Stateam sa ma gandesc cum, de unde si de ce s-a ajuns la extra pitiponceala de azi, cea pe care o vezi exagerat de mult la tv, pe strada, in cluburi, in mall-uri.. pretty much cam peste tot.
Si ce sa vezi..? Eu am ajuns la concluzia ca, “vinovatii” principali sunt barbatii! Va dati toti iubitori de natural, dar cand vedeti o femeie naturala, fara “adaosuri comerciale” fugiti ca dracu de tamaie! Pe social media le faceti terci pe toate acele amarate care, in disperarea de a fi placute sau de a fugi din mediul lor natural fac pe dracu-n patru si se imbuiba de silicon si botox, dar seara va pozati cu cea mai bombata dintre toate, le plimbati cu masinile voastre luxoase ( sau nu), intretinandu-le astfel fantezia bietelor credule cum ca, l-au prins pe Dumnezeu de picior si s-au scos pe viata.
Putini barbati mai apreciaza femeia pentru frumusetea interioara si o iubesc chiar si a doua zi cand se trezesc langa ea si o vad cu parul ciufulit, fara machiaj, cu riduri sau cu ochii umflati. Foarte putini sunt cei care, la o asa priveliste isi iau femeia in brate si ii spun “te iubesc asa cum esti!”
Ei sunt barbatii care merita! Merita tot efortul, tot compromisul, pentru ca ei voi fi cei care iti vor fi alaturi mereu, in cele mai frumoase momente cand radiezi si esti superba, dar si in cele mai negre zile ale tale cand arati ca muma padurii.
El este cel care iti va fi partener de nadejde de-a lungul vietii, cel care iti va masa picioarele cand vei fi insarcinata, cel care va fugi la 3 noaptea sa-ti ia inghetata cand ai pofte, este cel care te va tine de mana cand vei aduce pe lume copilul vostru, este cel care va da totul pentru tine.
Dar, asa cum astfel de barbati sunt rari, chiar pe cale de disparitie, asa sunt si femeile adevarate. Si la ce ma refer aici..? Ma refer la femeile care in primul rand se respecta ele pe ele insele, sunt cele care se iubesc asa cum sunt si nu vor sa faca nici o schimbare pentru nimeni ( poate doar pentru ele ), sunt cele care nu accepta compromisuri doar de dragul compromisului, ci o fac pentru ca au incredere in ele si stiu cand sa lase de la ele si cand sa se tina tari pe pozitie; sunt acele femei care stiu sa fie alaturi de barbatii lor atunci cand acestia au mai mare nevoie de ele, sunt acele femei care emana putere doar prin simpla lor prezenta, si nu au nevoie de finantele barbatului pentru a arata asta.
Stiu ca tineretea ( a se intelege lipsa de experienta ) este cel mai mare dusman al unei femei, dar nu trebuie sa va lasati prada emotiilor, sa nu deveniti sclava banului ( si mai rau, a banului unui barbat ), ci sa fiti puternice pentru ca sunteti puternice, sa fiti stapane pe voi si va focusati pe dezovltare personala, sa deveniti cea mai buna varianta a voastra, nu a imaginii unui om care nu va cunoaste, nu va apreciaza si nu va iubeste pentru ceea ce sunteti!
Am fost invitata de curand la deschiderea unui nou magazin Meli Melo in Bucuresti Mall. Pana aici, nimic neobisnuit. Ajunsa insa la locatie am fost placut surpinsa sa vad ca, magazinul Meli Melo pe care il stim cu totii s-a extins si, pe langa accesorii si bijuterii a introdus si o zona de home&deco. Accesorii pentru fiecare zona a casei : bucatarie, living, dormitor, si chiar o zona cu accesorii pentru copii. Am descoperit cu placere diferite stiluri, pentru toate gusturile. Daca esti mai traditionalist, te poti inspira cu toata increderea din colectia home&deco din noul magazin Meli Melo deco, iar daca iti plac lucrurile din casa putin shiny, tot aici vei gasi obiecte pe placul tau. Daca esti indecis, poti vizita magazinul pentru a-ti face o idee sau chiar sa gasesti un cadou pentru cei dragi, iar daca nu te afli in zona, poti intra online pe facebook sau pe instagram pe contul meli_melo_deco pentru a vedea toate produsele lor, si iti garantez ca nu vei pleca de acolo cu mana goala.
Va las mai jos o serie de poze ca sa vedeti exact la ce ma refer.
Enjoy! Lasati-mi parerea voastra intr-un coment!
Va pup,
E.
Momentul in care am aflat ca sunt insarcinata prima data a fost cel mai fericit din viata mea.
Am avut parte de o sarcina relativ usoara, cu ceva contractii de prin luna a 7-a care m-au tintuit la domiciliu, dar nimic complicat, iar la 38 de saptamani am nascut un baiat frumos si sanatos de care m-am indragostit iremediabil in prima secunda in care l-am vazut.
M-a bucurat enorm cu prezenta lui timp de doi ani si jumatate pana cand surioara lui la fel de frumoasa si sanatoasa a venit sa ne completeze.
Pana la al doilea copil, Mihaita era centrul universului meu.
Tot ce faceam si gandeam oscila in jurul lui, la starea lui de bine si la fericirea lui. Orele de somn erau un ritual al nostru si mi se umplea inima de bucurie (chiar daca eram super obosita uneori) cand ma cerea doar pe mine langa el. Ma dezmierdam cu mirosul parului lui si ii atingeam cu varfurile degetelor corpuletul lui micut care se strangea langa mine, de teama sa nu-l deranjez.
Am fentat cu greu o depresie in momentul in care a venit si Maria in viata noastra, pentru ca, practic mi-a distrus orice ritual pe care il aveam cu el.
Pentru ca m-am incapatanat sa o alaptez exclusiv si sa nu mai repet greselile pe care le-am facut cu Mihaita, unde era ea eram si eu, si invers. Cum orele de somn ale celor doi copii nu prea se nimereau, imi era imposibil sa o las pe Maria cu cineva si sa stau eu cu Mihaita, pentru ca ea plangea; mult! Si voia san. Si se trezea des noaptea si-mi era frica sa nu-l deranjeze pe Mihaita.
Din cauza asta a trebui sa dormim in camere separate. Astfel ca D. mi-a luat locul si s-a cuibarit el langa printul meu in timp ce eu plangeam de dorul lui in camera alaturata. Dupa vreo 6 luni de suferinta am indraznit sa revenim amandoua langa baieti. Incet, incet, ne-am adaptat, iar acum facem gasca mare la somn. Acum Maria a crescut, se inteleg bine, se joaca impreuna, iar Mihaita a uitat perioada in care a fost doar el.
Viata lui este alaturi de noi si de surioara lui. Doar eu mai pastrez amintirea acelor luni chinuite in care ma mustra dorul de el si ma durea fiecare atingere. Am trecut cu greu peste despartirea de printul meu, pentru ca momentul in care eu am luat-o pe Maria in brate si am fugit in alta camera a insemnat separarea de el. Chiar daca am incercat sa suplinesc pe tot percursul zilei lipsa mea de la ora de somn, in sufletul meu era o mare durere.
Chiar daca acum se cuibareste iar langa mine, iar peste noapte mai ca se urca pe mine (are niste pozitii de somn…), perioada aceea nu o voi mai recupera niciodata.
Si tocmai pentru ca am trecut prin acea perioada grea si dureroasa in care am fost oarecum nevoita sa aleg intre copiii mei, nu imi mai doresc inca un copil. Nu cred ca as mai putea fenta vreo depresie data viitoare. Nu cred ca ma tine emotionalul atat de bine incat sa suporte 3 copii. Doi imi sunt de ajuns.
Doi e limita mea si ma opresc aici. Sunt echilibrata. Mai am reminescente din suferinta primul an al Mariei in viata noastra, dar se diminueaza cu fiecare zi ce trece, iar bratele mele ii aduna pe amandoi la pieptul meu si ma incarc emotional cu iubirea lor.
Hehe, asa-i ca pare ca am luat-o razna? Normal ca asa ar trebui sa fie normal, nu? Mda… Insa, din pacate, acest lucru nu prea mai pare normal ziua de azi. Unii parinti considera ca odrasla lor nu are nevoie de educatie, rabdare si bun simt, lasand la voia intamplarii (sau a copilului) lucrurile pe care ar trebui sa le faca ei.
La ce anume ma refer eu aici? Multi dintre voi stiti si sunteti de acord cu mine. Ma refer la faptul ca, un copil, oricat ar fi de mic trebuie sa invete Respectul. Bun. Si care-i treaba cu respectul asta? Pai, ar fi cam asa : un copil ar trebui sa stie sa spuna “te rog” si “multumesc“. Sunt doua cuvinte foarte importante in dezvoltarea lui emotionala si il vor ajuta foarte mult in viata. Nu este greu, nu?
Ei bine, e cam greu sa faci asta, de vreme ce copilul nu invata singur. Asta inseamna ca tu, ca si parinte, trebuie sa aloci copilului tau timp si rabdare pentru a-l invata cand si cum sa foloseasca cele doua cuvinte magice.
Pe urma, copilul ar trebui sa creasca invatand cat de importanta este igiena. Pentru asta, iarasi Tu, ca si parinte trebuie sa ii explici temeinic, des si muuuult, cat de bine ii face faptul ca se spala pe maini de fiecare data cand merge la toaleta sau de fiecare data cand vine de la joaca, cat de important este ca, in comunitate sa bea DOAR din canuta lui/ei (tricky situation, intrucat, curiosi din fire, copiii nostri vor incerca orice e nou si mai ales NU al lor) si sa nu manance de pe jos.
Stiu cat de greu este sa cresti si sa educi un copil mic. De multe ori ma bat si eu cu morile de vant, vorbesc cu peretii pentru ca mintea piciului zboara pe campii inverzite, dar nu ma dau batuta. Ce nu a prins astazi, poate va prinde maine. Ce nu a facut/zis azi, poate va face maine. Insist, vorbesc singura, incerc sa il fac atent si ii explic de fiecare data calm si de foooarte multe ori acelasi lucru, pana cand cred eu ca i-a prins o mica radacina in minte. Si ce credeti? Data viitoare chiar face! A doua zi chiar zice!
Si iata ca din pacate, vin si rezultatele “CAMPANIE CONTRA VACCINARII ” a autoproclamatei doctor in de toate Olivia Steer!!! Daca dansa nu vrea sa isi vaccineze copii, e bine, este decizia ei, dar in momentul in care cu atata inversunare sustii aceste lucruri, nu poti sa nu iti asumi anumite rezultate ale declaratiilor si campaniilor pe care le duci…
Dar astazi, prefer sa nu discut despre dansa si adeptii ei… Prefer sa discutam despre boala in sine si despre vaccinare.
Dupa cum spune Ministerul Sanatatii, in 23 de judete din Romania este epidemie de rujeola, cu 675 de cazuri de imbolnaviri si, ATENTIE!!, 2 copii morti!!!
Sfatul meu, rugamintea mea, daca vreti … ? Mergeti la un doctor in care aveti incredere, aveti o discutie constructiva cu el/ea, daca in continuare nu sunteti convinsi, cititi din surse pertinente toate informatiile si va rog, VACCINATI-VA copiii!!!
Cum cred ca niciunul din adeptii Oliviei Steer nu a citit ceva legat de aceasta boala a copilariei denumita “rujeola”, lasati-ma sa v-o descriu putin.
Rujeola – e cea mai frecventa dintre bolile copilariei. Este o infectie respiratorie, extrem de contagioasa, provocata de un virus. Declansarea bolii determina o eruptie cutanata raspandita pe tot corpul si simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra mare, tuse, secretii nazale si oculare.Chiar daca Rujeola este cunoscuta pentru eruptiile cutanate raspandite pe tot corpul, primele simptome ale bolii seama cu cele ale unei raceli:
temperature ridicata, intre 38-39 Celsius, ochi rosii si lacrimosi, secretie nazala, tuse, moleseala.
Rujeola (pojarul) este este extrem de contagioasa. Cand cineva cu rujeola stranuta sau tuseste, acea persoana poate raspandi particule virale prin intermediul aerului, infectand si pe altii.
Transmiterea virusului se realizeaza prin aer, prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis.
Contagiozitatea este mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Tratamentul pojarului se face sub supravegherea medicului. Daca afectiunea este lipsita de complicatii, copilul poate fi tratat la domiciliu – dar, formele severe sau complicatre de pojar se trateaza in spital.
Daca copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu rujeola, este important sa il monitorizati de aproape: urmariti evolutia febrei sau a altor simptome, pentru a putea depista orice alte complicatii.
In unele cazuri rujeola poate determina alte complicatii cum ar fi diareea, bronsita, pneumonia, conjunctivita si encefalita.
Rujeola poate face organismul mai sensibil la infectii ale urechii, otita medie, si alte boli cauzate de bacterii, scazand capacitatea de aparare a organismului.
Atentie, fiind vorba de un virus, antibioticele nu au efect asupra virusului RUJEOLEI! Acestea pot fi prescrise doar de medicul pediatru – in cazul unor complicatii.
Retineti: Niciodata nu administrati aspirina unui copil ce sufera de o infectie virala, deoarece aspirina a fost asociata in astfel de cazuri cu Sindromul Reye si poate cauza moartea copilului.
Sfatul meu…? Mergeti la doctor si VACCINATI-VA copiii inainte de a fi prea tarziu!!
A-i reprosa unei persoane ca s-a schimbat mi se pare ca este, din punctul meu de vedere, o aberatie. Oamenii ca si specie sunt meniti schimbarii, inca de cand am coborat din copac.:-)
Fie ca iti schimbi stilul alimentar de-a lungul vietii sau stilul vestimentar sau chiar parerile si opiniile, totul este o schimbare.
Si este normal sa fie asa, de vreme ce toti tindem catre o versiune mai buna a noastra.
Pe mine personal, faptul ca am avut norocul de a-mi urma pasiunea, m-a dus intr-un mediu agitat, aglomerat, frumos si urat in acelasi timp, un mediu care m-a schimbat, intr-adevar.
Dar in ce mod m-a schimbat mediul asta?
sunt in primul rand mai atenta la ce mananc, ma preocupa mai mult sanatatea mea si bunastarea mea.
mi-a schimbat perceptia despre viata in general, avand sansa sa calatoresc si sa vad diferite stiluri de viata, sa gust din placerile vietii culinare a mai multor tari, sa ma plimb pe strazile oraselor din Europa unde nu speram sa ajung vreodata, sa strang mana unor straini si sa legam prietenii frumoase.
mi-a schimbat parerea despre prieteni si prietenii, in sensul ca acum sunt mult mai selectiva cu persoanele care intra in cercul meu de prieteni. Putini, dar alesi este motto-ul meu! 🙂
mi-a schimbat stilul vestimentar. Fiind intr-un mediu unde imaginea conteaza, m-am adaptat stilului si m-am schimbat. Am investit bani in imaginea mea si incet incet (nu dintr-o data, si nu ieftin), m-am integrat.
mi-a schimbat atitudinea. Ani la rand m-am luptat cu timiditatea si nesiguranta, dar mediul acesta si bun si rau m-a facut sa-mi depasesc conditia si sa fiu mai increzatoare in mine si in fortele mele. Faptul ca vezi uneori o masa imensa de oameni care te aplauda si canta alaturi de tine sau care iti scriu pe retelele de socializare spunandu-ti ca esti idolul lor este cel mai bun terapeut. Si normal, te schimbi, cresti ca si persoana. Uneori, aceasta imagine noua a mea, aceea a unei femei increzatoare in ea a fost interpretata drept fita, privitoare de sus si ironica, insa in momentul in care persoanele carora le-am dat aceasta impresie m-au cunoscut, au vazut ca de fapt nu e asa si e o impresie eronata.
In ce mod NU m-a schimbat celebritatea insa: NU mi-a schimbat atitudinea fata de familie si prietenii vechi din copilarie. Nu ma cred superioara nimanui si nici nu incerc sa arat ca eu sunt buricul pamantului. Atitudinea mea fata de cunostintele vechi si familie a ramas aceeasi.
Sunt acelasi om simplu care stie de unde a plecat si unde a ajuns, nu am uitat valorile cu care am fost crescuta si nu am uitat cine sunt!
