am mai facut asta de ceva timp, simtind nevoia de a ma retrage putin din lumina reflectoarelor.
Insa, mi-a placut modul de abordare al jurnalistei si i-am raspuns intrebarilor, foarte pertinente de altfel.
Si una dintre intrebari era legata de nunta noastra de anul acesta. Ma intreba de ce am facut nunta, daca am tot spus de-a lungul anilor ca nu cred ca un act poate lega doi oameni.
Si, asa cum i-am spus si ei, cred in continuare ca NU un act leaga doi oameni. Cred cu tarie ca doi oameni nu ar trebui sa stea impreuna doar de dragul casatoriei, sau de dragul unui copil, sau de “gura lumii”, sau din cauza altor motive care mai de care mai absurde.
Ce aduce impreuna in primul rand doi oameni? Ce ii face sa vrea sa fie impreuna? Eu cred ca iubirea este cea care aduce oamenii impreuna si ii face sa vrea sa ramana impreuna. Orice altceva se numeste relaxie toxica, si acea relatie ar trebui bine analizata de catre cei doi membri fondatori.
Daca m-au invatat ceva cei 16 ani de relatie este faptul ca, inelul ala nu face nici o diferenta, sau ca semnaturile pe o hartie nu schimba sentimente. Daca iubesti pe cineva, il\o vei iubi si fara lucrurile astea doua. Ce conteaza este respectul reciproc, aprecierea, modul in care treceti prin furtunile vietii – pentru ca vor fi din plin -, comunicarea, care este ESENTIALA pentru o relatie de durata, si modul in care acceptam diferitele ticuri care vor aparea atat la noi cat si la partener pe parcursul anilor. Pentru ca, la inceput it’s all about flowers and butterflies, dar pe urma se mai atenueaza din ele, si ramane restul. Daca nu ii poti suporta rosul unghiilor, sau sforaitul, sau mirosul picioarelor, sau a respiratiei, sau modul in care soarbe cafeaua sau ciorba din lingura, sau multe alte mici detalii ca acestea, atunci relatia aceea va deveni din ce in ce mai sufocanta pe masura ce va trece timpul, si te vei gasi la un moment dat ca vei exploda de furie acumulata si necomunicata! Si nici un inel nu va schimba treaba asta! Si semnaturile alea vor fi numai bune de alergat prin tribunale cu ele.
Asa ca, eu nu incurajez casatoria asa ad-hoc, de dragul ideii in sine.
In schimb, incurajez locuitul impreuna cat de mult se poate INAINTE de casatorie, descoperirea reciproca pentru a vedea compatibilitatea si in afara patului, dezvoltarea comunicarii in vederea rezolvarii problemelor care vor aparea pe parcurs, precum si statul efectiv impreuna, ca doi prieteni, fara a simti ca vrei sa-ti spanzuri partenerul pentru ca se scobeste in nas sau se scarpina la… locurile intime. Doar asa iti poti da seama daca merita sa cheltui o gramada de bani pe o nunta, sau mai bine faci altceva de banii aia.
Stiu foarte bine ca traim intr-o societate care inca incurajeaza casatoria pentru ca “asa trebuie”, fara a se gandi la modul in care cei doi oameni se vor desfasura in cadrul acelei casatorii, pe principiul “voi faceti nunta, vedeti dupa cum o fi”. Si daca dupa vreo doi ani de casatorie oamenii aia isi scot ochii si ajung sa se distruga emotional unul pe celalalt sau daca, Doamne fereste mai vine si un copil care le va pune la incercare relatia subreda, atunci acei oameni ajung in punctul in care nici unul nu mai vrea sa ramana in relatie. Si, uite asa se distrug doua sau trei vieti – in functie de numarul de copii aparuti intre timp.
Stiu ca multi ma vor critica pentru modul in care vad eu lucrurile si le expun aici, insa as vrea sa le spun acelor oameni ca, daca voi ati trecut prin ceva urat, nu inseamna ca si generatiile urmatoate trebuie sa treaca prin asa ceva. Este semn de evolutie emotionala sa incercam sa le oferim copiilor nostri un viitor mai bun decat am avut noi.
Eu imi voi incuraja copiii sa isi ia tot timpul necesar pentru a-si cunoaste partenerul inainte de a face acest pas destul de decisiv.
In cazul nostru, cei 16 ani au fost cu bune si cu rele, cu fericire si tristete, cu bucurii si suparari. Desi au fost momente pe parcurs in care am vrut sa punem stop, ceva ne-a impins sa mergem mai departe. Iar faptul ca am facut nunta dupa 16 ani si doi copii, a fost mai mult o celebrare a faptului ca am invatat sa trecem peste furtunile din viata noastra. Nu stim ce ne rezerva viitorul, insa noi am evoluat amandoi, si sper sa mai crestem si de acum inainte tot impreuna. Inelele si actele au fost doar o formalitate, nu ne-au legat sau ne-au adus impreuna. Noi am ales sa luptam impreuna pentru noi, nu ne-au obligat semnaturile sa facem asta. Insa, am ajuns in punctul asta dupa multe lupte interne – fiecare cu noi insine- precum si dupa multe lupte externe – intre noi doi.
Asa ca, ce vreau eu sa va zic este sa nu va grabiti.. aveti timp sa fiti si casatoriti, daca asta va doriti cu adevarat. Cred ca cel mai important este sa vreti sa fiti impreuna.. restul sunt doar detalii.. 🙂
Dar cum fiecare dintre noi avem povestea noastra si drumul nostru in aceasta existenta, toti suntem responsabili de deciziile noastre.
Va las mai jos cateva poze de la nunta noastra care a fost de vis.
Stiu ca ati auzit cel putin o data fraza “schimbarea incepe cu tine”, insa nu stiu cati au si inteles-o.
Ei bine, trebuie sa stiti ca ne aflam in mijlocul unei mari schimbari energetice, care ne influenteaza viata in toate domeniile si in toate aspectele ei. Ce inseamna asta? Inseamna ca acum te poti trezi in mijlocul unei furtuni de lucruri care se destrama, relatii care se rup sau, dimpotriva. se intaresc mai tare, indecizie cu privire la job-ul actual sau o schimbare de decor in general, emotii coplesitoare fie de extaz maxim, ori de depresie absoluta, nevoia acuta de a schimba ceva in viata ta, fara a sti exact ce anume sa schimbi. Insa dorinta este din ce in ce mai mare, si o simti din mijlocul fiintei tale.
Si daca o simti, e foarte bine; inseamna ca sufletul tau e pregatit pentru etapa urmatoare. Si atunci, ce trebuie sa faci ca sa poti merge mai departe pe directia buna? In primul rand, trebuie sa stii ca foarte multi oameni sunt rupti de ei insisi. Au trait atat de mult multumindu-i pe altii, traind pentru aprobarea altora si pentru bunastarea altora, copiindu-i pe altii in incercarea de a se integra incat s-au indepartat semnificativ de ei insisi. Daca intrebi acum o persoana “cine e?”, iti va raspunde ca e “cutarica, si are job-ul X, e singur\a sau in relatie cu icsulescu\asca”, si asa mai departe. Desi asta caracterizeaza ce face, nu spune nimic despre cine este acea persoana.
Prin urmare, ce ar trebui sa faci pentru a putea merge in etapa urmatoare din viata ta? In primul rand, trebuie sa te intorci la tine, la fiinta ta; trebuie sa inveti sa te cunosti pe tine inainte de a-i cunoaste pe altii, trebuie sa inveti care sunt placerile si gusturile tale, trebuie sa inveti ce te face pe tine fericit\a, si nu pe altii, trebuie sa inveti sa te asculti pe tine, nu vocile altora care iti rasuna in minte.
Si, desi pare simplu, este poate cel mai greu lucru pe care a trebuit sa il fac eu in viata asta. Pentru ca, atunci cand stai cu tine, toate umbrele tale te vor acoperi cerandu-ti lumina; toate traumele vor iesi la suprafata cerandu-ti rezolvare, toate fricile se vor simti in siguranta sa iasa la suprafata fortandu-te sa le vindeci, toate nemultumirile si frustrarile te vor coplesi, iar tu va trebui sa stai cu toate, sa le accepti pe toate si sa le vindeci pe toate. Si in prezent, oamenii prefera sa fuga de ei insisi si de tot ce inseamna solitudine – nu singuratate, pentru ca le este mai usor sa se prefaca ca nu exista problema, decat sa o priveasca in fata si sa inceapa munca de vindecare cu ei insisi.
Insa, daca tu ai atins deja acel prag, si esti pregatit\a sa incepi vindecarea ta emotionala, atunci este imperativ necesar sa inveti sa stai cu tine si sa iti accepti tot ce ai ascuns sub presul sufletului. Nu iti fie frica de emotiile transformate in monstri; pana si cea mai intunecata noapte se va transforma in zi. Asa si tu te vei transforma din persoana ratacita, dornica sa traiasca in umbra altora si traind ca sa-i multumeasca pe altii, in persoana care exista deja ascunsa sub toate straturile te teama, frustrare, durere si rusine.
Va trebui sa inveti sa renunti la anumite sisteme de credinta, pentru ca le vei vedea drept ceea ce sunt deja – sisteme de inrobire, si nu de izbavire – , va trebui sa inveti sa spui “NU” atunci cand intuitia iti spune sa faci asta, pentru ca, desi este spre binele altora, nu este spre binele tau, si va trebui sa inveti sa te iubesti pe tine insuti\insati atat de mult incat sa poti spune “Nu” intr-o situatie in care alta data ai fi spus “da”. Trebuie sa inveti sa accepti ca anumite lucruri se vor schimba, si sa nu tii cu dintii de ceva ce si-a depasit termenul de valabilitate in viata ta, fie ca este vorba de casa, masina, job, prieteni, iubiti sau rude. Toate lucrurile si persoanele din viata noastra vin in viata noastra pentru o perioada determinata de timp, iar tu va trebui sa inveti sa le lasi sa plece atunci cand trebuie sa se duca. Va fi dureros, nu te voi minti. Si durerea este cauzata de dependenta si de obisnuinta; ti-e greu sa renunti la ceva cu care esti obisnuit, chiar daca acel ceva sau cineva nu este neaparat cel mai bun lucru sau cea mai buna persoana din viata ta; obisnuinta este cea care rezista schimbarii, iar rezistenta la schimbare aduce durere. Accepta ca acea perioada din viata ta a luat sfarsit, accepta ca acea relatie si-a consumat timpul, si mergi mai departe cu inima deschisa si cu convingerea ca tot ce s-a dus s-a dus pentru a face loc altor lucruri mai bune si altor persoane mai potrivite pentru tine.
Lumea o poti schimba doar daca te schimbi tu, pentru ca realitatea este subiectiva. Ceea ce gandesti, creezi.
A te accepta pe tine este doar etapa de inceput, dar este cea mai grea, pentru ca atunci te dezbraci de toata greutatea emotionala adunata de-a lungul secolelor, in decursul a multor vieti prin care ai trecut. Etapa intai este cea mai importanta, pentru ca este etapa care iti curata sufletul de tot bagajul emotional. Nu ai cum sa sari peste aceasta etapa, trebuie sa treci prin ea. Mai este cunoscuta drept “noaptea neagra a sufletului”.
Si, daca ai ajuns pana in punctul in care simti racaiala din interiorul fiintei tale, inseamna ca esti pregatit\a pentru aceasta etapa grea dar foarte importanta.
Nimic frumos nu vine usor. Si nu uita, puterea sta in tine! Nu o mai da altora!
